ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1590/2020

Ședința publică de la 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A. prin acțiunea înregistrată la data de 29.04.2014 pe rolul Triunalului Dolj, secția a II-a civilă, a solicitat obligarea pârâtei SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA S.A., la plata sumei de 1.758.550 RON, reprezentând renumerația ce i se cuvine aferentă perioadei 2010- 2012 ca membru în cadrul Consiliului de Administrație, precum și la plata sumei de 40.000 RON ce reprezintă daune morale.

Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă prin sentința nr. 128 din 31 martie 2015 pronunțată de în dosar nr. x/2014, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Societatea de Investiții Financiare Oltenia S.A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel A..

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă prin decizia nr. 667/2015 din 1 octombrie 2015, a admis apelul declarat de reclamantul A., a anulat sentința apelată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs B. S.A.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin decizia nr. 1563 din 4 octombrie 2016 a respins recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 667/2015 din 1 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În rejudecare, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă prin sentința nr. 61 din data de 12.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a respins acțiunea precizată privind pe reclamantul A. și pe pârâta Societatea de Investiții Financiare Oltenia S.A.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 59 din 04 februarie 2019 a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței nr. 61 din data de 12.04.2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea de Investiții Financiare Oltenia S.A.,.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 si 8 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs invocate, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța de apel a analizat alte acte ce nu au fost puse în discuția acționarilor și nu au făcut obiectul revocării sale.

Totodată, susține că deși a fost reținut art. 1441 din Legea nr. 31/1990, acesta este aplicat greșit, instanța neanalizând apărările ce vizează faptul că la momentul convocării AGA din data de 29.04.2011, deși existau și alte rapoarte ce combăteau cele reținute prin raportul compartimentului de control intern, nu s-a făcut nicio trimitere la aceste rapoarte întocmite de comisia de cenzori sau auditul societăților respective, toate efectuate la solicitarea SIF OLTENIA S.A.

Instanța de apel, susține recurentul-reclamant, a reținut că reclamantul ar fi susținut că revocarea este îndreptățită dacă se fundamentează exclusiv pe existența unor cauze de incapacitate sau incompatibilitate.

Or, susține recurentul, acesta nu a afirmat aceste aspecte ci doar a arătat că motivele invocate în Raportul Compartimentului de Control nu au corespondent în realitate, instanța motivând astfel hotărârea prin aspecte străine de natura cauzei.

Recurentul-reclamant consideră că instanța nu a analizat motivele invocate de intimată pentru a fi revocat din funcție, încălcând astfel și dispozițiile art. 1371 alin. (4) din L.31/1990. Unul din motive este tocmai existența prejudiciului în patrimoniul SCCF creat ca urmare a contractului de asociere în participațiune cu S.C. Multifuncțional D. S.R.L., aspect pe care instanța nu îl analizează ci face trimitere la aspecte ce nu au fost avute în vedere la momentul revocării.

De asemenea, Raportul compartimentului de control intern, la care instanța de apel a făcut trimitere, analizează contractul de asociere și prejudiciul creat SCCF ca urmare a acestui contract.

Recurentul menționează că instanța de apel a analizat revocarea prin prisma conflictului de interese raportat la contractul de asociere în participațiune cu SC multifuncțional D. S.R.L., aspect care nu face obiectul Raportului Compartimentului de Control Intern în baza căruia a fost revocat ca administrator al intimatei.

Contractul a fost aprobat de Consiliul de administrație al SCCF în unanimitate. În raportul de audit întocmit de Compartimentul de Control Intern nu se menționează care este în mod concret culpa recurentului în calitate de administrator al SIF Oltenia S.A. în ce privește încheierea acestui contract. Faptul că nu este îndeplinită condiția cazului justificat prin raportare la art. 1441 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în sensul că s-a acționat cu rea-credință, rezultă și din hotărârea Î.C.C.J. care a reținut faptul că, curtea de apel a analizat condițiile în care s-au încheiat cele trei acte juridice, iar în considerente a detaliat faptul că toate deciziile consiliului de administrație au fost confirmate de Adunarea Generala a Acționarilor S.C. Construcții Feroviare S.A. Craiova.

Astfel, susține recurentul-reclamant, nu s-a dovedit existența unei cauze ilicite și a fraudei la lege iar prin decizia nr. 4085/21.11/2013 a ÎCCJ s-a reținut faptul că A. a reprezentat în virtutea mandatului dat de către SCCF Oltenia S.A interesele acestei societăți de investiții financiare și nu propriul sau interes. Acest aspect a intrat sub puterea lucrului judecat astfel încât instanța de fond nu se mai putea pronunța asupra lui.

Recurentul-reclamant consideră că în ce privește al doilea motiv al revocării, în raportul de audit întocmit de Compartimentul de Control Intern se menționează faptul că suma de 931.162 RON reprezintă un potențial prejudiciu. Or, prejudiciul nu poate să fie potențial, ci trebuie să fie cert. Nu există nicio dovadă din care să rezulte faptul că suma reprezintă un prejudiciu cauzat S.C. E. S.A. precum și modalitatea de calcul.

În opinia recurentului-reclamant, cu privire la al doilea motiv invocat de intimata pentru revocare, instanța de apel a reținut aspecte total străine de natura pricinii în sensul că recurentul ar fi fost sancționat prin Ordonanța CNVM nr. 315/2011, deși această ordonanță privește cu totul alte aspecte decât cele reținute de instanța de apel.

Recurentul-reclamant consideră că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 225 din Legea nr. 297/2004, întrucât F. nu a avut nicio obligație de a raporta către public anumite contracte încheiate de S.C. E. S.A. deoarece nu era asociat în societățile respective.

