ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 723/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 723/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95/2011 pronunțată
de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4095/107/2007, în temeiul art. 174, 175 lit.
c), 176 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A., la o pedeapsă de:
- 25 ani închisoare
cu aplic. art. 64 lit a), b), d) și e) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin.
(2) C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d)
și e) C. pen.
În baza art. 88 C.
pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 12
august 2002 și până la 18 septembrie 2003.
În temeiul art. 7 din
Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conform
legii, sens în care se va comunica un exemplar al prezentei hotărâri la I.G.P.R.
A fost admisă
acțiunea civilă promovată de partea civilă U.I. și în consecință în baza art. 14
C. proc. Pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei
cu care partea civilă s-a constituit, respectiv la 1.000 euro sau echivalentul în
lei la data plății, în favoarea părții civile, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 191
C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli judiciare
în favoarea statului, ocazionate în ambele faze ale urmăririi penale și judecății.
Instanța de fond a
expus detaliat ciclurile procesuale parcurse de,
I. Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța emis în Dosar nr. 1469/P/2002 în
data de 18 decembrie 2002, a fost trimis în judecată inculpatul R.A. pentru
săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit.
c),art. 176 lit. e) C. pen., reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 11/12
august 2002 a omorât-o pe soția sa, R.C., aceasta fiind însărcinată, aspect
cunoscut de inculpat, în timp ce se aflau în camera în care locuiau în imobilul
Vila C. din localitatea Eforie Sud, jud Constanța.
Prin sentința penală nr.
223 din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Alba, instanță la care cauza a fost
strămutată de la Tribunalul Constanța, s-a dispus achitarea inculpatului
conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc.
pen. reținându-se în esență că probele administrate nu au fost în măsură să
dovedească vinovăția inculpatului.
Prin Decizia penală nr.
85/A din 02 martie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul formulat de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și în consecință a menținut sentința de
achitare mai sus arătată.
Prin Decizia penală nr.
3297 din 14 ianuarie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a dispus restituirea
cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în vederea completării
urmăririi penale conform disp. art. 333 C. proc. pen.
În motivarea acestei
decizii s-a reținut în esență că instanțele de fond și de apel au ignorat unele
probe defavorabile inculpatului ori au minimalizat forța lor doveditoare și această
modalitate de abordare segmentată și dispersată a probelor a condus la încălcarea
prevederilor art. 1, art. 4 și art. 62 din C. proc. pen., potrivit cărora
instanțelor le revine îndatorirea de a insista în administrarea tuturor
probelor relevante pentru o constatare exactă și completă a situației de fapt, aflate
la originea trimiterii în judecată a inculpatului.
În consecință, s-a
apreciat că pentru o corectă și deplină aplicare a prezumției de nevinovăției
și a principiului aflării adevărului este nevoie de o completare a materialului
probatoriu și de unele verificări suplimentare, cum ar fi ; completări ale
raportului de expertiză din 2003 cu argumentele științifice care au stat la originea
concluziilor că paginile 13-14 ale acestui raport au fost redactat în alt
moment, a raportului de expertiză criminalistică din 2003 al Institutului de
Expertize Criminalistice în sensul de a se indica un număr rezonabil de surse
bibliografice care a condus la concluzia incertitudinii că desenul palmar de pe
punga albă a fost creat de palma dreaptă a inculpatului în contextul în care
autorii expertizei au identificat 24 detalii coincidente; să se procedeze la
reaudierea inculpatului și a martorilor C.R. și A.N., confruntări între
aceștia; să se întocmească un tabel centralizator la serviciul de telefonie
privind convorbirile inculpatului și a victimei în noaptea crimei ; reaudierea
martorilor D.R. și M. (M.) S.D.; efectuarea unor experimente privind cronometrarea
activităților pe care inculpatul le-a desfășurat în cameră cu victima în
noaptea crimei, conform declarațiilor sale și să se solicite de la organele de
stat informații cu privire la eventuala implicare a victimei și inculpatului în
activități de trafic de droguri.
După efectuarea majorității
probelor solicitate de instanța supremă (cu excepția audierii inculpatului R.A.
