ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2021

Ședința publică din data de 4 februarie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.09.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă sub nr. x/2018 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Enel Energie Muntenia S.A. și E-Distribuție Muntenia S.A. (fosta Enel Muntenia Distribuție SA) solicitând "finalizarea contractului de furnizare a energiei electrice într-un contract cu durată nedeterminată" și "despăgubirea cu asigurarea unei reparații morale, dar și costisitoarele tratamente necesare menținerii unei echilibru cât de cât normal".

Prin precizările ulterioare depuse în cadrul regularizării acțiunii a arătat că despăgubirea este de 1.000.000 RON.

La data de 25.02.2019 reclamantul A., a depus la dosar cerere de modificare a cererii introductive solicitând a se lua act ca pârâtele să respecte legislația in vigoare, sa îndrepte greșelile făcute la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice, respectiv anularea contractelor abuzive încheiate pe perioade determinate, respectiv: nr. x/08.04.2011 și y/24.06.2015 și încheierea unui contract cu durata nedeterminată si recunoașterea de client final așa cum arata H.G. nr. 90/2008.

Prin sentința nr. 906/08.04.2019 Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe la data de 30.12.2019 a declarat apel reclamantul, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 07.01.2020.

Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 574 din 12 mai 2020 a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte Enel Energie Muntenia S.A. și E-Distributie Muntenia S.A. (fosta Enel Muntenia Distribuție SA), împotriva deciziei civile nr. 906 din data de 08.04.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei civile nr. 574 din 12 mai 2020 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs reclamantul A..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Criticile recurentului-reclamant vizează nemulțumirea față de soluția pronunțată de către instanța de apel și considerentele hotărârii recurate, susținând că instanța de apel a reținut apărările formulate de către pârâte, care au prezentat situația de fapt în mod trunchiat, nereal și în contradicție cu legislația în vigoare atât la momentul încheierii contractului pentru furnizarea energiei electrice din anul 2011, cât și a legislației la momentul încheierii celorlalte contracte și/sau avize tehnice de racordare.

O primă critică adusă deciziei atacate se referă la reținerile instanței de apel cu referire la capetele noi de cerere care nu pot fi formulate în apel în condițiile în care nu au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 478 C. proc. civ.

Se susține că instanța de apel în mod greșit a apreciat și interpretat legislația în vigoare în sensul că reclamantul nu are dreptul la un contract de furnizare a energiei electrice de uz casnic. De asemenea, se susține că instanța de apel nu a ținut seama de situația de fapt, după cum urmează.

La momentul formulării cererii de racordare era în vigoare Legea nr. 13/2007 și regulamentul de aplicare al legii, respectiv H.G. nr. 90/2008.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 90/2008 reclamantul trebuia să beneficieze de racordare definitivă fiind consumator casnic, nefiind necesară deținerea unei construcții sau obținerea unei autorizații de construire.

Conform normelor legale și în contradicție cu susținerile pârâtelor, a fost executată în mod legal racordarea la energie, ci nu o legătură provizorie. Racordarea a fost aprobată cu Avizul de racordare nr. x, documentație în baza căreia a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. x/08.04.2011.

Acțiunea de a obstrucționa dreptul de acces la consumul de energie electrică reprezintă un act de încălcare a legislației române și a drepturilor omului.

Recurentul mai arată că pârâtele au întrerupt furnizarea cu energie electrică în timpul activității de ales local, deși acesta beneficia de imunitate.

Se mai critică decizia instanței de apel sub aspectul reținerii incidenței art. 9.2 din anexa 3 la Regulamentul de racordare Ordinul ANRE nr. 59/2013 și art. 13 și 14 din Ordinul menționat.

Se susține că reclamantul posedă documentele necesare pentru racordare în baza H.G. nr. 59/2013, pârâtele putând fi obligate la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice în baza legii actuale nr. 123/2012.

De asemenea, reclamantul apreciază întemeiată și cererea de obligare a pârâtelor la plata de daune morale, acestea fiind în culpă pentru sistarea energiei electrice.

În consecință, reclamantul solicită să se constate că instanțele devolutive nu au analizat cauza sub toate aspectele, motivând soluția raportat la apărările formulate de pârâte.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin întâmpinarea depusă, la 12.10.2020, intimata-pârâtă E Distribuție Muntenia S.A. a solicitat constatarea nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 493 alin. (3) raportat la art. 488 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin întâmpinarea depusă, la 20.10.2020, intimata-pârâtă Enel Energie Muntenia S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data 10.12.2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurentul-reclamant la 04.01.2021 a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 489 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-reclamant își exprimă nemulțumirea față de soluția de respingere a apelului declarat împotriva sentinței de fond, în aceeași modalitate dezvoltată prin cererea de apel, fără a exprima în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în soluționarea apelului.

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul deși a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la motivele contradictorii/străine de natura pricinii sau la lipsa motivării.

De asemenea se reține că recurentul-reclamant procedează la enumerarea unor dispoziții normative fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Trimiterile recurentului-reclamant la unele texte legale, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

În motivarea recursului, criticile recurentului au vizat nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, însă aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine și atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 574 din 12 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 574 din 12 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte E-DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A. (FOSTĂ ENEL MUNTENIA DISTRIBUȚIE S.A.) și ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2021.