ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală în baza art. 459 C. proc. pen.. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentința penală nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că la data de 11 aprilie 2018 pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2/2014.
În motivarea cererii, revizuentul A. a invocat dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., arătând că ulterior pronunțării hotărârii definitive a descoperit fapte și împrejurări noi, de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Astfel, acesta a învederat că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au cunoscut faptul că, terenul (imobilul), situat în comuna Dumești, județul Iași, tarlaua x, parcela x/1/3, în suprafață de 8800 m.p. nu se suprapune cu alte imobile vecine și din copiile xerografiate rezultă faptul că, imobilul cu nr. cadastral x Dumești este proprietatea soților B. și C. și nicidecum al S.C. D. S.R.L Roșiori din comuna Bunești-Averești, județul Vaslui și UAT Dumești, județul Iași.
În acest sens, s-a precizat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu nr. de autentificare din 5 august 2005, imobilul descris mai sus a fost cumpărat de revizuent de la O. F., iar U .de vânzare-cumpărare, alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., ulterior, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare cu nr. x/2006 și încheierea de înscriere în cartea funciară nr. x/2006, a fost înstrăinat către domnul G. care la rândul său a înstrăinat același imobil către H. și I. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. y/2007 și încheierea de înscriere în cartea funciară nr. y/2007.
S-a mai precizat că, la rândul său, H. a înstrăinat imobilul către soții B. și C., pe baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. z/2009 și încheierea de înscriere în cartea funciară nr. z/2009, iar documentul care atestă proprietatea doamnei Odae F. asupra terenului descris mai sus este Titlul de proprietate din 1993, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din 2005.
A arătat revizuentul că aceste date noi au fost comunicate de către O. C. pen..I Iași. Serviciul Cadastru prin adresa din 9 martie 2018.
Acesta a mai precizat că aspectele anterior menționate nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei, iar existența acestora dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, referitoare la obligarea sa, în solidar cu inculpații J., K., L., M. și N. la plata contravalorii, în RON, la data rămânerii definitive a hotărârii, curs de referință BNR a sumei de 707.190 Euro către partea civilă S.C. D. S.R.L, precum și a sumei de 74.452 Ron către partea civilă UAT Dumești, județul Iași.
A apreciat revizuentul că, dacă acest aspect ar fi fost cunoscut la data soluționării cauzei, se putea ajunge foarte ușor la concluzia că a avut calitatea de cumpărător de bună-credință, iar instanța putea să pronunțe o soluție de achitare în cazul său.
Revizuentul a arătat în continuare că o altă împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la data soluționării cauzei constă în aceea că Odae F., persoana de la care a cumpărat terenul la data de 5 august 2005 a avut un fiu, pe inginerul O. care a lucrat la Primăria Dumești în perioada 1998 - 2002, ca referent de specialitate pe probleme de cadastru și fond funciar, iar acesta, între lunile ianuarie 2002 - septembrie 2002 a fost coleg în aceiași primărie cu inculpatul K..
A mai precizat că cele două persoane menționate s-au împrietenit iar după decesul din luna septembrie 2002 a inginerului O., pe baza acestei legături de serviciu, inculpatul K. i-a întocmit doamnei Odae F. documentația care a stat la baza titlului de proprietate din 1993 în care, prin rectificare a fost trecută suprafața de 8800 m.p în tarlaua 19, parcela x/1/3.
A arătat revizuentul că dacă această împrejurare nouă, invocată în cererea de revizuire ar fi fost cunoscută de instanțe soluția în cazul sau ar fi fost cea de achitare.