și a martorei A.N. care nu au putut fi găsiți, iar în urma investigațiilor nu
s-au putut stabili adresele la care locuiesc în străinătate - astfel că n-au
făcut nici confruntările solicitate), la data de 20 noiembrie 2007 a fost
întocmit rechizitoriul în același Dosar nr. 1469/P/2002 de către Parchetul de
pe lângă Tribunalul Constanța cu care a fost sesizată instanța Tribunalului
Alba, ca efect al strămutării inițiale de la Tribunalul Constanța.
Prin noul
rechizitoriu, s-au reținut următoarele:
Inculpatul R.A. s-a
căsătorit cu numita U.C. la data de 29 iunie 2002, aceasta luând numele
soțului, respectiv R. Înainte de căsătorie, cei doi au fost prieteni, însă din
declarațiile martorilor rezultă că inculpatul o înșelase pe U.C. cu o tânără,
A., cu care s-a afișat chiar în localitate, în preajma zilei de 1 mai 2002,
când a venit la bunica sa din Eforie. Căsătoria dintre inculpat și victimă a
intervenit mai mult formal, victima vrând ca mama sa care era grav bolnavă și
urma să moară, să o vadă căsătorită. De asemenea, din declarația unei prietene
rezultă că inculpatul și victima erau interesați mai mult fiecare de banii
celuilalt. La oficierea căsătoriei a participat doar tatăl victimei, U.I. și
câțiva prieteni, nefiind prezent nici un membru al familiei inculpatului.
Inculpatul și victima au locuit în perioada verii într-o încăpere din imobilul
Vila „C." situat în localitatea Eforie Sud. Victima R.C. era asociat unic
la SC G.T. SRL, iar împreună cu inculpatul se ocupau de administrarea unui
restaurant-terasă din Eforie Nord. După moartea mamei sale, victima era
retrasă, stătea mai mult în camera în care locuia din Vila „C." În schimb,
inculpatul ieșea tot timpul și stătea puțin timp cu soția sa, motiv pentru care
victima era nemulțumită, reproșându-i aceasta inculpatului. Așa cum rezultă din
declarațiile persoanelor apropiate victimei, cei doi se certau des, uneori din
motive minore. înainte de căsătorie, victima i-a spus prietenei sale Dobre R.C.
că dacă nu se va înțelege cu inculpatul va divorța. Chiar a doua zi după
încheierea căsătoriei, victima i-a spus martorei D.R.C. că va divorța.
Victima obișnuia să
stea în cameră cu ușa încuiată, așa cum rezultă din declarațiile prietenelor
sale și ale angajaților. Aceasta, întrucât nu voia să fie deranjată în
momentele sale de tristețe, tot mai dese în ultima perioadă în care mama sa era
grav bolnavă și nu voia să fie văzută de către tatăl său că fuma.
În seara zilei de 11
august 2002, în jurul orei 19.30, așa cum rezultă din declarația sa, inculpatul
s-a întors la Vila „C.", venind de la Constanța unde a fost să discute cu
o contabilă probleme legate de administrarea firmei. Inculpatul a stat cu soția
sa în camera în care locuiau până în jurul 20.00, plecând după ce la ora 19.56
a discutat la telefon cu o persoană pe nume „N." de la care inculpatul
închiriase o suprafață de plajă, acesta cerându-i să se întâlnească la ora
20.30. Inculpatul a plecat pentru a se întâlni cu această persoană și s-a
întors în jurul orei 21.30-22.00. Soția sa nu credea că inculpatul a stat două
ore de vorbă cu acea persoană, astfel încât inculpatul a trebuit să o convingă
de aceasta. R.C. i-a spus soțului său că este iresponsabil, că trebuie să se
maturizeze întrucât era însărcinată și urmau să aibă un copil (așa cum rezultă
chiar din declarația inculpatului). Inculpatul a declarat că aveau des astfel
de discuții întrucât soția sa era foarte geloasă. După aproximativ jumătate de
oră inculpatul s-a dus să îi cumpere dulceață și niște brânză topită soției
sale, iar când s-a întors, după aproximativ 15-20 de minute, la vilă îl aștepta
numitul V.A. și un cameraman cu care filmaseră în acea zi pentru o emisiune TV.
