ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1260 Ap din 7 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. împotriva Sentinței civile nr. 193/S din 21 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă.

În motivare, curtea de apel a înlăturat critica reclamantului privind pretinsa încălcare a principiului continuității soluționării cauzei, reținând, din actele dosarului, justificarea temeinică a schimbării unui dintre judecătorii completului de judecată inițial învestit.

Cu privire la fondul cauzei, curtea a avut în vedere Raportul de expertiză medico-legală nr. 2572/E/24.09.2015 întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, prin care s-a concluzionat că, în cazul unei infecții nosocomiale, din cauza neefectuării în mod corespunzător a intervenției chirurgicale, semnele și simptomele acesteia se manifestă dramatic la cel mult 7 zile postoperator și obligatoriu la nivelul ambelor plăgi postoperatorii suturate.

În cazul reclamantului, după 6 săptămâni de la intervenția chirurgicală a apărut o zonă de necroză tegumentară la nivelul calcaneului stâng (nu la nivelul plăgilor operatorii), pentru tratarea căreia a fost îndrumat către secția de chirurgie plastică.

Același raport a explicat evoluția nefavorabilă a tratamentului administrat reclamantului din cauza unui deficit circulator, cauzat cel mai probabil de o fistulă artero-venoasă creată posttraumatic, iar germenele patologic evidențiat la două luni de la prima externare, respectiv Preudomonos aeruginoasa (Pioceanic) fiind de regulă prezent pe tegumente, a devenit patogen odată cu oportunitatea terenului patogen creat de tulburările circulatorii ale gambei și piciorului drept posttraumatică.

Curtea a mai subliniat că, din probele administrate în cauză, nu au putut determina concluzia categorică, mai presus de orice dubiu, că reclamantul s-a infectat cu bacteria Preudomonos aeruginoasa (Pioceanic) în perioada de timp în care a fost internat în unitatea medicală pârâtă, ca urmare a neîndeplinirii în mod corespunzător de către aceasta a obligației de a lua măsurile ce se impun pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale.

A mai avut în vedere și că bacteria identificată pe tegumentele reclamantului a fost examinată în laborator, determinându-i-se o paletă largă de sensibilitate la antibiotice, ceea ce, în opinia specialiștilor, arată că este un germen din afara spitalului. Aceasta deoarece, potrivit opiniei de specialitate, infecțiile de spital sunt foarte virulente și apar la două, trei zile de la intervenția chirurgicală și sunt multirezistente la antibiotice.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Cererea de recurs a fost motivată, reclamantul invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 2, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Reclamantul a susținut că este incident pct. 2 al art. 488 C. proc. civ. întrucât instanța de apel a ignorat că judecătorul desemnat aleatoriu și învestit cu soluționarea cauzei a fost înlocuit cu un altul, măsură nelegală, care încalcă principiul continuității.

Instanța de apel ar fi apreciat că nu a fost înlocuit completul de judecată, ci doar unul din membrii acestuia, în baza Hotărârii colegiului de conducere nr. 38/2015, întrucât respectivul judecător a fost numit vicepreședinte al Tribunalului Brașov și degrevat de atribuțiile de judecată.

Reclamantul a apreciat că această schimbare a dus la soluția nefavorabilă pronunțată în cauză, întrucât a fost luată în considerare expertiza medico-legală, care nu a fost întocmită în condiții de imparțialitate a medicilor.

A apreciat că decizia recurată este contradictorie, fiind incident art. 488 pct. 6 C. proc. civ., pentru că, deși instanța a reținut că raportul de expertiză nu ar putea fi răsturnat decât de o probă egală în grad, totuși nu a încuviințat cererea reclamantului, de efectuare a unei contraexpertize în dosar.

Reclamantul a mai arătat că raportul de expertiză avut în vedere de instanță a fost întocmit de medici în temeiul înscrisurilor depuse de intimată, iar toată motivarea instanței se sprijină pe această probă, care nu îndeplinește condițiile legii de imparțialitate și obiectivitate, fiind respinsă cererea sa de efectuare a unei contraexpertize.