Printr-un memoriu separat, revizuentul a dezvoltat unele din aspectele considerate de acesta ca noi și necunoscute instanțelor care au dispus condamnarea sa (situația fiului numitei Odae F.) și, de asemenea, a invocat în cadrul aceluiași motiv de revizuire și alte aspecte neprecizate în cererea inițială:
- faptul că nu a avut nici o înțelegere infracțională cu J., K., L., M. și P.;
- faptul că a achiziționat terenul în afara atribuțiilor sale de serviciu, neavând nici o legătură cu comisia de fond funciar din comuna Dumești și că nu a cunoscut nimic despre problemele legate de suprapunerile dintre terenul cumpărat și alte terenuri;
În susținerea cererii de revizuire, a fost depusă la dosar o adresă din partea OCPI Iași - Serviciul cadastru, o adresă din partea Primăriei Dumești.
A fost atașat Dosarul nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția I Penală.
La termenul de judecată din data de 23 mai 2018, Curtea a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 459 C. proc. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, în vederea analizei admisibilității în principiu a cererii de revizuire, Curtea a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2/2014, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpatul A. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 6 ani pentru săvârșirea infrațiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 246 C. pen. și art. 2481 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) prima teză C. pen.
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen.
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 și art. 41 alin. (2) C. pen. (zece acte materiale).
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) prima teză C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 276 C. proc. pen. a fost obligat la plata sumei de 796,5 RON cheltuieli de judecată către partea civilă Q..
De asemenea, inculpații J., K., L., M., A. și N. au fost obligați la plata c/val. în RON la data rămânerii definitive a hotărârii - curs de referință B.N.R. a sumei de 707.190 euro despăgubiri civile către partea civilă S.C. D. S.R.L.
S-a mai dispus obligarea inculpaților J., K., L., M., P. și A. la plata sumei de 79.294,82 RON despăgubiri civile (pe inculpatul A. în limita sumei de 74.452,32 RON) către partea civilă U.A.T. Dumești, jud. Iași.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 12.900 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reținut în sarcina inculpatului A. că în anul 2005, în baza unor înțelegeri prealabile cu inculpații J., K., L. și P. i-a ajutat pe aceștia să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice funcțiilor deținute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. inserarea nelegală în titlul de proprietate al martorei Odae F., fără știrea acesteia, a unor terenuri cu valoare 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuția inc. P. le-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat și autentificat de aceasta, participând astfel la producerea unei pagube în același cuantum (240.235,68 RON) în patrimoniile părților civile R., S., T., U., V., W., X. și Y..
S-a arătat că această faptă realizează elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă funcționarul public a obținut pentru altul un avantaj patrimonial, în formă calificată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 246 C. pen. și art. 2481 C. pen.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în anul 2005, în baza unor înțelegeri prealabile cu inculpații J., K., L. și P. i-a ajutat pe aceștia să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice funcțiilor deținute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. falsificarea titlului de proprietate al martorei Odaie F., fără știrea acesteia, prin inserarea unui teren în valoare de 74 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuția inc. P. l-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat și autentificat de aceasta.
S-a arătat că această faptă realizează elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru altul un avantaj patrimonial, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplic. art. 248 C. pen.;
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în perioada mai - decembrie 2005, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a participat în calitate de instigator sau complice la întocmirea în fals a 10 înscrisuri oficiale (fișa suprafețelor primite în proprietate pentru T.P. din 13 decembrie 1993, nedatată, întocmită și semnată la cererea sa de inculpații K. și L.; referat tipizat având antetul "Primăria comunei Dumești, județul Iași Comisia comunală de fond funciar" aferent T.P. din 13 decembrie 1993 întocmit și semnat la cererea sa de inculpații K. și L.; plan parcelar pentru T.P. din 13 decembrie 1993 întocmit și semnat la cererea sa de inc. K.; adresa din 17 mai 2005 emisă de Primăria Dumești către O. C. pen..I Iași întocmită și semnată la cererea sa de inculpații K. și L.; adeverința de rol agricol nr. x din 4 august 2005, emisă de Primăria Dumești pe numele Odaie F., întocmită și semnată la cererea sa de inc. L.; reprezentare grafică intitulată,,Schiță pentru notariat conform titlului de proprietate din 13 decembrie 1993- proprietar Odae C. F." executată de inc. L. la cererea sa transmisă prin intermediul inc. K.; contract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 5 august 2005 semnat de A. la poziția "cumpărător"; reprezentare grafică intitulată "schiță teren" întocmită și semnată de inc. K., alta decât cea folosită la contractul de vânzare cumpărare, referitoare la un teren în suprafață de 8800 m.p. situat în tarlaua x, parcela x/1, cu vecinătăți doar la nord DCL 373 și la sud H. Lețcani, acest act fiind întocmit la cererea lui A. și folosit de el la realizarea documentației cadastrale; reprezentare grafică intitulată "schiță de punere în posesie" întocmită cu date nereale de inc. K. la cererea lui A., documentația cadastrală întocmită cu date nereale, fără vinovăție, de martorul Z. la cererea lui A. recepționată de O. C. pen..I. din 9 decembrie 2005).
