ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1875/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 30/2020 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 786 din 28 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, revizuenții au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curții de apel.

În motivarea recursului, au susținut că autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Galați a fost invocată în fața instanței de apel nu în sens procedural, ci ca o apărare de fond, fiind evocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenții au redat considerentele în care curtea de apel a apreciat asupra autorității de lucru judecat și s-au întrebat dacă acestea sunt suficiente pentru a considera că instanța a analizat apărarea privind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Au mai susținut recurenții că instanța s-a referit la o chestiune diferită de cea invocată de ei, în sensul că instanța menționează autoritatea de lucru judecat a considerentelor hotărârii, deși ei au invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Galați, în ansamblu, adică a dispozitivului însuși sprijinit pe considerente și au arătat că prin această hotărâre Tribunalul Galați s-a pronunțat chiar cu privire la valabilitatea art. 43 din contractul colectiv de muncă la momentul concedierilor colective, iar considerentele lămuresc de ce instanța apreciază ca neîntemeiată acțiunea formulată S.C. D. S.A. de constatare a ineficacității art. 43 din contractul colectiv de muncă pe anul 2018, cu interesul de a fi exonerată de obligația de plată a salariilor compensatorii.

În continuare, au mai relevat faptul că instanța nu a analizat efectiv conținutul sentinței civile nr. 976/2018 a Tribunalului Galați prin comparație cu problema analizată în speța de față, pentru a arăta prin ce diferă chestiunea dedusă judecății în dosarul nr. x/2018 de cea pentru care instanța a decis să respingă acțiunea în prezenta cauză.

Cu privire la decizia dată în apel, a cărei revizuire se solicită, recurenții au arătat că simpla concluzie că nu va fi reținută autoritatea de lucru judecat a considerentelor hotărârii invocate, întrucât acestea nu statuează asupra aspectelor relevante în cauză, nu reprezintă decât o susținere teoretică, iar nu o analiză efectivă a apărării sub acest aspect. Aceasta, susțin recurenții, nu corespunde exigențelor impuse de art. 22 alin. (6), coroborat cu art. 6 alin. (1) și cu art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., norme care instituie obligația instanței să analizeze și să se pronunțe asupra tuturor cererilor și apărărilor părților, fiind necesar a se arăta în cuprinsul hotărârii "atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Dreptul la un proces echitabil, afirmă recurenții, implică, atât din perspectiva dreptului intern, cât și din cea a art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului îndatorirea instanței de a asculta efectiv părțile și de a le analiza apărările și, după cum se reține constant în jurisprudența C.E.D.O, scopul Convenției este garantarea unor drepturi concrete și efective, iar nu teoretice sau iluzorii.

În acest context, recurenții susțin că a pretinde că argumentele expeditive ale Curții de Apel Galați din cuprinsul deciziei nr. 786 din 28 noiembrie 2019 privind irelevanța în cauză a considerentelor sentinței invocate ar reprezenta o analiză efectivă a apărării recurenților, aptă de a înlătura posibilitatea revizuirii hotărârii, nu înseamnă decât respectarea aparentă a unor drepturi teoretice, iluzorii și tocmai o asemenea încălcare a normelor de procedură a fost săvârșită de instanța de revizuire.

În continuare, recurenții au mai relevat faptul că, astfel cum au arătat și în cererea de revizuire, inexistența contractului colectiv de muncă la nivelul unității, motivată de lipsa consimțământului uneia dintre părți înseamnă, în fapt, nulitatea absolută a contractului. Ca atare, în prezenta cauză (dosarul nr. x/2019) instanța de apel a constatat pe cale de excepție nulitatea absolută a contractului, invocată pe cale principală în dosarul nr. x/2018.

În speță, s-a arătat, instanțele au refuzat să primească teza autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galați, fără însă a analiza efectiv conținutul și efectele acestei hotărâri, iar cea de-a doua instanță, cea de revizuire, a apreciat suficient că instanța de apel a reținut că nu există autoritate de lucru judecat.

Or, afirmă recurenții, condiția de admisibilitate a cererii de revizuire privind neanalizarea autorității de lucru judecat de către instanța a cărei hotărâre se atacă nu poate fi analizată pur formal, astfel cum a procedat Curtea de Apel Galați, condiția analizării acestei apărări de către instanța de apel trebuie verificată prin raportare la principiile procesului civil, dreptul de a fi efectiv ascultat, analizarea efectivă a apărărilor și arătarea motivelor pentru care se admit și cele pentru care se înlătură cererile și apărările părților.

