BYKOV v. UKRAINE

CINCHIA SECȚIUNE A DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 26675/07, de către Mykola Oleksiyovych BYKOV împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiune), care a stat la 22 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 12 iunie 2007, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Mykola Oleksiyovych Bykov, este un cetățen ucrainean care s-a născut în 1955 și trăiește în Syrotyne, Ucraina.

Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat la „Obiednanda Azot” ( О Iunie 2001 diagnosticul a fost reafirmat de o comisie de experți medicali și el a fost recunoscut ca având o boală legată de munca. În iunie 2001 reclamantul a fost respins din cauza absenței sale de muncă. Reclamantul a susținut că motivul real al concediului a fost încercarea sa de a stabili o legătură casuală între boala sa și munca sa. În iulie 2001 s-a desfășurat o anchetă internă asupra bolii reclamantului. Un raport din 16 iulie 2001 a dezvăluit o serie de deficiențe, inclusiv o lipsă de condiții minime de siguranță a muncii, care au dus la boala reclamantului.

În ianuarie 2002, reclamantul a instituit o procedură civilă în Curtea Municipală a lui Severodonetsk împotriva „Obiednannya Azot” care a contestat motivul concedierii sale și că a solicitat compensații pentru boala sa de muncă. Decembrie 2004 Curtea de Oraș Severodonetsk a întrerupt procedura de licențiere în timp ce părțile au ajuns la o soluție. Procedura de compensare, în consecință, a continuat. La 20 iulie 2005 și 15 august 2006, Curtea a ordonat examene medicale și psihiatrice. La o dată neespecificată, departamentul local al Fondului de Securitate Socială de Stat ( веродоне Ianuarie 2007, pentru a accelera examinarea cazului său, el a fost obligat să își refacă reclamația împotriva Fondului de Securitate Socială de stat pentru compensarea bolii sale legate de muncă în cadrul procedurilor administrative (a se vedea mai jos).

El a solicitat, de asemenea, instanței să întrerupă această parte a procedurii sale civile. În același timp, el a formulat o nouă cerere împotriva „Obiednannya Azot”, cerând compensații pentru concedierea sa ilegală și solicit instanței să continue acest membru al procedurii civile. Aceste cereri au fost acordate în aceeași zi. La 20 aprilie 2007, Tribunalul de Orașul Severodonetsk a respins afirmațiile reclamantului împotriva „Obiednandia Azot”. La 4 decembrie 2007, Curtea Regională de Apel Donetsk a anulat această hotărâre și a exprimat o nouă hotărâre. În special, a constatat în parte pentru reclamant și i-a acordat 1.500 [1] Hryvnia ucraineană în compensație pentru concedierea ilegală.

Nu este clar din argumentele reclamantului dacă a apelat în casație împotriva hotărârii din 4 decembrie 2007. 2. Procedură administrativă La 19 Ianuarie 2007 reclamantul a instituit o procedură administrativă în cadrul Curții de Comunitate din Severodonetsk împotriva departamentului local al Fondului de Securitate Socială de Stat care solicită sumă de asigurare și compensare pentru prejudiciu moral ca urmare a bolii sale legate de muncă. La 19 iunie 2007, instanța a respins cererea reclamantului. În septembrie 2007, Curtea Regională de Apel Donetsk a susținut decizia din 19 iunie 2007. Reclamantul a interzis în cazare și procedurile sunt încă în așteptare în fața Curții de Administrație Superioră.

COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că autoritățile de stat nu i-au oferit condiții de muncă sigure care, la rândul său, au dus la boala sa. A invocat, de asemenea, articolele 3, 4 și 8 din Convenție. Referindu-se la art. 6 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de evaluarea de către instanțe a dovezii și interpretarea legii. De asemenea, s-a plâns de lungimea procedurii judiciare în ansamblu. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 13 pentru lipsa de remedii eficace pentru plângerea sa în ceea ce privește lungimea acestor proceduri. De asemenea, reclamantul a menționat la art. 1 din Protocolul nr. 1 care se plângea de imposibilitate de a obține compensare pentru prejudiciu moral.

HOTĂRÂREA Durata procedurii civile Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerințele de „tempă rațională”, prevăzute la articolul § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Reclamantul se plânge în continuare de presupusa lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerea sa cu privire la o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

El a invocat art. 13 din Convenție, care se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Curtea a examinat restul plângerilor reclamantei și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.