Sub acest aspect, reclamantul a susținut că a criticat probele administrate, atât expertiza cât și lipsa raportării infecțiilor pe luna noiembrie 2012.

Instanța de apel a combătut argumentele reclamantului, ca și cum obiectul acțiunii acestuia ar fi fost malpraxis, ceea nu este real, câtă vreme reclamantul a solicitat ca Spitalul Județean de Urgență Brașov să răspundă pentru condiții de îngrijire improprii, ce au dus la infestarea sa.

A susținut și greșita aplicare a art. 1357 C. civ., precum și a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 916/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare publice și private, tehnicii de lucru și interpretare pentru testele de evaluare a eficienței procedurii de curățenie și dezinfecție, procedurilor recomandate pentru dezinfecția mâinilor, în funcție de nivelul de risc, metodelor de aplicare a dezinfectantelor chimice în funcție de suportul care urmează să fie tratat și a metodelor de evaluare a derulării și eficienței procesului de sterilizare.

A solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriului în sensul arătat mai sus și pentru o corectă stabilire a situației de fapt.

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Primul motiv de recurs invocat de reclamant și întemeiat în drept pe pe art. 488 pct. 2 C. proc. civ., este nefondat.

Principiul continuității este reglementat de art. 214 C. proc. civ., care prevede la alin. 1 că "membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână același în tot cursul judecății", iar excepția de la acest principiu este dată de alin. (2) "în cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să participe la soluționarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condițiile legii".

Potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară "activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective".

Principiul repartizării aleatorii presupune distribuirea dosarelor prin intermediul unui sistem informatizat sau, cu titlu de excepție, potrivit metodei ciclice, completul de judecată fiind stabilit în mod aleatoriu (după o succesiune nepredictibilă), cu excluderea factorului decizional uman, dintre mai multe complete de judecată înființate în prealabil și care se bucură de stabilitate.

Potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, emis de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru aplicarea criteriului aleatoriu, completele se constituie la începutul fiecărui an și se numerotează pe instanță sau, după caz, pe secții, ținându-se seama de materiile în care se judecă, de specializarea completelor și de faza procesuală în care se află cauzele, respectiv fond, apel sau recurs. Modificarea numărului completelor de judecată sau schimbarea judecătorilor care le compun se poate realiza doar pentru motive obiective, în condițiile legii.

Principiul continuității presupune că aceiași judecători vor face parte din completul de judecată la toate termenele de judecată, într-o anumită fază procesuală, până la dezînvestirea prin pronunțarea soluției în cauză.

Excepțiile de la acest principiu sunt expres prevăzute de lege, iar aplicarea lor trebuie să se facă cu interpretarea strictă a normelor juridice.

Astfel, schimbarea compunerii completului de judecată poate fi urmarea unor incidente procedurale (incompatibilitatea judecătorilor), a unor măsuri pentru buna desfășurare a justiției (conexarea dosarelor), dar și a unor cauze administrative (concediu, excludere din magistratură).

Conform art. 19 C. proc. civ. "Judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii".

Potrivit dispoziției art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege.

Din cele enunțate mai sus, Înalta Curte reține că principiul continuității implică o singură condiție, anume aceea ca hotărârea să fie pronunțată de judecătorii care au participat la soluționarea cauzei în fond.

Schimbarea compunerii completului de judecată învestit aleatoriu poate avea loc, cu respectarea legii, urmarea a unor incidente procedurale, cum este cazul în speță.

Astfel, Înalta Curte constată că este legală reținerea curții de apel, în sensul că, în cauză, nu a avut loc o încălcare a principiului continuității, ci numai o schimbare a titularului completului de judecată.

