ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.11.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2232/2020

HOTĂRÂRE
10.11.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2232/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă sub nr. x/2017, la 13.12.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE MUNTENIA NORD S.A. Ploiești pentru a fi obligată la:

- achitarea contravalorii drepturilor bănești ce li se cuvin pe perioada ultimilor 3 ani (noiembrie 2014- noiembrie 2017), pentru diferența de 16 ore pe tură, diferență care se compune din 1/3(8 ore) din totalul orelor suplimentare reprezentând atât spor de noapte, cât și ore suplimentare, precum și restul de 8 ore suplimentare;

- achitarea contravalorii drepturilor bănești ce li se cuvin pe perioada ultimilor 3 ani (noiembrie 2014- noiembrie 2017), reprezentând sporuri de izolare aplicabile pe tură (24 ore) indiferent de sistemul de lucru (respectiv deservirea stațiilor de către 2 sau 3 electricieni), constatând că și stațiile nenominalizate în "Lista Nelimitativă a locurilor de muncă cu activitate desfășurată în zone izolate" se încadrează în categoria celor cu regim de izolare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112, art. 115, art. 120, art. 123, art. 126, art. 136 din Codul muncii, H.G. nr. 1091/2006 și contractul colectiv de muncă în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 955/18.10.2018 pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE MUNTENIA NORD S.A., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2017.

La termenul de judecată din 12 februarie 2019, apelanții-reclamanți au formulat verbal cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, doamnele judecător M. și N..

Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 26 februarie 2019, a respins cererea de recuzare formulată de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. împotriva doamnelor judecător M. și N., membre ale completului CIA, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 26 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., F., C., D., E., G., H., I., J., K. și L. au declarat recurs, la 12 aprilie 2019, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei nr. 152 din 14 martie 2019 a Curții de Apel Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În susținerea cererii de recurs, recurenții-reclamanți au arătat, în esență, că, în urma respingerii probelor cu expertiza (contabilitate și protecția muncii), au formulat cerere de recuzare pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul demonstrării aspectelor ce țin de situația de fapt, ce nu pot fi disociate de dezlegarea problemelor de drept, având o soluționare unitară.

Consideră recurenții că menținerea aceleiași poziții cu cea a instanței de fond, contrar dispozițiilor art. 476 și urm. C. proc. civ. privind caracterul devolutiv al apelului, echivalează cu o antepronunțare în sens nefavorabil lor și îi privează ab initio de dreptul la un proces echitabil în sensul definit de art. 6 CEDO.

Recurenții arată că motivele de recuzare invocate se circumscriu cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs și excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că Înalta Curte a respins cererea de strămutare a prezentului dosar prin încheierea nr. 663 din 26 martie 2013, fiind îndeplinită tripla identitate prevăzută de art. 431 C. proc. civ., având în vedere că prin încheierea menționată s-a hotărât definitiv că nu sunt elemente care să conducă la imparțialitatea completului de judecată. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 30 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenții-reclamanți au depus, la dosar, un punct de vedere prin care au susținut respingerea excepțiilor și admiterea recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare și excepția nulității recursului, soluționarea acestor aspecte făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, constată următoarele:

Cu privire la excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte reține că este nefondată și o va respinge, având în vedere că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 53 alin. (1) C. proc. civ., decizia pronunțată de instanța de apel fiind comunicată recurenților la 4 aprilie 2019, iar cererea de recurs a fost depusă la 10 aprilie 2019.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă, se reține că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că, deși recurenții au precizat ca și temei al recursului cazul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., față de invocarea încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 476 C. proc. civ. și ale art. 42 alin. (1) pct. 13 din același cod, respectiv a unor norme de procedură civilă, este necesară reîncadrarea criticilor în cazul de casare prevăzut de dispozițiile punctului 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, critica privind încălcarea dispozițiilor art. 476 C. proc. civ. este invocată în mod formal, recurenții arătându-și doar nemulțumirea față de respingerea probelor în cadrul soluționării pe fond a apelului, fără a aduce critici de nelegalitate împotriva hotărârii recurate, care are ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare, iar nu soluționarea cauzei pe fond.

În ce privește critica vizând incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., instanța supremă constată că aceasta este invocată omisso medio direct în recurs, contravenind dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care dispun în sensul că "motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor". Astfel, se constată că, prin cererea de recuzare formulată la 12.02.2019 și la 22.02.2019, reclamanții au invocat motivul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 teza I din C. proc. civ., astfel că incidența unui nou caz de recuzare nu poate fi analizată direct în calea de atac a recursului.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenții-reclamanți nu s-au conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., F., C., D., E., G., H., I., J., K. și L. împotriva încheierii din 26 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Față de soluția dispusă asupra recursului, instanța supremă nu va mai proceda la analiza excepției autorității de lucru judecat, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Respinge excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă SOCIETATEA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE MUNTENA NORD S.A.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., F., C., D., E., G., H., I., J., K. și L. împotriva încheierii din 26 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-10-10
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4206/2018
Ședința publică din data de 10 octombrie 2018 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3224 din 21 aprilie 2017, Judecătoria Galați a admis cererea de chema
ÎCCJ 2020-12-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2697/2020
ță: Prin sentința civilă nr. 7/27 februarie 2019, Tribunalul Vrancea, secția a II - a civilă și de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâ
ÎCCJ 2021-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 420/2021
vității invocării excepției nulității dispozițiilor art. 29 alin. (2) din CCM pe anii 2015-2017, respectiv 2017-2018 în raport cu dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii și, pe cale de consecință a fost respinsă ca neînteme
ÎCCJ 2020-11-17
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2318/2020
arătat că prestația extracontractuală executată, trebuia remunerată distinct, iar prevederile art. 3 1 alin. (1) și (2), respectiv art. 36 2 din O.U.G. nr. 79/2008 nu erau aplicabile. La 28 octombrie 2019, intimata-reclamantă Societatea Ene
ÎCCJ 2023-01-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 141/2023
Galați și pe cale de consecință, a respins acțiunea față de această parte pentru lipsa calității procesuale pasive; a constatat ca fiind prescrise pretențiile anterioare date de 11 octombrie 2013; a admis, în parte, acțiunea formulată în co
Sursă