În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor în temeiul articolelor 1 și 13 din Convenție privind durata procedurii civile și lipsa unor măsuri eficace în acest sens. restul cererii este inadmisibil. Claudia esterdiek Peer orenzen Președintele Registrului [1] aproximativ 206.06 euro

FIFTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 26675/07 by Mykola Oleksiyovych BYKOV against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 22 April 2008 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 12 June 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mykola Oleksiyovych Bykov, is a Ukrainian national who was born in 1955 and lives in Syrotyne, Ukraine. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant worked at “Obyednannya Azot” ( Сєверодонецьке державне виробниче підприємство «Об’єднання Азот» ), a State chemical company, from 1978. According to the applicant, in December 2000 – January 2001 he was diagnosed as having chronic lymphocytic leukaemia ( хронічний лімфолейкоз ), a blood cancer. On 26 June 2001 the diagnosis was reaffirmed by a medical expert commission and he was recognized as having a work-related disease. In June 2001 the applicant was dismissed because of his absence from work. The applicant alleged that the real reason for his dismissal was his attempts to establish a casual link between his disease and his work. In July 2001 an internal investigation on the applicant’s disease was held.

A report of 16 July 2001 revealed a number of shortcomings, including a lack of minimum work safety conditions, which had led to the applicant’s disease The applicant is now in the final stages of the disease. 1. Civil proceedings In January 2002 the applicant instituted civil proceedings in the Severodonetsk Town Court against “Obyednannya Azot” challenging the reason for his dismissal and seeking compensation for his work-related disease. Subsequently these claims were severed. On 29 May 2002 the court stayed the compensation proceedings pending the determination of the dismissal proceedings. On 23 December 2004 the Severodonetsk Town Court discontinued the dismissal proceedings as the parties had reached a settlement.

The compensation proceedings, accordingly, continued. On 20 July 2005 and 15 August 2006 the court ordered forensic medical and psychiatric examinations. On an unspecified date the local department of the State Social Security Fund ( Сєверодонецьке відділення виконавчої дирекції Фонду соціального страхування від нещасних випадків на виробництві і професійних захворювань ) was joined to the applicant’s case as a co ‑ defendant. The applicant contends that, on 19 January 2007, in order to expedite examination of his case, he was required to re-lodge his claim against the State Social Security Fund for compensation for his work-related disease in administrative proceedings (see below). He also requested the court to discontinue this limb of his civil proceedings.

At the same time, he made a fresh claim against “Obyednannya Azot”, seeking compensation for his unlawful dismissal, and requesting the court to continue this limb of the civil proceedings. These requests were granted on the same day. On 20 April 2007 the Severodonetsk Town Court rejected the applicant’s claims against “Obyednannya Azot”. On 4 December 2007 the Donetsk Regional Court of Appeal quashed this judgment and rendered a new one. In particular, it found in part for the applicant and awarded him 1,500 [1] Ukrainian hryvnias in compensation for his unlawful dismissal.

It is not clear from the applicant’s submissions whether he appealed in cassation against the judgment of 4 December 2007. 2. Administrative proceedings On 19 January 2007 the applicant instituted administrative proceedings in the Severodonetsk Town Court against the local department of the State Social Security Fund seeking insurance sum and compensation for non ‑ pecuniary damage as a result of his work-related disease. On 19 June 2007 the court rejected the applicant’s claim. On 14 September 2007 the Donetsk Regional Court of Appeal upheld the decision of 19 June 2007. The applicant appealed in cassation and the proceedings are still pending before the Higher Administrative Court. COMPLAINTS The applicant complained under Article 2 of the Convention that the State authorities had failed to provide him with safe work conditions which, in turn, had led to his disease.

He also invoked Articles 3, 4 and 8 of the Convention. Referring to Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained of the courts’ assessment of the evidence and interpretation of the law. He also complained of the length of the court proceedings as a whole. He further complained under Article 13 about a lack of effective remedies for his complaint in respect of the length of these proceedings. The applicant further referred to Article 1 of Protocol No. 1 complaining of impossibility to obtain compensation for non-pecuniary damage.

THE LAW A. The length of the civil proceedings The applicant complained that the length of these proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, provided in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” The applicant further complained of the alleged lack of an effective remedy in respect of his complaint about a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

He invoked Article 13 of the Convention, which reads as follows: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of the Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. B. Other complaints The Court has examined the remainder of the applicant’s complaints and considers that, in the light of all the materials in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the complaints under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention concerning the length of the civil proceedings and the lack of effective remedies in this respect. Declares the remainder of the application inadmissible. Claudia W esterdiek Peer L orenzen Registrar President [1] About 206.06 euro