ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 674/2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 971 din 15 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L. și s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în forma generală, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu B..

La data de 10 decembrie 2020, administratorul judiciar al debitoarei a depus la dosar planul de reorganizare a activității societății A. S.R.L., propus de către debitoare prin administratorul special.

Prin cererea adresată la data de 11 martie 2021, administratorul judiciar B.. a solicitat confirmarea planului de reorganizare pentru debitoarea A. S.R.L., arătând, în esență, că sunt îndeplinite prevederile art. 139 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2014.

Prin hotărârea intermediară/sentința civilă nr. 487 din 12 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 139 din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare al debitoarei A. S.R.L., propus de către debitoare, prin administratorul special Stefan D..

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 26 august 2021, sub nr. x/2018/a5, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea a chemat în judecată pe pârâții Stefan D. și D., solicitând ca plata pasivului debitoarei S.C. A. S.R.L., în cuantum de 27.040.695 RON, conform cererii de admitere a creanțelor nr. x/23.07.2019, să fie suportată de organele de conducere, respectiv de fostul administrator statutar C. și, respectiv, de D., apreciind că aceștia au contribuit în mod direct la starea de insolvență a debitoarei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 coroborat cu dispozițiile art. 1349 și art. 1915 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1710 din 12 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării excepțiilor invocate prin întâmpinare. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. și a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul Stefan D., ca fiind prescrisă.

Totodată, a respins cererea de suspendare cu privire la judecarea cauzei în fond, ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea a formulat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți la data de 13 ianuarie 2022, sub același număr de dosar.

La data de 11.11.2022, apelanta reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea a formulat cerere de suspendare a judecării prezentului apel până la finalizarea Planului de reorganizare a activității debitoarei A. S.R.L., confirmat în dosarul de insolvență nr. x/2018/a5.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a suspendat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata apelului până la finalizarea Planului de reorganizare a activității debitoarei A. S.R.L., confirmat în dosarul de insolvență nr. x/2018/a5.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile legale menționate reglementează un caz de suspendare judiciară facultativă, incident în prezenta cauză cât timp obiectul acțiunii deduse judecății constă în cererea formulată de reclamanta D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Tulcea - în calitatea acesteia de creditor în cadrul procedurii insolvenței societății A. S.R.L., prin care s-a solicitat atragerea răspunderii civile patrimoniale a pârâților Stefan D. și D. pentru un prejudiciu cuantificat, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, la suma de 27.040.695 RON.

A mai reținut că, pe parcursul judecării apelului, apelanta reclamantă a formulat precizări, în sensul diminuării cuantumului prejudiciului pretins cauzat de pârâți, la valoarea de 137.684 RON, consecutiv admiterii contestației fiscale ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța și achitării unei părți din creanța bugetară în cadrul procedurii reorganizării judiciare a debitoarei A. S.R.L.

De asemenea, s-a mai arătat că soluționarea prezentului litigiu implică, în mod evident, cunoașterea valorii certe a creanței apelantei reclamante D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Tulcea în privința căreia se solicită antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților de către apelanta reclamantă, care va fi determinată doar la finalizarea Planului de reorganizare a activității societății debitoare - în funcție de plățile ce vor fi efectuate în cursul reorganizării judiciare - ce se desfășoară pe o durată de 3 ani, astfel cum s-a dispus de către judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 487/12.03.2021 pronunțată în dosarul civil nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, ce are ca obiect insolvența societății debitoare A. S.R.L., eventuala achitare integrală a pasivului debitoarei având consecințe directe în privința cererii întemeiate pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Totodată, instanța a arătat că nu pot fi reținute susținerile pârâților - în sensul necesității soluționării, prioritar suspendării judecății apelului, a excepțiilor lipsei calității procesual active a apelantei reclamante și rămânerii fără obiect a acțiunii, cât timp suspendarea judecății primează oricărui incident procesual, aspectele învederate în susținerea acestor excepții vizând cuantumul creanței deținute în prezent de creditorul bugetar și procentul deținut la masa credală în funcție de valoarea creanței, ce urmează a fi stabilit în procedura insolvenței societății debitoare.

De altfel, instanța a mai statuat că, în raport de soluția dispusă de prima instanță, nu se poate reține o vătămare esențială a intereselor pârâților prin dispunerea suspendării judecății apelului declarat de reclamantă.

Împotriva încheierii pronunțate la data de 29 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, în dosarul nr. x/2018, la 12 ianuarie 2023, pârâții Stefan D. și D., prin avocat, au declarat recurs, solicitând casarea încheierii recurate și respingerea cererii de suspendare a judecății cauzei, cu consecința reluării judecății.

După o prezentare a istoricului litigios, în motivare, recurenții au susținut că încheierea de suspendare a judecății cauzei este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nefiind incident în cauză față de motivele reținute de instanța de fond.