S-a apreciat că această faptă realizează elementele constitutive ale unei infracțiuni unice continuate de complicitate la fals intelectual în legătură cu fapte de corupție, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, și art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale).
Prin Decizia penală nr. 397/A din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2/2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuent.
Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., în cadrul procedurii de verificare a admisibilității în principiu a cererii de revizuire instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen..;
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.
Instanța a reținut, de asemenea, că potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Raportat la dispozițiile legale anterior menționate, instanța a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, aspectele prezentate de petent în cuprinsul acesteia neîndeplinind condițiile cazului de revizuire anterior menționat.
Astfel, în ce privește situarea și suprapunerile terenului cumpărat de revizuent cu alte terenuri, instanța a constatat că aceste chestiuni au fost analizate în cursul procesului finalizat prin condamnarea numitului A., în faza de urmărire penală fiind efectuate două rapoarte de constatare tehnico-științifică, precum și o expertiză pentru lămurirea acestor aspecte .
În aceste condiții, susținerea revizuentului în sensul că nu există suprapuneri între terenul pe care l-a cumpărat în anul 2005 de la numita Odae F. și alte terenuri învecinate reprezintă o simplă afirmație a acestuia care nu poate constitui temei de revizuire a soluției atacate. De altfel, din cuprinsul adresei emise de OCPI Iași - Serviciul cadastru rezultă doar care este situația terenului la data de 9 martie 2018, data eliberării adresei respective, și nu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (5 august 2005) prin care revizuentul a devenit proprietarul acestuia. În acest context, instanța a reținut că în cuprinsul hotărârii de condamnare a revizuentului s-au făcut ample considerații cu privire la situația terenului respectiv și a manoperelor ilicite privind schimbarea amplasamentului acestuia.
Trebuie menționat și că revizuentul a fost condamnat în esență pentru faptul că, deși stabilise cu Odae F. să cumpere de la aceasta un teren situat în extravilanul satului Păușești, com. Dumești, în fapt, datorită unor modificări frauduloase ale titlului de proprietate al vânzătoarei, necunoscute acesteia din urmă, la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, numitul A. a devenit proprietar pe un alt teren decât cel care se afla în proprietatea lui Odae F., cu o valoare semnificativ mai mare.
În acest fel, cu complicitatea notarului public, s-a ajuns la situația în care numita Odae F. a încheiat contractul fără a-și da seama că înstrăinează un alt teren decât cel cu privire la care se înțelesese cu inculpatul (de fapt, un teren despre care nici nu știa că l-ar avea în proprietate). Referitor la împrejurarea că după cumpărarea terenului de către revizuent în anul 2005, imobilul a suferit alte înstrăinări succesive, instanța constată că acest aspect nu are nici o relevanță cu privire la condamnarea acestuia și, oricum, era cunoscut încă de la momentul trimiterii sale în judecată.