R.C. s-a supărat iar pe inculpat întrucât acesta nu a vrut să stea cu ea,
spunându-i că trebuie să se întâlnească cu cei doi arătați mai sus. In jurul
orei 23.10, martora S.E. a vorbit cu inculpatul care era la vilă despre cadoul
pe care îl cumpăraseră pentru numitul D.V. care își serba ziua de naștere. Martora
D.N. a declarat că la ora 23.30 inculpatul nu coborâse încă din camera sa. R.C.
a fost apelată de către martora M. (fostă M.) S.D. la data de 11 august 2002 de
două ori, o dată la ora 23.09, convorbirea durând 605 secunde, iar a doua oară
la ora 23.20, convorbirea durând 528 secunde, respectiv până la ora 23.30.
Victima R.C. i-a relatat martorei M. (fostă M.) S.D. că s-a certat cu soțul ei,
că și-a dat seama că nu se potrivește cu el și că o să stea cu acesta până își
va găsi pe altcineva. În timpul convorbirii, victima i-a mai spus martorei că
inculpatul bătea la ușă și că nu o să-i deschidă.
După ce inculpatul a
coborât din camera sa și a stat de vorbă cu numitul V.A. și cameramanul timp de
aproximativ 10 minute, aceștia au plecat pentru a vedea la Neptun emisiunea T.V.
pentru care au filmat și în care trebuia să apară și inculpatul, aceasta urmând
să înceapă la ora 23.45. Inculpatul a rămas în continuare pe terasa vilei
împreună cu martorii C.R. și A.N. (Aceste împrejurări rezultă și din
declarațiile martorilor D.S., O.M.L., P.F., D.N., C.R. și A.N.).
Inculpatul a declarat
că în timp ce se afla pe terasă și se uita la televizor, soția sa i-a trimis
două mesaje pe telefonul mobil, o dată întrebându-l pe ce program este
emisiunea și apoi spunându-i că are picioare frumoase. Acest din urmă mesaj
inculpatul i l-a citit martorului P.F. Rezultă și din desfășurătorul
convorbirilor telefonice că la orale 23.54 și 00.26 victima i-a trimis două
mesaje inculpatului.
După terminarea
emisiunii inculpatul la sunat pe numitul V.A. (ora 00.30 potrivit
desfășurătorului; „A.C." în memoria telefonului inculpatului). Martorul
i-a spus inculpatului că merge în discoteca „M." din stațiunea Jupiter,
iar inculpatul a fost de acord să meargă și el. după terminarea emisiunii
inculpatul și martorii C.R. și A.N. au mai stat de vorbă circa 10-15 minute pe
terasă după care au mers cu toții în camerele lor să-și schimbe hainele pentru
a pleca la discotecă. Era în jurul orei 00.45, declarația inculpatului
coroborându-se cu cele ale martorilor C.R. și A.N. și cu ora convorbirii
efectuate de inculpat cu martorul Vosganian Alexandru. în camera sa, inculpatul
i-a spus soției sale că va merge la discotecă în stațiunea Jupiter. Cu privire
la ce s-a întâmplat în camera în care locuiau inculpatul și soția sa, nu există
alte mărturii decât cele ale inculpatului. Declarația inculpatului care a
afirmat că a stat în cameră aproximativ 15 minute nu poate fi reținută în
cauză. Din declarațiile martorilor C.R. și A.N. (care au declarat că inculpatul
a stat în camera 35-45 minute, iar martora A.N. a declarat că a văzut la ceasul
de bord al autoturismului inculpatului că era ora 01.30 când au plecat spre
Jupiter), coroborate și cu celelalte elemente de fapt ale cauzei (faptul că au
fost opriți în Tuzla de către un polițist în jurul orei 02.00, plus-minus 15
minute, discuția telefonică a inculpatului de la ora 01.51 cu martorul V.A., cu
puțin înainte de a ajunge sau când a ajuns la discotecă), rezultă că inculpatul
a stat în camera sa aproximativ 45 minute. În acest timp inculpatul s-a certat
cu soția sa care era nemulțumită că inculpatul iar pleca și o lăsa singură.
Este greu de crezut că victima ar fi fost de acord ca inculpatul să plece la
discotecă în acea noapte și să o lase singură în casă, așa cum a susținut
inculpatul, în condițiile în care aceasta era foarte geloasă după cum chiar
inculpatul a afirmat, erau căsătoriți de puțin timp, victima știa că inculpatul
avusese o altă relație cu acea Alexandra, înainte de căsătorie, deși era
prietenul victimei în acea perioadă, iar în ziua de 11 august 2002 se certaseră
de mai multe ori din cauza faptului că inculpatul era tot timpul plecat și o
lăsa singură.
