ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1084/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 7 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul Sindicatul Șoferilor din RATB, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport București - RA, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să acorde membrilor de sindicat majorările salariate prevăzute în anexa 3A din contractul colectiv de muncă al RATB RA aplicabil pentru anii 2016/2018 și să le plătească, prin adăugarea sumei de 100 RON la nivelul de salarizare, începând cu data de 1.07.2016 și pentru viitor; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și la actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a diferențelor salariale deja scadente la momentul pronunțării hotărârii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4057 din 31 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca neîntemeiate excepția lipsei de interes a membrilor de sindicat reprezentați de Sindicatul Șoferilor din RATB, precum și excepția prematurității acțiunii.

Prin aceeași sentință, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Șoferilor din RATB, în numele membrilor de sindicat B., C., E., F., J., O. și M..

S-a admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Șoferilor din RATB, în numele membrilor de sindicat A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. și S..

A fost obligată pârâta Regia Autonomă de Transport București - RA la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză (respectiv A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. și S.) a diferenței de 100 RON/lună la salariul de bază, calculată începând cu data de 1.07.2016 la zi, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

A fost obligată pârâta la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză (respectiv A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. și S.) a daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a diferenței salariale de 100 RON/lună recunoscută prin această hotărâre, calculate de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe, conform contractului individual de muncă.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat acordat parțial).

Prin sentința civilă nr. 9643 din 19 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4057/31.05.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale în cauza cu nr. x/2016.

S-a dispus completarea dispozitivului sentinței în sensul obligării pârâtei la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză (respectiv A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. și S.) a diferenței de 100 RON/lună la salariul de bază și pentru viitor, până la intervenirea unei noi convenții cu privire la salariile de încadrare ale acestora sau a altei cauze care impune modificarea legală a acestora.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința civilă nr. 4057/31.05.2017 a Tribunalului București.

Împotriva sentinței civile nr. 4057 din 31 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale au declarat apel reclamanta M. și pârâta Regia Autonomă de Transport București - RA.

Prin decizia civilă nr. 1230/2018 din 15 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei de interes invocată de reclamantul Sindicatul Șoferilor din Regia Autonomă de Transport București - RA.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M..

S-a admis apelul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport București - RA, în sensul schimbării sentinței atacate, cu consecința respingerii în întregime a acțiunii ca neîntemeiată.

Sindicatul Șoferilor din RATB, în numele și pentru membrii săi, A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. și S., a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1230 din 15 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., revizuentul învederând faptul că decizia civilă nr. 1230/15.03.2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9643/19.12.2017 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 3376 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire ca nefondată.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de revizuire a reținut, în privința motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că acesta nu este incident în speță întrucât faptele prezentate de revizuent ca motive de revizuire, nu se încadrează în niciuna din situațiile de minus, plus, ultra petita prevăzute de textul legal.

Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., instanța a reținut că în speță, condițiile impuse de textul de lege nu sunt îndeplinite, întrucât, pe de o parte, hotărârile pretins potrivnice nu au fost pronunțate în dosare diferite, că obiectul cauzei este diferit, instanțele nestatuând cu privire la aceleași pretenții sub aspectul perioadei de timp avută în vedere în cele două hotărâri.

De asemenea, instanța a apreciat că revizuirea pentru cel din urmă motiv nu poate fi primită, întrucât revizuentul nu a cerut anularea celei de-a doua hotărâri, care s-ar fi pronunțat cu încălcarea autorității lucrului judecat, ci chiar reformarea primei hotărâri, solicitare incompatibilă cu instituția revizuirii reglementată de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 19 octombrie 2018, revizuenții A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. și S., toți reprezentați de Sindicatul Șoferilor din RATB au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 3376 din 13 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Recurenții au solicitat modificarea deciziei atacate, cu consecința admiterii cererii de revizuire, raportat la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat și cu încălcarea normelor de drept material.

Criticile formulate de recurenți pot fi subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât se referă la faptul că, în mod nelegal, instanța, în examinarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a reținut existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Recurenții au precizat că prin sentința civilă nr. 9643/19.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4057/31.05.2017, pronunțată de aceeași instanță și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză a diferenței de 100 RON/lună la salariul de bază și, pentru viitor, până la intervenirea unei noi convenții cu privire la salariile de încadrare ale acestora sau a altei cauze care impune modificarea legală a acestora și, de asemenea, s-a dispus menținerea celorlalte dispoziții din sentința civila nr. 4057/31.05.2017.

S-a subliniat că această sentință este definitivă în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prin neapelare, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

În schimb, s-a învederat că decizia civilă nr. 1230/15.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9643/19.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, în condițiile în care aceleași drepturi salariale au fost acordate reclamanților în mod definitiv pentru perioada 31.05.2017 și pentru viitor, însă nu au fost acordate pentru perioada 1.07.2016-31.05.2017, fiind vorba de același litigiu, cu aceleași părți, același obiect și aceeași cauză. Recurenții au considerat că aceeași problemă juridică a primit două soluții diferite, considerentele si dispozitivele celor două hotărâri fiind vădit potrivnice.