În ce privește presupusa relație de prietenie dintre numita Odae F. și inculpatul K., instanța a reținut că nu se poate observa care este relevanța acestei împrejurări asupra hotărârii atacate, deoarece chiar și în ipoteza în care o astfel de relație ar fi existat, aceasta nu confirmă susținerea revizuentului în sensul existenței unei înțelegeri între persoanele menționate în vederea modificării titlului de proprietate al numitei Odae F..
S-a observat că revizuentul a prezentat această teză și în fața instanței de fond, drept urmare nici acest aspect nu are caracter nou în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În privința chestiunilor invocate de revizuent în cuprinsul memoriului atașat cererii de revizuire, instanța a constatat că cea mai mare parte a acestora reprezintă doar critici la adresa hotărârilor de condamnare sau reiterarea unor apărări de fond, înfățișate și în cursul procesului finalizat prin condamnarea sa.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 459 C. proc. pen.. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu privire la Sentința penală nr. 105 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. a obligat pe revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva Sentinței penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, a declarat apel revizuientul A., solicitând admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea hotărârii primei instanțe, iar pe fond, reanalizând lucrările dosarului, să se constate că sunt întrunite în mod cumulativ toate condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, prevăzute în art. 459 alin. (3) C. proc. pen.
A solicitat să se constate că înscrisurile depuse în sprijinul cererii de revizuire dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare și atestă nevinovăția sa întrucât a fost cumpărător de bună credință.
Examinând apelul declarat de condamnatul - revizuient A. împotriva Sentinței penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Pentru a se reține incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză", este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de către instanță la judecarea cauzei, iar acestea singure sau coroborate cu celelalte probe din dosar să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.
Prin Sentința penală 105 din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în Dosarul nr. x/2/2014, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de: 6 ani închisoare pentru săvârșirea infrațiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, cu aplic. art. 246 C. pen. și art. 2481 C. pen. 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014, rap. la art. 248 C. pen. și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2014 și art. 41 alin. (2) C. pen. (zece acte materiale).
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) prima teză C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară.
S-a reținut în sarcina inculpatului A. că în anul 2005, în baza unor înțelegeri prealabile cu inculpații J., K., L. și P. i-a ajutat pe aceștia să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice funcțiilor deținute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. inserarea nelegală în titlul de proprietate al martorei Odae F., fără știrea acesteia, a unor terenuri cu valoare 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuția inc. P. le-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat și autentificat de aceasta, participând astfel la producerea unei pagube în același cuantum (240.235,68 RON) în patrimoniile părților civile R., S., T., U., V., W., X. și Y..
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în anul 2005, în baza unor înțelegeri prealabile cu inculpații J., K., L. și P. i-a ajutat pe aceștia să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice funcțiilor deținute, prin aceea că i-a determinat pe primii trei să realizeze în cooperare cu inc. M. falsificarea titlului de proprietate al martorei Odaie F., fără știrea acesteia, prin inserarea unui teren în valoare de 74 240.235,68 RON, pe care ulterior, cu contribuția inc. P. l-a dobândit în proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat și autentificat de aceasta.
De asemenea, în perioada mai - decembrie 2005, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a participat în calitate de instigator sau complice la întocmirea în fals a unui număr de 10 înscrisuri oficiale.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 397/A/din data de 15 noiembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2/2014 prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuent.
Prin cererea de revizuire formulată în cauză, revizuientul A. susține că nici instanța de fond nici instanța de apel nu au cunoscut faptul că, terenul (imobilul), situat în comuna Dumești, județul Iași, tarlaua x, parcela x/1/3, în suprafață de 8800 m.p. nu se suprapune cu alte imobile vecine, iar din copiile xerografiate rezultă faptul că, imobilul cu nr. cadastral x Dumești este proprietatea soților B. și C. și nicidecum al S.C. D. S.R.L Roșiori din comuna Bunești-Averești, județul Vaslui și UAT Dumești, județul Iași.