Pe fondul tensiunii
existente între cei doi soți, inculpatul a lovit-o pe soția sa cu pumnii peste
cap, cauzându-i leziuni la nivelul feței și epicraniului. După ce victimei a
început să îi curgă sânge de la nas, inculpatul a apăsat cu mâinile pe fața victimei
pentru a o sufoca. Este posibil ca inculpatul să fi încercat să o sufoce și cu
cele două pungi găsite la fața locului având în vedere că acestea prezentau
urme de sânge. Inculpatul i-a tras pe cap victimei o pungă din material plastic
de culoare neagră și i-a înfășurat cablul unui încărcător de telefon mobil în
jurul gâtului pe care apoi l-a înnodat. După ce pe mâinile inculpatului s-a
depus sângele victimei și rujul acesteia, acesta a atins cu palma punga din
material plastic de culoare albă și punga de culoare roșie. Așa se explică
existența celor două urme palmare relevate pe punga albă și pe cea roșie.
Uciderea victimei în această modalitate nu presupunea neapărat că victima s-a
„luptat" cu inculpatul, astfel încât să ajungă sânge pe pereți, ori că aceștia
au țipat, astfel încât să fie auziți de martorii C.R. și A.N. sau ceilalți
turiști aflați în vilă.
După săvârșirea
faptei inculpatul a aruncat punga de culoare roșie în coșul de gunoi din baie
și, eventual, a șters alte urme, după care și-a schimbat hainele și a coborât
la parterul vilei, întâlnindu-se cu martorii C.R. și A.N., împreună cu care a
plecat la discoteca „M." din stațiunea Jupiter. Inculpatul R.A. a afișat
pe toată durata deplasării și pe timpul cât s-a aflat în prezența martorilor o
stare de bună-dispoziție pentru a evita o eventuală suspiciune ulterioară că el
ar fi ucis-o pe R.C.
Inculpatul și
martorii C.R. și A.N. s-au întors din stațiunea Jupiter în jurul orei
03.40-03.45. Inculpatul le-a propus martorilor C.R. și A.N., deși era o oră
înaintată, să mai stea pe terasa vilei pentru a bea whisky. Inculpatul a mers,
astfel, în camera sa pentru a lua o sticlă de whisky, iar martorii C.R. și A.N.
au mers în camera lor să-și ia haine mai groase. La scurt timp de când s-au
despărțit („câteva zeci de secunde" după afirmațiile martorului C.R.F.)
inculpatul a coborât scările zgomotos, astfel încât martorul C.R.F. a ieșit din
cameră să vadă ce se întâmplă. L-a văzut pe inculpat care l-a tras de mână
spunându-i să vină în camera lui. Martorul l-a urmat pe inculpat și a văzut în
camera în care locuia acesta și soția lui pe victima R.C., întinsă pe salteaua
din încăpere, având o pungă de culoare neagră pe cap care-i acoperea toată
fața. Inculpatul s-a dus la soția sa și i-a tras punga de pe față, înspre
frunte, după care s-a îndreptat spre ușă.
Inculpatul a fost
nesincer și cu privire la perioada de timp petrecută în camera sa, după ce s-a
despărțit de martorii C.R.F. și A.N. și până l-a alertat pe martorul C.R.F.
Inculpatul a încercat să explice astfel urmele găsite la fața locului prin
diferite activități pe care a susținut ulterior că le-a făcut în cameră timp de
5-10 minute, până să constate că soția sa fusese ucisă.
S-a reținut că inculpatul
a fost nesincer cu privire la anumite ore și durate, numai în ceea ce privește
momentele cheie ale desfășurării evenimentelor din noaptea din 11/12 august 2002,
respectiv timpul petrecut în camera în care locuia cu soția sa înainte de a
pleca la discotecă și după ce s-a întors.
În consecință, s-a
apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de omor deosebit de grav comis asupra soției sale R.C., comis în
noaptea de 11/12 august 2002 prin aplicarea mai multor lovituri și strangularea
victimei cu cablul unui încărcător de telefon mobil.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen.,
inculpatul R.A., care a considerat hotărârea instanței de fond ca fiind
netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
- greșita
interpretare a probelor existente la dosarul cauzei care a dus la concluzia
vinovăției sub aspectul faptei reținute în sarcina sa, în condițiile în care
aceleași probe, în alt ciclu procesual au format instanței de fond și apel
convingerea că nu el este autorul faptei.