Aceasta deoarece, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Brașov nr. 38 din 15 decembrie 2015, judecătorul, titular al completului de judecată inițial învestit, a fost numit în funcția de vicepreședinte al instanței și a fost degrevat de atribuțiile de judecată privitor la cauzele aflate în fond.

Așadar, nu a fost încălcat principiul continuității, ci a avut loc o schimbare a titularului completului de judecată, potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere menționată mai sus, criticile reclamantului pe acest aspect fiind nefondate.

Referitor la motivul de recurs privind incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. "Hotărârea va cuprinde (...) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În cauza dedusă judecății, instanța a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată, prin care reclamantul a solicitat acordarea de daune materiale și morale, ca urmare a infectării cu un virus intra spitalicesc Pseudomonas Aeruginosa (Pioceanic), care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 58 alin. (1) tezele 1 și 2, art. 1394 alin. (1) și (2), art. 1357 alin. (1) și (2), art. 1381 alin. (1)-(3), art. 1382, art. 1385 alin. (1)-(4), art. 1386 (1)-(4) C. civ. și art. 644 alin. (1) lit. a) Teza 1 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În primă instanță, tribunalul a încuviințat cererea reclamantului și a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, cu obiectivele stabilite de acesta în cererea de chemare în judecată, conform încheierii de ședință din 14 septembrie 2015.

La data de 9 iunie 2016 a fost depus raportul de expertiză medico-legală, care a avut ca obiective stabilirea legăturii de cauzalitate dintre infecția nosocomială și consecințele infecției cu Pioceanic asupra evoluției de sănătate a reclamantului, de la momentul infectării și până la a doua amputare, în cât timp era normal ca reclamantul să se însănătoșească, fără respectiv infecție, precum și stabilirea diminuării capacității de muncă a reclamantului.

Concluziile acesteia au fost contestate de reclamant, prin obiecțiunile depuse la data de 17 iunie 2016, prin care reclamantul a solicitat efectuarea unei contraexpertize, în sensul art. 9 lit. a) din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală din 07.09.2000.

Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2016, instanța a dispus avizarea expertizei de către Serviciul Județean de Expertiză Legală Brașov.

Ulterior, la data de 29 iulie 2016, raportul de expertiză medico-legală a fost avizat, iar instanța de judecată a luat act de acest aviz în ședința de judecată din data de 10 octombrie 2016, prin care a respins reiterarea reclamantului, de efectuare a unei contraexpertize, a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a rămas în pronunțare asupra cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de apel, reclamantul a criticat soluția instanței de fond, făcând ample referiri la expertiza efectuată și la necesitatea unei contraexpertize, ia necesitatea depunerii de către instanță a fișei de temperatură, a Raportării Infecțiilor Nosocomiale aferente lunii noiembrie 2012, lunilor anterioare și ulterioare depistării infectării reclamantului.

Reclamantul a mai susținut și că pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov a expus argumente contradictorii în care, pe de o parte, recunoaște depistarea în cauză a infecției nosocomiale, iar pe de altă parte neagă bacteria drept cauză a evoluției dramatice a stării de sănătate a reclamantului.

Pârâta a apreciat că ar fi vorba despre o necroză a țesuturilor, deși prezența bacteriei a fost constatată în mod independent și de celelalte unități spitalicești în care reclamantul a fost tratat, și că tulpina cu care a fost infectat reclamantul ar fi fost una "sălbatică", exterioară spitalului, și nu una internă cu "multirezistență și virulență mare", care nu a putut fi stopată decât în urma tratamentelor de specialitate de la Spitalul de Boli Infecțioase timp de trei săptămâni.

La termenul de judecată din data de 13 martie 2017, reclamantul a reiterat solicitarea de efectuare a unei noi expertize medico-legale.

La termenul de judecată din data de 27 martie 2018, instanța de judecată a încuviințat probatoriul solicitat de reclamant, sub forma unui set amplu de înscrisuri, pe care le-a solicitat de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov și Laboratorul de analize B. Brașov.

