ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1838/2020

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 4 august 2016, sub nr. x/2013/a2, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în calitate de creditor mandatat prin hotărârea adunării creditorilor din 27 iulie 2016, a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A., în calitate de fost administrator statutar al debitoarei B. S.A., sub forma obligării acestuia la plata sumei de 1.781.048 RON, reprezentând pasivul neacoperit în procedura insolvenței.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, art. 1349 și art. 1915 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1985/2016 din 25 noiembrie 2016, Tribunalul Tulcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul A. și l-a obligat pe pârât să suporte pasivul neacoperit al debitoarei B. S.A. până la concurența sumei de 1.781.048 RON, reprezentând valoarea totală a creanțelor nerecuperate în procedura insolvenței.

Împotriva sentinței primei instanțe, pârâtul a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2013/a1.1.

Prin decizia civilă nr. 61/2019 din 13 februarie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva deciziei instanței de apel, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat principiile contradictorialității și disponibilității în procesul civil.

De asemenea, aceeași parte a formulat o serie de critici care vizează modul de evaluare a probelor administrate în cauză în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele devolutive.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților A. și B. S.A., prin lichidator judiciar C.., la 21 iunie 2019 .

Intimatul A. a depus întâmpinare la 16 iulie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 23 iulie 2019 .

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Părțile nu au menționat dacă sunt de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Așa fiind, instanța supremă are în vedere faptul că, la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în calitate de creditor mandatat prin hotărârea adunării creditorilor din 27 iulie 2016, a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A., în calitate de fost administrator statutar al debitoarei B. S.A., sub forma obligării acestuia la plata sumei de 1.781.048 RON, reprezentând pasivul neacoperit în procedura insolvenței, invocând drept temei al acțiunii dispozițiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, art. 1349 și art. 1915 C. civ.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 138 (...)".

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2006, astfel încât, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel" și cele prevăzute de art. 8 alin. (1) din același act normativ, în conformitate cu care, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei B. S.A., respectiv 28 iunie 2013.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Reținând incidența criteriului materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de de intimatul-pârât A. prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 61/2019 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât A..

Respinge recursul de recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, împotriva deciziei civile nr. 61/2019 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.