A considerat că
tribunalul a făcut o interpretare subiectivă a probelor de la dosar, a
înlăturat din motivare o parte a probelor, iar altora le-a dat o interpretare
care nu corespunde realității. S-a precizat că declarațiile martorilor audiați
în cauză au fost redate de judecătorul fondului doar în măsura în care ar fi
susținut ideea că între el și victimă ar fi fost relații tensionate, ceea ce nu
corespunde realității.
A apreciat că au fost
interpretate partinic și cu rea credință rezultatul unor probe științifice
administrate, respectiv includerea unor probe lovite de nulitate datorită
lipsei de procedură și a falsurilor confirmate de I.N.E.C., recunoscute de
instanța de fond, apel și Înalta Curte de Casație și Justiție și
însușite de procurorii de ședință din primul ciclu procesual, respectiv:
proces verbal de
cercetare la fața locului din 12 august 2002 și din 15 august 2002 cu planșele
anexe („lovit de nulitate relativă” conform hotărârii Tribunalului Alba din 14
aprilie 2003”).
raport de
constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 13 august 2002 al Serviciului
Criminalistic al I.P.J. Constanța („instanța apreciază că sunt lovite de
nulitate relativă”conf. hotărârii Tribunalului Alba din 19 mai 2003).
raport de
constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 29 august 2002 al Serviciului
Criminalistic al I.P.J. Constanța („instanța apreciază că sunt lovite de
nulitate relativă” conf. hotărârii Tribunalului Alba din 19 mai 2003).
raport de
constatare tehnico-științifică biocriminalistic din 20 august 2002 întocmit de
Serviciul Criminalistic al I.P.J. Galați („instanța apreciază că sunt lovite de
nulitate relativă”conf. hotărârii Tribunalului Alba din 19 mai 2003).
- s-a invocat
influențarea martorilor de către partea vătămată U.I., prin punerea la
dispoziția unora a garsonierei din București, asigurarea transportului, masei
și cazării până la Alba Iulia, sau promisiunea diverselor avantaje.
- s-a menționat că
parchetul a făcut presiuni și a încercat intimidarea martorilor, au pierdut
unele declarații importante, au falsificat documente și au amenințat experții I.N.E.C.
- s-a considerat că
există disproporție între cererile în probațiune formulate de inculpat, căruia
instanței i-a încuviințat un singur martor, și probațiunea admisă acuzării.
- s-a menționat că
redactările prezentate de instanță în argumentarea hotărârii nu coincid cu
declarațiile martorilor și redă elemente din declarațiile martorilor: M. (M.)
S.D., D.R.C., C.R., A.N., D.N., D.V., P.F., D. (actualmente N.) Ș., S.
(actualmente P.) E.M., Ș.M., P.N.T., M.E., C.A.
A precizat că
declarațiile martorilor P.V. și Ș.V. relevă împrejurarea că nu inculpatul este
autorul faptei în aprecierea acestor martori.
- în ceea ce privește
evaluarea poligraf coroborat cu audierea martorului T.B., inculpatul a invocat
faptul că această probă testimonială ar fi fost înlăturată concluziile
instanței de fond având ca bază constatările lui L.C. și opinia lui C.A.
A considerat
esențială declarația martorului T.B. care confirmă susținerile raportului de
expertiză, unde se evidențiază greșelile de la testarea poligraf în ceea ce
privește împrejurarea că inculpatul ar fi trebuit respins de la expertizare
deoarece astmul bronșic îl face incompatibil cu testul poligraf.
A considerat că
declarația acestui martor trebuie coroborată cu declarația notarială a tatălui
inculpatului care precizează că numitul C.A. i-a solicitat 10.000 dolari SUA
pentru a demonstra că inculpatul nu este vinovat.
A precizat că
expertiza efectuată de expertul T.B. a dispărut de la dosar,menționând că
această dispariție a fost determinată de cererea instanței de fond.
A considerat greșită
teza potrivit căreia se dă valoare probatorie înscrisului din 15 mai 2006 a A.R.P.,
instanța omițând să se pronunțe asupra adresei oficiale din 21 ianuarie 2010 a
Colegiului Psihologilor din România.
