ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1200/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 septembrie 2013 Curtea de Apel Constanța a dispus amânarea la data de 28 octombrie 2013 a judecării recursului ca făcea obiectul Dosarului nr. x/118/2013, apreciind că este întemeiată solicitarea în acest sens formulată de recurenta-reclamantă în vederea pregătirii apărării.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A. reprezentant al B., recurenta apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare, consfințit prin Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/118/2013.
La termenul de judecată de astăzi, 14 aprilie 2016, în temeiul art. 137 coroborat cu art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției perimării, excepție pe care instanța o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea și cercetarea în fond a pricinii.
Prin încheierea din data de 20 februarie 2015, judecarea recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 15 martie 2016, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 252 C. proc. civ., în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatând, din oficiu, perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de A., reprezentant al B., împotriva încheierii din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.
Procesat de GGC - MM