ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2020

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 martie 2018 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamantul Cabinet Individual de Avocatură A. i-a chemat în judecată pe pârâții Cabinet Individual de Insolvență B. și Cabinet Individual de Insolvență C., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata daunelor materiale în cuantum de 5.000 RON și a daunelor morale în valoare de 250.000 RON, în total 255.000 RON.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 194 și următ. și 1357 C. civ., precum și pe alte incidente de drept intern și internațional opozabile Statului Român și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 02.07.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins excepțiile netimbrării, decăderii pârâtului Cabinet Individual de Insolvență "D." din dreptul de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ambii pârâți și a constatat decăderea reclamantului din proba testimonială.

Prin încheierea din 24.09.2018, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Cabinet Individual de Insolvență "C.". A respins cererea de introducere în cauză a Societății Asigurarea Românească - Asirom Vienna Insurance Group S.A., în calitate de asigurător al acestui pârât, formulată de pârâtul Cabinet Individual de Insolvență "C.".

Prin încheierea din 8 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins cererea de recuzare a domnului judecător E., formulată de petentul Cabinet Individual de Avocatură A..

Prin sentința nr. 337 din 27 februarie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea și a luat act de precizarea reclamantului că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței nr. 337 din 27 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, încheierii de amânare a pronunțării din 6 februarie 2019, încheierii din 2 iulie 2018 și încheierii din camera de consiliu din 8 ianuarie 2019 a declarat apel reclamantul Cabinet Individual de Avocatură "A.".

Prin decizia nr. 2465 din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocatură "A." împotriva sentinței nr. 337 din 27 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții Cabinet Individual de Insolvență "C." și Cabinet Individual de Insolvență "B.", ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 2465 din 17 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul Cabinet Individual de Avocatură "A.".

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că recursul este admisibil în principiu, față de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și de valoarea pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată (255.000 RON).

Totodată, s-a reținut că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru de 3.177 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, avându-ae în vedere și împrejurarea că prin încheierea din camera de consiliu din 3 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din camera de consiliu din 8 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepțiile nulității și inadmisibilității recursului, invocate de intimatul Cabinet Individual de Insolvență "C." prin întâmpinare, și s-a stabilit termen la 12 noiembrie 2020.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a recursului

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 28 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că recurentul datorează, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de 3.177 RON, în raport de motivele de recurs invocate, încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin aceeași rezoluție, recurentului i s-a pus în vedere că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 39 alin. (1) din același act normativ.

La 7 februarie 2020, recurentul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 3 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a constatat că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.177 RON, stabilite prin rezoluția din 28 ianuarie 2020.

Raportul a fost comunicat recurentului la 29 iunie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat pentru soluționarea recursului, 12 noiembrie 2020, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocatură A., prin Cabinet Individual de Avocatură F., împotriva deciziei nr. 2465 din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Avocatură A., prin Cabinet Individual de Avocatură F., împotriva deciziei nr. 2465 din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2020.