Prin urmare, s-a apreciat că decizia recurată este dată cu încălcarea acestor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Intimata S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Criticile recurenților vizând dispoziția de respingere a cererii de revizuire, față de împrejurarea că instanța de revizuire a considerat eronat că, în al doilea proces, în faza procesuală a apelului, instanța ar fi analizat autoritatea de lucru judecat, nu pot fi reținute.

În prealabil, se reține că recurenții și-au întemeiat în drept calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei decizii poate fi cerută atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reține că invocarea acestuia presupune tocmai ignorarea autorității de lucru judecat și nu greșita sa valorificare.

De aceea, criticile având acest obiect nu pot fi integrate acestui motiv de casare, situație în care recursul va fi analizat doar din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă în esență soluționarea cererii de revizuire cu încălcarea uneia dintre condițiile referitoare la discutarea excepției autorității de lucru judecat, așadar încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Demersul judiciar al recurenților în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existența unor hotărâri potrivnice, invocându-se faptul că decizia civilă nr. 786 din 28 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galați.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Totodată, cum corect s-a reținut și prin hotărârea recurată, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța pe excepția autorității lucrului judecat.

Se cuvine subliniat faptul că pe calea recursului cu a cărui soluționare este învestită în speță instanța supremă este supusă controlului judiciar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cauză cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că argumentația dezvoltată în susținerea recursului vizează doar aparent hotărârea de revizuire din perspectiva reținerii ca îndeplinită a condiției referitoare la discutarea de către instanța de recurs care a pronunțat decizia atacată cu revizuire a excepției autorității de lucru judecat.

În această ordine de idei, instanța supremă constată că instanța de revizuire a reținut în considerentele deciziei recurate în prezentul dosar că instanța de apel care a pronunțat decizia civilă nr. 786 din 28 noiembrie 2019 a discutat excepția autorității de lucru judecat, iar motivarea acestei aprecieri a instanței de revizuire nu a fost criticată de către recurenți din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În realitate, din conținutul cererii de recurs se desprinde concluzia că recurenții nu aduc în concret critici hotărârii pronunțate în revizuire sub aspectul încălcării art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci aduc critici hotărârii date în apel, împotriva căreia au declarat revizuirea, sub cuvânt că s-a cercetat insuficient efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, fiind relevate pe larg argumente în acest sens.

Sintetizând, instanța supremă apreciază că obiect al criticii din recurs îl constituie în fapt considerentele din decizia civilă nr. 786 din 28 noiembrie 2019, care sunt apreciate ca neîndestulătoare sub aspectul motivării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Numai că această critică nu poate fi luată în analiză în cadrul recursului de față, al cărui obiect îl constituie decizia civilă nr. 30/2020 din 21 ianuarie 2020, pronunțată în revizuire, nu decizia pronunțată în apel și atacată cu revizuire.

Se constată că, din perspectiva incidenței art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurenții solicită instanței de recurs să statueze asupra faptului că dreptul la formularea revizuirii împotriva unei hotărâri care încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al unei alte hotărâri trebuie să fie unul concret și efectiv, motiv pentru care este necesar să se constate în această etapă a recursului împotriva deciziei date în revizuire că autoritatea de lucru judecat invocată în apel a fost insuficient motivată, astfel că soluția dată revizuirii este eronată.

Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, constând în aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care să hotăasupra asupra respectării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În speță aceste exigențe au fost respectate, câtă vreme instanța de revizuire, respectând garanțiile privind exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitatea și egalitatea armelor în procesul civil, a luat decizia de respingere a cererii de revizuire motivat de neîndeplinirea uneia dintre cerințele de admisibilitate pentru această cale extraordinară de atac, reținând în mod corect că în cel de-al doilea proces, ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Galați, a fost analizată autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 976 din 22 octombrie 2018 a Tribunalului Galați (aceasta fiind formulată chiar ca prim și principal motiv de apel, chestiune supusă dezbaterii și în privința căreia instanța de apel s-a pronunțat).

În acest context, contrar susținerii recurenților, în mod corect s-a constatat neîntrunirea exigențelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală, motiv pentru care nu poate fi atrasă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., îi va obliga pe recurenți, ca părți care au pierdut procesul, la plata sumei de 2.000 RON către intimata-pârâtă S.C. D. S.A. Galați, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți B., A. și E. împotriva deciziei civile nr. 30/2020 din 21 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurenții la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2020.