Astfel, recurentul-reclamant consideră că au fost reținute motive străine de natura pricinii în motivare, instanța făcând trimitere la luarea unor decizii părtinitoare însă nu le individualizează, modificând practic motivele revocării cu privire la acest punct.

În ce privește al treilea motiv de revocare, instanța de apel a reținut faptul că nu s-a raportat tranzacția realizată de soția recurentului în calitate de reprezentant al S.C. G. S.R.L. cu S.C. Construcții Montaj 1 S.A..

Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor standardului de audit ISA 550, tranzacția netrebuind raportată întrucât societatea nu era tranzacționată pe bursă, iar dacă totuși ar fi trebuit raportată, raportarea trebuia făcută de conducerea societății.

În ce privește al patrulea motiv al revocării instanța de apel a reținut aspecte străine de natura cauzei în sensul că responsabilitatea recurentului în ce privește procesul de majorare al capitalului S.C. Alimentara S.A. este confirmată de Ordonanța nr. 315/2011 emisă de CNVM.

Or, susține recurentul-reclamant, ordonanța menționată nu are nicio relevanță în acest sens, nefăcând nicio trimitere concretă la aspectele reținute de instanța de apel.

Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare oricărei alte instanțe de același grad.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 noiembrie 2019 potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea acestuia părților.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 25 noiembrie 2019.

Prin încheierea din data de 19 martie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 59/2019 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (6) din Anexa nr. 1 a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei recursului trebuie menționat faptul că în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În raport cu aceste dispoziții, recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel a analizat alte acte ce nu au fost puse în discuția acționarilor și nu au făcut obiectul revocării sale și că instanța nu a analizat motivele invocate de intimată pentru a fi revocat din funcție, încălcând astfel și dispozițiile art. 137

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 137

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990 "administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daunei-interese".

Sub acest aspect, instanța de apel a făcut o judicioasă analiză privind revocarea din funcție a reclamantului din perspectiva legalității măsurii luate, prin raportare la textele de lege enunțate, cu referire la încălcarea obligațiilor legale și statutare ale reclamantului, în calitatea acestuia de administrator al SIF Oltenia S.A..

Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel că dispozițiile art. 137

1

alin. (4) teza I, respectiv dispozițiile art. 153

6

alin. (4) teza I prevăd în mod expres că administratorii pot fi revocați oricând (ad nutum) de către adunarea generală a acționarilor, iar art. 132 alin. (4) prevede în plus că membrii consiliului de administrație, respectiv ai celui de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

În cauză, se constată că hotărârea curții de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, instanța nefiind ținută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluții clare și convingătoare impune acest lucru și cât nu sunt încălcate exigențele dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. - ceea ce în speță nu se regăsește.

Simpla nemulțumire a recurentului-reclamant cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanța de control judiciar a apărărilor formulate de către acesta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat și nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Se constată că soluția pronunțată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcție de situația de fapt și de probele administrate și că nu se poate reține existența unei nemotivări, ci, dimpotrivă, argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția pronunțată, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, criticile recurentului-reclamant privind analiza situației de fapt, a raportului compartimentului de control, conflictului de interese raportat la contractul de asociere în participațiune cu S.C. Multifincțional D. S.R.L., rapoartele auditorilor interni și externi, numirea lui F. ca director al E. S.A.Rm. Vâlcea, afirmațiile din raportul întocmit de H., nu susțin motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în funcție de probatoriul administrat și de situația de fapt stabilită, aspecte ce nu pot fi reevaluate în această etapă procesuală.

Se constată că, soluția instanței de apel sub acest aspect este rezultatul aprecierii probatoriului administrat în cauză, ori criticile recurentului-reclamant nu se circumscriu unor motive de nelegalitate a deciziei, ci reprezintă o nemulțumire a acestuia cu privire la relevanța dată de către instanță probelor administrate, astfel încât, ținând de caracterul nedevolutiv al prezentei căi de atac și a imposibilități instanței de recurs de a analiza chestiuni ce vizează temeinicia, aceasta critică nu poate fi primită.

În consecință, împrejurarea că recurentul-reclamant este nemulțumit de argumentele și soluția pronunțată în cauză nu determină incidența niciuneia dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. privind absența motivării, contradicția argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul-reclamant a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 144

1

alin. (4) din Legea societăților, art. 225 din Legea nr. 297/2004 și a dispozițiilor Standardului de Audit ISA 550-Părți filiate.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de apel a făcut o judicioasă analiză și interpretare a dispozițiilor art. 144

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990 și cu o aplicare corectă la situația de fapt dedusă judecății, a reținut în mod just că, societatea pârâtă a hotărât încetarea mandatului de administrator al reclamantului pentru motive ce pot fi calificate ca reprezentând nerespectarea obligației de loialitate și existenței unui conflict de interese generat de derularea unor contracte ale căror părți erau, pe de o parte, societăți aflate în patrimonial intimatei pârâte și, pe de altă parte, societăți controlate de rude și afini de gradul I și II ale apelantului reclamant.

Totodată, se constată că invocarea greșitei aplicări a art. 225 din Legea nr. 297/2004 și a dispozițiilor Standardului de Audit ISA 550-Părți filiate, a fost făcută cu scopul ca instanța de recurs să reanalizeze aspectele cuprinse în Raportul de audit nr. x/07.03.2011 care au făcut obiectul analizei CNVM în cuprinsul Raportului tematic efectuat la SIF Oltenia în perioada 28.03.2011-01.04.2011, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 59/2019 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2020.