- a precizat că
Înalta Curte de Casație și Justiție nu a recomandat efectuarea
unui probatoriu suplimentar iar experimentele judiciare nu sunt concludente
deoarece nu au fost efectuate în condiții similare producerii evenimentului.
- referitor la
analiza corpurilor delicte : punga albă și roșie, precizează că din expertizele
nr. 189, 159 și 468 ale I.N.E.C., rezultă că nu se poate preciza dacă
amprentele sunt ale inculpatului, dar sigur ele nu au fost utilizate în
dinamica luptei.
A apreciat greșită
reținerea în starea de fapt a împrejurării că i-ar fi tras pe cap o pungă de
material plastic de culoare neagră și a ștrangulat-o cu cablul unui încărcător
(…) cât timp nu s-au găsit amprentele inculpatului pe exteriorul pungii, pe
cablu și pe încărcător.
- a considerat că
neprelevându-se mostre de ruj de pe buzele victimei ci doar dintr-o trusă de
farduri aflată în baie, afirmația instanței în sensul că „după ce mâinile
inculpatului s-a depus sângele victimei și rujul acesteia, acesta a atins cu
palma punga de material plastic de culoare albă și punga de culoare roșie”, nu
este susținută de probe.
A apreciat că
susținerile instanței de fond sunt contrazise de opinia profesorului S.E. și de
concluziile raportului de expertiză medico-legală din 18 februarie 2002.
A apreciat că
amprentele de pe cele două pungi ar fi trebuit să fie dinamice și nu statice,
iar forma lor pentru o suprafață curbă și nu plană, astfel cum au stabilit
experții I.N.E.C., în ipoteza în care ar fi folosit cele două pungi: albă și
roșie, dar ar fi trebuit să existe și urme de sânge pe saltea și pe hainele
inculpatului în situația în care ar fi existat o luptă între el și victimă.
- a menționat că
analiza grupei de sânge descoperită la locul faptei pe punga albă și pe cea
roșie, nu sunt de natură a-l incrimina, deoarece inculpatul și victima aveau
aceeași grupă de sânge, la fel ca și 30% din populația țării.
A precizat că starea
de graviditate a victimei nu a fost probată, datorită modului deficitar în care
a fost efectuată autopsia victimei.
Aceste argumente au
fost prezentate de către inculpat în motivele de apel depuse la filele 23-33.
Prin Decizia penală nr.
153/A din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins
ca fiind nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei
penale susmenționată, prin mandatarul său R.A.D., a declarat recurs inculpatul R.A.,
fiind reiterate motivele invocate cu ocazia judecării apelului.
Din actele dosarului
rezultă că inculpatul R.A. a decedat la data de 25 februarie 2007 în Republica
Guyana conform certificatului de deces din 7 martie 2007, ulterior
eliberându-se în România de către Primăria sectorului 5 București certificatul
de deces din 26 iulie 2012 (filele 76-79 dosar recurs).
În consecință, Înalta
Curte constată că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 15 C. proc. pen., motiv pentru care va admite recursul în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va casa decizia penală atacată și în parte
sentința penală nr. 95 din 1 martie 2011 a Tribunalului Alba, secția penală, și
se va rejudeca latura penală.
Se impune precizarea
că atâta timp cât latura civilă a fost soluționată de prima instanță anterior
decesului inculpatului nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare în
vederea introducerii în cauză a eventualilor moștenitori.
Astfel, potrivit art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. se va înceta
procesul penal pornit împotriva inculpatului R.A. pentru infracțiunea de omor
deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. c), 176 lit. e) C. pen., ca urmare
a decesului intervenit la data de 25 februarie 2007.
Vor fi menținute
celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 95 din 1 martie 2011 a
Tribunalului Alba, secția penală.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul R.A. împotriva Deciziei penale nr. 153/A din 4 noiembrie
2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Casează decizia
penală atacată și în parte sentința penală nr. 95 din 1 martie 2011 a
Tribunalului Alba, secția penală.
În baza art. 11 pct. 2
lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează
procesul penal pornit împotriva inculpatului R.A. pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c), 176 lit. e) C. pen., constatând că
a intervenit decesul acestuia.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Onorariul parțial al
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 28 februarie 2013.