Prin urmare, s-a subliniat că, în mod greșit instanța s-a raportat, în analiza autorității de lucru judecat, la perioada de timp, în condițiile în care obiectul principal este același și anume, plata majorărilor salariale prevăzute de anexa 3A din contractul colectiv de munca al RATB RA.

Recurenții au reiterat faptul că prin sentința civilă nr. 9643/19.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, s-a dispus menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței civile nr. 4057/31.05.2017 a aceleiași instanțe, însă, ulterior, prin decizia civilă nr. 1230/15.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus schimbarea dispozițiilor sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii ca neîntemeiată, instanța de apel încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 9643/19.12.2017 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că sunt menținute celelalte dispoziții din sentința civilă ce a format obiectul cererii de completare, inclusiv dispozițiile prin care au fost admise capetele de cerere, astfel încât nu mai puteau fi schimbate de către instanța de apel, cele două hotărâri definitive fiind potrivnice și din acest punct de vedere.

La data de 23 noiembrie 2018, intimata Societatea de Transport București STB-SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. și faptul că decizia asupra căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunțată în calea de atac a apelului și este o hotărâre definitivă, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. /2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

La data de 25 ianuarie 2019, recurentul-revizuent Sindicatul Șoferilor din RATB, în numele revizuenților membri de sindicat a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și a apărărilor formulate de intimata Societatea de Transport București STB-SA prin întâmpinare.

S-a susținut că recursul este admisibil în principiu, potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 14 ianuarie 2020 a respins excepția inadmisibilității recursurilor, invocată de intimată și a admis în principiu recursurile declarate de revizuenți.

Prin încheierea din 17 martie 2020 Înalta Curte a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.

Potrivit rezoluției existente la dosar, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 23 iunie 2020, când a fost pronunțată prezenta hotărâre.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Întrucât criticile din prezentul recurs vizează nelegalitatea deciziei pronunțate de o instanță de revizuire din perspectiva soluției pronunțate cu privire la motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., examinarea cererii de recurs este limitată exclusiv la verificarea modului în care instanța de revizuire a analizat condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, acest motiv de revizuire având ca finalitate anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre pronunțată anterior numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile anterior evocate.

Așadar, analizând aplicabilitatea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport cu hotărârile definitive invocate, s-a constatat, în mod corect, că nu sunt întrunite toate cerințele pentru reținerea motivului de revizuire susținut de revizuenți, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurenți.

S-a avut în vedere în principal faptul că hotărârile pretins potrivnice nu erau pronunțate în dosare diferite, dat fiind că revizuirea nu se poate cere pentru contrarietatea hotărârilor pronunțate în același proces.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere că în litigiul finalizat prin pronunțarea de către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2016 a deciziei civile nr. 1230/15.03.2018, instanța de apel s-a pronunțat în limitele învestirii, respectiv cu privire la soluțiile cuprinse în hotărârea care a fost atacată cu apel, iar nu și cu privire la pretențiile din cererea introductivă de instanță care nu primiseră o soluționare prin sentința apelată și care au format obiectul cererii de completare a dispozitivului, soluționată prin sentința civilă nr. 9643/19.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare.

În contextul arătat, instanța de revizuire a statuat în mod legal că nu a putut fi pusă în discuție încălcarea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 9643/19.12.2017 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 4057/2017.

Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate asigura remediul procesual pentru încălcarea autorității de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă, ce concretizează doar o greșeală de judecată în evaluarea situației de fapt și juridice a litigiului, nici prin hotărâri pronunțate în dosare diferite și, cu atât mai puțin, prin hotărâri pronunțate în același dosar, în diversele etape procesuale de soluționare a acestuia, cum este situația analizată în speță.

Aceasta, întrucât pentru asigurarea respectării autorității de lucru judecat, în această manifestare pozitivă, nu este suficientă măsura anulării ultimei hotărâri, așa cum în mod limitat prevede art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în forma aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii (7.10.2016), în virtutea dispozițiilor art. 25 și 27 C. proc. civ., fiind în mod necesar ca măsura să fie urmată de refacerea întregii judecăți, ceea ce în mod evident ar scoate acest caz de revizuire din tiparul său legal și ar fi transformat instanța de revizuire în instanță de control judiciar.

Prin urmare, întrucât instanța de revizuire a analizat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale menționate prin prisma cerințelor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., alegațiile recurenților privind nelegalitatea hotărârii pronunțate nu pot fi primite.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q. și R., reprezentați de Sindicatul Șoferilor din RATB, împotriva deciziei civile nr. 3376 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q. și R., reprezentați de Sindicatul Șoferilor din RATB, împotriva deciziei civile nr. 3376 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2020.