După depunerea înscrisurilor solicitate, la termenul de judecată din 24 aprilie 2017, reclamantul a reiterat solicitarea efectuării unei expertize, care să aibă ca obiectiv legătura dintre infecția Pioceanic și starea reclamantului din prezent, solicitare pe care a formulat-o și în scris, la data de 10 mai 2017.

Această solicitare a fost respinsă de instanța de apel, prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2017, cu motivarea că nu este necesară efectuarea unei alte expertize, pentru stabilirea unor împrejurări de fapt pe care instanța le poate stabili prin coroborarea probelor deja existente la dosar.

În raport de aceste rețineri, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile reclamantului, că motivarea instanței de apel este contradictorie, în sensul că a reținut că sunt fondate concluziile raportului de expertiză medico-legală, pentru că nu au fost răsturnate de o probă egală în grad, probă pe care însăși instanța nu a admis-o, cum s-a arătat mai sus, deși reclamantul a formulat numeroase solicitări în acest sens.

Așadar, pe de-o parte instanța de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, ca fiind reale și valabile, pentru că nu au fost răsturnate de o altă probă, dar pe de altă parte a respins cererea reclamantului de efectuare a unei asemenea expertize, reiterată în numeroase rânduri, ca nefiind nici utilă, nici justificată, apreciind deci că respectivul raport este suficient și reflectă realitatea.

Înalta Curte reține că, în cauză, situația de fapt nu a fost corect și complet stabilită; astfel infectarea reclamantului s-a demonstrat în cursul dosarului, prin probele administrate ia dosar, dar ceea ce rămâne de stabilit este dacă reclamantul a fost infectat în cadrul spitalului unde a suferit multiple internări sau în afara unității spitalicești.

Deși reclamantul a solicitat refacerea probatoriului încă din fața primei instanțe și până la rămânerea în pronunțare a instanței de apel, solicitând depunerea la dosar a fișei de temperatură și a Raportării Infecțiilor Nosocomiale aferente lunii noiembrie 2012, lunilor anterioare și ulterioare depistării infectării, apreciind că aceste înscrisuri sunt esențiale în corecta stabilire a situației de fapt dedusă judecății, instanța a respins aceste solicitări, cu motivarea că situația de fapt a fost corect stabilită.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este nemotivată, doctrina calificând astfel și hotărârile judecătorești care cuprind motive contradictorii.

În această situație, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., urmează să admită recursul reclamantului, să caseze decizia recurată și să trimită cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, care va stabili situația de fapt, prin administrarea de noi probe, în special fișa de temperatură și Raportările infecțiilor nosocomiale la nivelul lunilor anterioare și posterioare momentului la care s-a constatat infestarea reclamantului, înscrisuri care vor fi avute în vedere la întocmirea unei noi expertize medico-legale.

De asemenea, întregul ansamblu al materialului probatoriu administrat în cauză se impune a fi coroborat și supus analizei prin prisma dispozițiilor Ordinului Ministerului Sănătății nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare, care cuprind criteriile de definire a infecției nosocomiale.

Situația de fapt ce se va determina, potrivit indicațiilor de casare, se va analiza prin raportare, în cadrul definițiilor de caz pentru infecțiile nosocomiale, la categoria infecțiilor postoperatorii, în concret, pentru a fi înlăturate concluziile contradictorii, cum ar fi cele din raportul de expertiză, prin care s-a apreciat că respectiva contaminare a avut loc urmare a necrozării țesutului, iar comisia de disciplină a colegiului medicilor a apreciat că e vorba despre un microorganism saprofit.

Înalta Curte mai reține și că recurentul reclamant a solicitat cheltuieli de judecată, depunând documente justificative în acest sens. Față de soluția pronunțată în cauză, de casare cu trimitere, respectivele cheltuieli urmează a fi avute în vedere de instanța de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1260/Ap din data de 07 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN