ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1949/2014

Prin sentința penală nr. 42/PI din 7 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins sesizarea formulată de condamnatul I.I.D. privind aplicarea legii penale mai favorabile. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare în favoarea .statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 25 februarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea sesizarea formulată de condamnatul I.I.D. în vederea aplicării legii penale mai favorabile. În cuprinsul sesizării, condamnatul I.I.D. a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru furt calificat și raportat la împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen.

care prevede pentru această infracțiune o pedeapsă de până la 5 ani închisoare a solicitat reducerea pedepsei aplicate, conform art. 6 din noul C. pen. În drept au fost invocate dispozițiile art. 4, 6 C. pen., art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) C. pen. Examinând cererea formulată, Curtea a reținut că I.I.D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969). Conform dispozițiilor noului C. pen., fapta de furt calificat este prevăzută de art. 229 alin. (1). lit. b) .care sancționează.

această faptă cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepșei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. Prin „sancțiunea aplicată" se înțelege pedeapsa în executarea căreia se află persoana condamnată, iar pentru a se verifica dacă această „sancțiune aplicată" depășește „maximul special" prevăzut de legea nouă se analizează dacă pedeapsa ce i-ar fi aplicată condamnatului potrivit legii noi (pedeapsă ce depinde de maximul special prevăzut de legea nouă) ar fi mai ușoară.

În speță, se constată că pedeapsa de 8 ani închisoare în a cărei executare se află condamnatul I.I.D. depășește aparent maximul special stabilit de noul C. pen. - 5 ani închisoare, însă în cauză trebuie avută în vedere cauza de agravare prevăzută de art. 36 alin. (1) din noul C. pen. potrivit căruia maximul special se poate majora cu 3 ani. În cazul infracțiunii continuate verificarea incidenței art. 6 din noul C. pen. se face într-o singură etapă, pedeapsa aplicată sub legea veche - 8 ani închisoare în cauza - urmând a fi redusă numai în măsura în care depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea continuată, în speță, 8 ani închisoare. În aceste, condiții, instanța a apreciat că nu se impune admiterea sesizării formulată, urmând ca aceasta să fie respinsă ca nefondată, iar condamnatul să fie obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul l.l.D., solicitând admiterea acesteia și reducerea pedepsei de 8 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), la 5 ani închisoare, reprezentând maximul prevăzut de legea nouă în art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de contestație de față este fondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 6 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de C. pen., nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi. Prin contestația formulată, condamnatul I.I.D. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul dispozițiilor art. 6 C. pen., susținând că infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) pentru care a fost condamnat la 8 ani închisoare,'are corespondent în noul C. pen. în art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., pentru care Iimitele de pedeapsa sunt cuprinse între 1 an și 5 ani închisoare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-au recunoscut efectele sentinței penale nr. 50 Hv 127/10v din 5 aprilie 2011 a Tribunalului de Land Wiener Neudstadt, definitivă prin decizia penală nr. 17 Bs 172/11k din 13 iulie 2011 a Curții de Apel Viena și s-a dispus transferarea condamnatului l.l.D. în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 1 noiembrie 2010 la zi și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 8 ani închisoare.

Infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) pentru care contestatorul a fost condamnat la 8 ani închisoare, are corespondent în noul C. pen. în dispozițiile art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d)C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., pentru care limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 1 an și 5 ani închisoare. Față de dispozițiile art. 6 C. pen.

care prevăd că atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până, la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim, pedeapsa aplicată condamnatului, de 8 ani închisoare, în baza legii vechi, urmează a fi redusă la maximul prevăzut de legea nouă în art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) respectiv la 5 ani închisoare. În ce privește posibilitatea majorări icu 3.ani a maximului special prevăzut de legea nouă în baza art. 36.alin. (1) C. pen., la care face referite instanța de fond în motivarea hotărârii de respingere a sesizării, Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

În aplicarea corectă a dispozițiilor legii penale mai favorabile în cauze definitiv judecate, privitor la orice instituție a dreptului substanțial, incidentă în această fază, trebuie să se pornească de la specificul reglementării cuprinse în art. 6 C. pen. .Astfel, prin expresia, „maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege pedeapsa prevăzută de lege, adică limita superioară menționată în norma de incriminare nouă care prevede aceeași infracțiune, săvârșită sub imperiul legii penale vechi, și cu privire la care există o hotărâre definitivă de condamnare, iar potrivit dispozițiilor art. 187 C. pen., prin „pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsă prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma ei consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Forma continuată a infracțiunii, este conform legii noi, prevăzută de art. 36 alin. (1) C. pen., ca de altfel și potrivit legii vechi prin art. 42 C. pen. (1969) o cauză de majorare facultativă. Prin urmare, maximul special al pedepsei este cel menționat în textul din legea nouă care incriminează fapta săvârșită, fără luarea în considerare a sporului facultativ. De altfel, în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de.Casație și Justiție prin decizia nr. 7 din 26: mai 2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen., urmând a admite contestația formulată de condamnatul I.I.D.

împotriva sentinței penale nr. 42/PI din 7 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Se va desființa sentința penală contestată și rejudecând: În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. va admite sesizarea formulată de condamnatul I.I.D. În baza art. 6 alin. (1) C. pen. va reduce pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului l.l.D. prin sentința penală nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a),e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969). cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

cu aplicarea art. 35 C. pen.) la 5 ani închisoare. Se va anula MEPI emis în baza acestei hotărâri și va dispune emiterea unui nou MEPI. Se va deduce perioada executată de;la data de 01 noiembrie 2010 la zi. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația formulată de condamnatul l.l.D. împotriva sentinței penale nr. 42/PI din 07 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Desființează sentința penală contestată și rejudecând: În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. admite sesizarea formulată de condamnatul l.l.D. În baza art. 6 alin. (1) C. pen. reduce pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului l.l.D. prin sentința penală nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969) (art. 228- 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art 35 C. pen.) la 5 ani închisoare. Anulează MEPI emis în baza acestei hotărâri și dispune emiterea unui nou MEPI. Deduce perioada executată de la data de 01 noiembrie 2010 la zi. Cheltuiehle judiciare avansate de stat rămânem sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2014.