Se învederează că, în prezent, cuantumul creanței, așa cum a fost precizat de însăși creditoarea apelantă, este de 137.684 RON, astfel încât, în privința cuantumului, creanța este certă, fiind precizată în cursul judecății cauzei.

De asemenea, recurenții au mai arătat că instanța, reținând prioritatea soluționării cererii de suspendare a judecății cauzei, înaintea soluționării excepțiilor lipsei calității procesuale active, rămânerii fără obiect a cauzei și lipsei interesului creditoarei, a încălcat prevederile art. 237 C. proc. civ. cu referire la art. 243 din același Cod, precum și prevederile art. 245-248 C. proc. civ.

În acest sens, au mai arătat că excepția lipsei calității procesuale active, excepție de fond, absolută și peremptorie, a fost invocată în considerarea precizărilor creditoarei în ceea ce privește cuantumul creanței, acesta fiind cert stabilit la suma de 137.684 RON.

Ca atare, în accepțiunea recurenților, modalitatea de îndeplinire a Planului de reorganizare în ceea ce privește achitarea sumei de 137.684 RON nu are nicio relevanță față de calitatea procesuală activă a creditoarei, calitate pe care trebuie să o justifice în condițiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, susțin că numai în măsura în care justifică calitatea procesuală activă se va analiza dacă acțiunea introdusă de creditoare întrunește cerințele prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, respectiv dacă mai este sau nu pasiv de acoperit, dacă recurenții au contribuit la starea de insolvență și prin ce fapte.

Ca atare, autorii prezentului demers judiciar apreciază că nu trebuie să se confunde stabilirea creanței cu achitarea acesteia la sfârșitul planului de reorganizare, creanța, respectiv, pasivul fiind stabilit/ă de creditoare prin cererea de chemare în judecată - precizată ulterior.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 24 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Față de raportul comunicat, niciuna din părți nu a formulat punct de vedere.

Prin încheierea completului de filtru din 23 ianuarie 2024, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenții-pârâți D. și Stefan D. împotriva încheierii de ședință din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, fiind stabilit termen de judecată la 26 martie 2024, ora 10, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Deși recurenții au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la normele de drept pretins încălcate, care sunt unele de procedură, analiza acestor critici urmează a se face prin prisma motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 din Cod.

Astfel, având în vedere temeiul în baza căruia instanța a dispus suspendarea judecării apelului, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Din norma legală enunțată, rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul constatării îndeplinirii anumitor condiții și anume: să fie vorba de două judecăți pendinte; obiectul "altei judecăți" să privească existența sau inexistența unui drept, iar de existența sau inexistența acelui drept "să depindă în tot sau în parte" dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea. Totodată, dispozițiile legale precitate stabilesc facultatea, iar nu obligația instanței, care "poate" să decidă, în funcție de particularitățile fiecărei pricini, dacă se impune suspendarea procesului.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune măsura suspendării judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește încheierea din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, Înalta Curte constată că, prin aceasta, s-a dispus, la cererea apelantei-reclamante, suspendarea judecării cererii de apel până la finalizarea Planului de reorganizare a activității debitoarei (plan confirmat de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2018), în condițiile în care instanța era învestită cu soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe (1710 din 12.11.2021, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2018) prin care Tribunalul Tulcea a soluționat, prin admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și prescripției, cererea formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Galați prin A.J.F.P. Tulcea în temeiul art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, aceasta solicitând ca plata pasivului debitoarei să fie suportată de organele de conducere, respectiv, de fostul administrator statutar Stefan D. și D., recurenții din prezentul litigiu.

Contrar celor reținute de Curtea de Apel Constanța prin încheierea recurată, soluționarea apelului nu impunea cunoașterea valorii certe a creanței apelantei-reclamante D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Tulcea în privința căreia aceasta a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților, în condițiile în care, prin sentința apelată, Tribunalul Tulcea admisese excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D., respingând acțiunea promovată de reclamanta D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Tulcea în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, iar în privința celuilalt pârât (Stefan D.) admisese excepția prescripției dreptului material la acțiune, respingând, pe cale de consecință, cererea reclamantei, în contradictoriu cu acest pârât, ca prescrisă.

Prin urmare, având în vedere că acest caz de suspendare facultativă legală a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea alteia în care se tranșează un drept ce influențează soluția în cauza supusă suspendării, putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, în apel, pârâții au invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, excepția lipsei de interes, dar și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ca urmare a diminuării creanței, invocând în acest sens dispozițiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, excepții care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, instanța de apel era îndrituită să se pronunțe cu precădere asupra excepțiilor invocate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca, în funcție de soluția adoptată, dar și în considerarea dispozițiilor sentinței apelate, să ia în analiză cererea de suspendare formulată în cauză.

În concluzie, reținând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 497 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenții-pârâți D. și Stefan D. împotriva încheierii de ședință din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, în dosarul nr. x/2018, va casa încheierea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți D. și Stefan D. împotriva încheierii de ședință din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2024.