ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1383/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 20 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B., obligarea pârâtei la plata sumei de 3600 RON, reprezentând onorariu plătit, a dobânzii legale aferente de la data semnării contractului de asistență, respectiv de la data de 04 mai 2016 și până la data plății efective, obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligat prin hotărârea nr. 9492/2017, obligarea pârâtei la plata sumei de 3400 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și alte cheltuieli necesare promovării acțiunii, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 7457,19 CHF, reprezentând suma ce trebuia recuperată, arătând, în esență, că împreună cu alți 5 reclamanți au fost convinși de avocat C. să promoveze acțiune împotriva D. România, E. S.A. și D., pentru a recupera dobânda plătită în perioada în care creditul a fost externalizat, sens în care a fost încheiat Contractul de asistență juridică nr. x/04.05.2016 și s-a format dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sector 6 București.

A mai precizat că instanța a disjuns cele cinci cereri și, astfel, s-a format dosarul nr. x/2017, iar prin sentința nr. 9492/2017 din 22 noiembrie 2017, Judecătoria Sectorului 6 București a respins cererea de chemare în judecată și l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, iar, pe cale de excepție, a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția netimbrării și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a B..

Prin sentința civilă nr. 5584/2020 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Galați, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta B., și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tulcea.

În motivare, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel, arătându-se că, în cauză, nu se aplică dispozițiile art. 113 alin. (1) și (4) C. proc. civ., deoarece în contractul părților nu a fost menționat, în mod expres, că locul de executare al obligațiilor este la Galați, iar obiectul contractului constă în prestarea unor servicii de asistență juridică.

S-a mai arătat că, potrivit contractului de asistență juridică 3542 din 04 mai 2016, pârâta B. figurează cu sediul în Tulcea, strada x nr. 14, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tulcea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală, prin sentința civilă nr. 926 din 06 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, raportat la faptul că reclamantul își întemeiază pretențiile pe un contract de asistență juridică încheiat cu avocatul, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Potrivit art. 3 alin. (2) din C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Iar potrivit alin. (3) din același cod, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 71/2011 noțiunea "profesionist" include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

De asemenea, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, în condițiile prezentei legi și ale statutului profesiei.

Profesia de avocat este o profesie liberală, încadrată în noțiunea de profesionist și având în vedere contractul de asistență juridică încheiat între părți, instanța constată calitatea de profesionist, respectiv de consumator, a părților.

S-a mai reținut că reclamantul a înțeles să învestească inițial instanța de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Galați, iar pârâtul a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței instanței, însă reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare, a invocat și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Galați, în temeiul art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Concluzionând, instanța a apreciat că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care să introducă acțiunea, iar acesta a introdus-o la instanța domiciliului său, respectiv Judecătoria Galați, sens în care această instanță a devenit competentă să judece cauza.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar dedus judecății în constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata unor sume ce decurg din contractul de asistență juridică nr. x din 04 mai 2016.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Galați și Judecătoria Tulcea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului, respectiv Judecătoria Galați a dat eficiență dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Tulcea a reținut incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competență teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că: "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

În conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, subiectele raportului juridic ce intră sub incidența legislației privind protecția consumatorilor sunt profesionistul (comerciantul) care fabrică un produs, îl distribuie, comercializează, respectiv furnizează un serviciu și, pe de altă parte, consumatorul care achiziționează un produs ori beneficiază de un serviciu oferit de un profesionist.

Ordonanța de urgență nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a modificat Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, având în vedere transpunerea în legislația națională a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuia realizată până la data de 13 decembrie 2013.

De altfel, prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 ianuarie 2015, pronunțată în cauza C-537/13, s-a reținut că Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că aceasta se aplică contractelor standardizate de prestări de servicii juridice, încheiate de un avocat cu o persoană fizică ce nu acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională.

Astfel, s-a stabilit că un avocat care, în cadrul activității sale profesionale, prestează, cu titlu oneros, un serviciu juridic în favoarea unei persoane fizice care acționează în scopuri private este un "vânzător sau furnizor", în sensul articolului 2 litera (c) din Directiva 93/13/CEE, iar contractul privind prestarea unui astfel de serviciu este supus regimului acestei directive.

Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., izvorul raportului juridic dintre părți fiind contractul de asistență juridică, în care reclamantul deține calitatea de consumator, iar pârâta pe cea de profesionist.

În raport de aceste aspecte, pentru determinarea competenței de soluționare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărei scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție printr-o dispoziție favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanțe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul său, care se află în circumscripția Judecătoriei Galați, Înalta Curte reține că acestei instanțe îi revine competența de a soluționa cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2021.