AFFAIRE ASSOCIATION « E. APOSTOLOPOULOS ET K. LYMPEROPOULOS » c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

24.04.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ASSOCIATION « E. APOSTOLOPOULOS ET K. LYMPEROPOULOS » c. GRECE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

În acest caz Asociația E. Apostolopoulos și K. Limperopoulos, Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, Președinte, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Ssticlă Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 27 martie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 2413/05) condusă împotriva Republicii Elene de un consorțiu care își avea sediul la Patras, la Societatea reclamantă a fost constituită din două persoane fizice, dnii Efstatios Apostolopoulos și Kyriakos Lymperopoulos. Apostolopoulos a decedat la 13 aprilie 2006 și, în conformitate cu dreptul intern, asociația în cauză a avut de suferit. Având în vedere regimul juridic special la care este supus consorțiul în conformitate cu dreptul elen (a se vedea punctul 19 de mai jos), Curtea acceptă ca procedura să fie continuată în numele societății reclamante de domnul Kyriakos Lymperopoulos și de moștenitorii domnului Efstatios Apostolopoulos, și anume văduva sa, domnul Polyxeni Apostoloulou, copiii săi, domnul Georgios Apostolopoulos, domnul meu Irini și Vassilki Apostoloulou, precum și de ginerele său, Nikolaos Soulos, acesta din urmă acționând în numele copiilor săi minori, Emmanouil Soulos și Anna Soulou, nepoții lui E. Apostolopoulos. Societatea reclamantă este reprezentată de domnul P. Miliarakis, avocat în Baroul de Stat. Guvernul elen ( Ofițerii săi, K. Georgiadis, sunt reprezentai în cadrul Consiliului Juridic de Stat și S. Alexandridiou, autoritară pe lângă Consiliul Juridic de Stat. La 12 iunie 2007, Curtea a decis să comunice obiecțiunile întemeiate pe durata procedurii și pe lipsa unei căi de atac efective în acest sens guvernului. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că Õ va decide în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE la la lasêce la' Association E. Apostolopoulos și K. Lymperopoulos. La 25 august 1986, societatea reclamantă încheie un contract de drept administrativ cu Ecuadorul din Ahaia în vederea construirii unei grădinițe (sub numărul 53) în orașul Patras. La 31 august 1989, societatea reclamantă sesizează Curtea Administrativă din Patras cu privire la o acțiune în vederea despăgubirii pentru încălcarea echilibrului financiar al contractului menționat. La o dată nespecificată, instanța administrativă din Patras a acordat parțial dreptul la acțiune (hotărârea nr. 6/1992). La 10 iunie 1992, societatea reclamantă sesizează Consiliul cu privire la un recurs în casarea împotriva hotărârii nr. 6/1992. La 17 februarie 1997, Consiliul da que que que que a parțial casat hotărârea atacată și a rejudecat cauza în fața instanței administrative de apel de la Patras (hotărârea nr. 668/1997). La 22 iunie 1999, Curtea Administrativă de Apel din Patras a respins recursul cu privire la partea care i-a fost trimisă, ca urmare a hotărârii nr. 668/1997 a Consiliului de ă (hotărârea nr. 40 La 2 octombrie 1987, societatea reclamantă a încheiat un contract de drept administrativ cu Ecuadorul (Achaia) în vederea construirii a două grădinițe (sub numărul 56 și 58) în orașul Patras 13. La 4 septembrie 1989, societatea reclamantă sesizează Curtea Administrativă a Patras cu privire la o acțiune în vederea despăgubirii pentru încălcarea echilibrului financiar al contractului menționat. 14. La 26 aprilie 1991, instanța din Patras a respins recursul (hotărârea nr. 111/91). 15. La o dată nespecificată, societatea reclamantă sesizează Consiliul cu privire la un recurs în Casație împotriva hotărârii nr. 111/1991. La 17 februarie 1997, Consiliul de Stat a spart parțial hotărârea atacată și a retrimis cauza în fața instanței de apel a lui Patras (hotărârea nr. 669/1997). 16. La 30 iunie 1999, instanța de apel a lui Patras a respins recursul cu privire la partea care i-a fost trimisă, ca urmare a hotărârii nr. 669/1997 a Consiliului de Stat (hotărârea nr. 452/1999 17. La 29 martie 2000, societatea reclamantă sesizează Consiliul cu privire la un recurs în casarea împotriva hotărârii nr. 452/1999. 18. La 15 noiembrie 2004, Consiliul a decăzut-o (hotărârea nr 3211/2004). Această hotărâre a fost netă și certificată în conformitate cu art. 11 martie 2005. II. LICHIDUL INTERNE PERTINENT 19. În conformitate cu dreptul intern, consorțiul este un grup prin care două sau mai multe persoane fizice sau juridice formează o singură entitate juridică. În cadrul acestei colaborări, părțile care se ocupă de modul sau mijloacele de realizare a unui obiectiv comun (de exemplu, realizarea unui proiect de construcție). Consorțiul se distinge astfel de alte tipuri de societăți comerciale sau civile, în măsura în care durata acesteia este legată de îndeplinirea obiectivului pentru care a fost creată. Dreptul comercial grecesc nu recunoaște consorțiul ca o formă distinctă de societate. Prin urmare, aceasta poate fi considerată fie o societate comercială, reglementată de dispozițiile Codului comercial, fie o societate civilă, reglementată de Codul civil. În cazul în care consorțiul este considerat o societate comercială, și anume atunci când efectuează tranzacții comerciale cu terți, creditorii societății au posibilitatea de a-i urmări pe asociați pe bunurile lor personale. Consorțiul are locus standi Cu toate acestea, asociații au, în același timp, calitatea de părți în procedura judiciară și deținători de drepturi și obligații care decurg din relațiile consorțiului cu terții. În cele din urmă, conform art. 35 alin. (6) din Decretul prezidențial nr. 609/1985, în cazul decesului unuia dintre asociații care au constituit o coentrepisă, aceasta este considerată dizolvată în raport cu maestrul operei publice și contractul trebuie executat de către persoana rămasă (a se vedea pe această temă, Perakis Evangelos, Emporiko Dikaio-Geniko Meros, Atena, Nomiki Vivliothiki, 1999, p. 249; Rokas Nicolaos, Stoiheia Emporikou Dikaiou (I) , Atena, Editions Sakkoulas, 1998, p. 17). ÎN DREPTUL VIOLATIEI ALEGATE DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIA 20. Societatea reclamantă susține că durata celor două proceduri a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. Curtea constată că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Prima perioadă care trebuie luată în considerare a început la 31 august 1989, cu sesizarea instanței administrative de apel din Patras și s-a încheiat la 23 decembrie 2004, cu Hotărârea nr 3761/2004 a Consiliului de . . Prin urmare, a durat cincisprezece ani și mai mult de trei luni pentru trei grade de jurisdicție. 