ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1949/2014

Prin sentința penală nr. 42/PI din 7 martie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins sesizarea formulată de condamnatul I.I.D. privind aplicarea legii penale

mai favorabile.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare în favoarea

.statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că la data de 25 februarie 2014 s-a înregistrat pe rolul Curții

de Apel Oradea sesizarea formulată de condamnatul I.I.D. în vederea aplicării legii

penale mai favorabile.

În cuprinsul sesizării, condamnatul I.I.D.

a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru furt calificat

și raportat la împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul

C. pen. care prevede pentru această infracțiune o pedeapsă de până la 5 ani închisoare

a solicitat reducerea pedepsei aplicate, conform art. 6 din noul C. pen.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 4, 6 C. pen., art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25

alin. (1) C. pen.

Examinând cererea formulată, Curtea a reținut

că I.I.D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții

de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare la o pedeapsă de

8

ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (1969).

Conform dispozițiilor noului C. pen., fapta

de furt calificat este prevăzută de art. 229 alin. (1). lit. b) .care sancționează.

această faptă cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când

după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă

a pedepșei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai

ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă

pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Prin „sancțiunea aplicată" se înțelege

pedeapsa în executarea căreia se află persoana condamnată, iar pentru a se verifica

dacă această „sancțiune aplicată" depășește „maximul special" prevăzut

de legea nouă se analizează dacă pedeapsa ce i-ar fi aplicată condamnatului potrivit

legii noi (pedeapsă ce depinde de maximul special prevăzut de legea nouă) ar fi

mai ușoară.

În speță, se constată că pedeapsa de 8

ani închisoare în a cărei executare se află condamnatul I.I.D. depășește aparent

maximul special stabilit de noul C. pen. - 5 ani închisoare, însă în cauză trebuie

avută în vedere cauza de agravare prevăzută de art. 36 alin. (1) din noul C.

pen. potrivit căruia maximul special se poate majora cu 3 ani.

În cazul infracțiunii continuate verificarea

incidenței art. 6 din noul C. pen. se face într-o singură etapă, pedeapsa aplicată

sub legea veche - 8 ani închisoare în cauza - urmând a fi redusă numai în măsura

în care depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea continuată,

în speță, 8 ani închisoare.

În aceste, condiții, instanța a apreciat

că nu se impune admiterea sesizării formulată, urmând ca aceasta să fie respinsă

ca nefondată, iar condamnatul să fie obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație

condamnatul l.l.D., solicitând admiterea acesteia și reducerea pedepsei de 8 ani

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208

alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), la 5 ani închisoare, reprezentând maximul

prevăzut de legea nouă în art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen.

Examinând hotărârea atacată în raport de

criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de contestație de față este

fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 C. pen., când după rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii

sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată,

dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită,

se reduce la acest maxim.

Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012,

pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă

sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de C.

pen., nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Prin contestația formulată, condamnatul

I.I.D. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul dispozițiilor

art. 6 C. pen., susținând că infracțiunea prevăzută

de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a),

e), g) și i) și

alin. (4)

C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) pentru care

a

fost condamnat la 8 ani închisoare,'are corespondent în noul C. pen. în

art.

228-229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., pentru care Iimitele de pedeapsa sunt cuprinse

între 1 an și 5 ani închisoare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că prin sentința penală nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, definitivă prin nerecurare s-a admis sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, s-au recunoscut efectele sentinței

penale nr. 50 Hv 127/10v din 5 aprilie 2011 a Tribunalului de Land Wiener Neudstadt,

definitivă prin decizia penală nr. 17 Bs 172/11k din 13 iulie 2011 a Curții de Apel

Viena și s-a dispus transferarea condamnatului l.l.D. în vederea continuării executării

pedepsei de 8 ani închisoare într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada executată de la 1 noiembrie 2010 la zi și s-a dispus emiterea

unui nou mandat de executare a pedepsei de 8 ani închisoare.

Infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209

alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (1969) pentru care contestatorul a fost condamnat la 8 ani închisoare,

are corespondent în noul C. pen. în dispozițiile art. 228-229 alin. (1) lit. b)

și d)C. pen. cu aplicarea art. 35

C. pen., pentru care limitele

de pedeapsă sunt cuprinse între 1 an și 5 ani

închisoare.

Față de dispozițiile art. 6 C. pen. care

prevăd că atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până,

la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care

prevede o pedeapsă mai ușoară sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special

prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim,

pedeapsa aplicată condamnatului, de 8 ani închisoare, în baza legii vechi, urmează

a fi redusă la maximul prevăzut de legea nouă în art. 228-229 alin. (1) lit. b)

și d) respectiv la 5 ani închisoare.

În ce privește posibilitatea majorări icu

3.ani a maximului special prevăzut de legea nouă în baza

art. 36.alin.

(1) C. pen., la care face referite instanța de fond în motivarea hotărârii de respingere

a sesizării, Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

În aplicarea corectă a dispozițiilor legii

penale mai favorabile în cauze definitiv judecate, privitor la orice instituție

a dreptului substanțial, incidentă în această fază, trebuie să se pornească de la

specificul reglementării cuprinse în art. 6 C. pen.

.Astfel, prin expresia, „maximul special

prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege pedeapsa

prevăzută de lege, adică limita superioară menționată în norma de incriminare nouă

care prevede aceeași infracțiune, săvârșită sub imperiul legii penale vechi, și

cu privire la care există o hotărâre definitivă de condamnare, iar potrivit dispozițiilor

art. 187 C. pen., prin „pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsă prevăzută

de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma ei consumată, fără

luarea în considerare a

cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Forma continuată a infracțiunii, este conform

legii noi, prevăzută de art. 36 alin. (1) C. pen., ca de altfel și potrivit legii

vechi prin art. 42 C. pen. (1969) o cauză de majorare facultativă.

Prin urmare, maximul special al pedepsei

este cel menționat în textul din legea nouă care incriminează fapta săvârșită, fără

luarea în considerare a sporului facultativ.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat

Înalta Curte de.Casație și Justiție prin decizia nr. 7 din 26: mai 2014 a Completului

pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală..

Față de cele menționate, Înalta Curte constată

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen., urmând a admite contestația

formulată de condamnatul I.I.D. împotriva sentinței penale nr. 42/PI din 7 martie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va desființa sentința penală contestată

și rejudecând:

În

baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595

C. proc. pen. va admite sesizarea formulată de condamnatul I.I.D.

În baza art. 6 alin. (1) C. pen. va reduce

pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului l.l.D. prin sentința penală

nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă

prin nerecurare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit.

a),e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969). cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (1969) (art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 35

C. pen.) la 5 ani închisoare.

Se va anula MEPI  emis în baza acestei

hotărâri și va dispune emiterea unui nou MEPI.

Se va deduce perioada executată de;la data

de 01 noiembrie 2010 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat

vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu,

în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnatul

l.l.D. împotriva sentinței penale nr. 42/PI din 07 martie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează sentința penală contestată

și rejudecând:

În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013

raportat la art. 595 C. proc. pen. admite sesizarea formulată de condamnatul l.l.D.

În baza art. 6 alin. (1) C. pen. reduce

pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului l.l.D. prin sentința penală

nr. 22 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă

prin nerecurare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a),

e), g) și i) și alin. (4) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(1969) (art. 228- 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art 35 C. pen.)

la 5 ani închisoare.

Anulează MEPI emis în baza acestei hotărâri

și dispune emiterea unui nou MEPI.

Deduce perioada executată de la data de

01 noiembrie 2010 la zi.

Cheltuiehle judiciare avansate de stat

rămânem sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu,

în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05

iunie 2014.