A mai susținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu nr. de autentificare din 5 august 2005, imobilul descris mai sus a fost cumpărat de revizuent de la Odae F., ulterior, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare cu nr. x/2006 și încheierea de înscriere în cartea funciară nr. x/2006, a fost înstrăinat către domnul G. care la rândul său a înstrăinat același imobil către H. și I. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. y/2007 și încheierea de înscriere în cartea funciară nr. y/2007, iar la rândul său, H. a înstrăinat imobilul către soții B. și C., pe baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. z/2009 și încheierea de înscriere în cartea funciară nr. z/2009, iar documentul care atestă proprietatea doamnei Odae F. asupra terenului descris mai sus este Titlul de proprietate din 1993, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din 2005.
Printr-un memoriu separat, revizuentul a invocat unele aspecte considerate de acesta ca noi și necunoscute instanțelor care au dispus condamnarea sa (situația fiului numitei Odae F.) și a invocat în cadrul aceluiași motiv de revizuire și alte aspecte neprecizate în cererea inițială:
- faptul că nu a avut nici o înțelegere infracțională cu J., K., L., M. și P.;
- faptul că a achiziționat terenul în afara atribuțiilor sale de serviciu, neavând nici o legătură cu comisia de fond funciar din comuna Dumești și că nu a cunoscut nimic despre problemele legate de suprapunerile dintre terenul cumpărat și alte terenuri;
A arătat revizuentul că aceste date noi au fost comunicate de către O. C. pen.. I Iași. Serviciul Cadastru prin adresa din 9 martie 2018, aspectele anterior menționate nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei, iar existența acestora dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Motivele invocate de revizuentul A. nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., acestea neconstituind fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond și de apel, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Din conținutul împrejurărilor la care revizuentul face referire, Înalta Curte constată că acestea au fost analizate în cursul procesului finalizat prin condamnarea numitului A., în faza de urmărire penală fiind efectuate două rapoarte de constatare tehnico-științifică, precum și o expertiză pentru lămurirea acestor aspecte.
Susținerea revizuentului în sensul că nu există suprapuneri între terenul pe care l-a cumpărat în anul 2005 de la numita Odae F. și alte terenuri învecinate rămâne o simplă afirmație a acestuia, care nu poate constitui temei de revizuire a soluției atacate, iar în ce privește adresa emisă de la OCPI Iași - Serviciul cadastru, depusă la dosar în susținerea cererii de revizuire, aceasta prezintă situația terenului la data emiterii, respectiv la data de 9 martie 2018 și nu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în anul 2005.
De altfel, din conținutul hotărârii de condamnare rezultă manoperele ilicite care au avut loc cu privire la schimbarea amplasamentului terenului respectiv, modificările frauduloase ale titlului de proprietate al vânzătoarei, precum și împrejurarea că după cumpărarea terenului în anul 2005, imobilul a suferit înstrăinări succesive.
În ce privește celelalte susțineri ale revizuentului, acestea au fost prezentate și în fața instanței de fond, reprezintă critici ale hotărârii de condamnare și apărări de fond care nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Pentru a se reține incidența cazului de revizuire invocat este necesar ca împrejurările noi, preexistente hotărârii în discuție și rămase necunoscute instanței care a pronunțat-o, să aibă aptitudinea de a stabili o situație de fapt care să dovedească eroarea de judecată, iar nu în scopul de a obține administrarea de probe noi.
Raportat la motivele invocate, se constată că, prin cererea formulată, se tinde la reaprecierea și prelungirea probatoriului asupra căruia cele două instanțe, de fond și de apel, s-au pronunțat deja, ceea ce în calea de atac a revizuirii nu este posibil, soluția dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritate de lucru judecat.
Față de considerentele menționate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul- condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-II-a Penală în Dosarul nr. x/2/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 99/F din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2/2018 (x/2018).
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 septembrie 2018.
Procesat de GGC - MM