24. Cea de-a doua perioadă care urmează să fie luată în considerare a început la 4 septembrie 1989, cu sesizarea Tribunalului Administrativ de Apel de la Patras și s-a încheiat la 15 noiembrie 2004, cu Hotărârea nr 3211/2004 a Consiliului de . . Prin urmare, a durat 15 ani și mai mult de două luni pentru trei grade de jurisdicție. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 26. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 27. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) în ceea ce privește cele două proceduri în cauză. Societatea reclamantă se plânge, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio jurisdicție în care să se poată face o plângere cu privire la durata excesivă a procedurilor în cauză. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 29. Guvernul, considerând că nu a existat în cazul de față o depășire a termenului rezonabil, contestă această teză. Cu privire la admisibilitate 30. Curtea constată că acest mai este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 31. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, (d) să se audieze cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). 32. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că: ordinea juridică nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permite să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia , nr. 53401/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu face distincție în speță cu privire la niciun motiv de sine stătătoare față de această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât nu există nici un motiv în acest sens din cauza faptului că ordinul juridic în cauză a fost, între timp, plin de o astfel de cale de atac. 33. În consecință, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis persoanei respective să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 34. Societatea reclamantă se plânge, din perspectiva art. 17 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, modul în care autoritățile interne au calculat despăgubirile pentru ruperea echilibrului financiar al contractelor administrative încheiate cu Ecuadorul. Pe admisibilitate 35. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care aceasta este competent pentru a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 36. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 37. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Observație preliminară 38. Curtea amintește că, în speță, Curtea a acceptat faptul că domnul Lymperopoulos, unul dintre cei doi asociați ai societății reclamante, precum și moștenitorii domnului Efstatios Apostolopoulos, la asociat decedat, au un interes juridic suficient pentru a justifica examinarea în numele lor a obiecțiunilor ridicate în prezenta cerere de către societatea reclamantă (a se vedea alineatul (1) de mai sus). 39. Pentru a calcula satisfacția echitabilă, Curtea consideră că este necesar să se menționeze că moștenitorii dlui Apostolopoulos au dreptul la o singură parte, cea pe care ar fi afectat-o asociatul decedat. Prin urmare, dacă este necesar să se acorde o satisfacție echitabilă, dl Lymperopoulos va avea dreptul la jumătate din suma alocată și moștenitorii dlui Lymperopoulos. Efstatios Apostolopoulos va avea dreptul comun la restul. Cu toate acestea, din comoditate, Curtea va continua să se refere la societatea reclamantă fără alte precizări. Pagubă 40. Persoanele care continuă procedura în numele societății reclamante solicită în comun o sumă totală de 158 605 675 drahme, și anume 465 În plus, dl Kyriakos Lymperopoulos solicită 300 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit. În cele din urmă, titularii de drepturi ai dlui Efstatios Apostolopoulos solicită în comun suma de 300 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit, cu excepția dlui Efstatios Apostolopoulos. Irena Apostolopoulos care solicită aceeași sumă separat. 41. Guvernul solicită Curții să elimine cererea depusă pentru prejudiciul material și afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral. 42. Curtea amintește că constatarea încălcării convenției la care a ajuns rezultă exclusiv din necunoașterea dreptului societății reclamante de a-și vedea cauzele auzite într-un termen rezonabil În aceste condiții, aceasta nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și orice prejudiciu material de care societatea reclamantă ar fi avut de suferit. În schimb, Curtea consideră că societatea reclamantă a suferit o anumită eroare morală. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 36 000 EUR în acest sens, în condițiile prevăzute la punctul 39 de mai sus, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Societatea reclamantă nu solicită nicio sumă pentru cheltuielile sale și cheltuielile de judecată. Prin urmare, nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Interese moratorii 44. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a celor două proceduri în litigiu și pe lipsa unei căi de atac efective în această privință și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție cu privire la cele două proceduri în litigiu A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție. Statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 36 000 EUR (trente-șase mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 24 aprilie 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.