ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2123/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată în data de 12 septembrie 2019 la Judecătoria Cornetu, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții -ISC a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 12.852,48 RON, reprezentând contravaloarea cotei de 0,1% calculată la valoarea finală a lucrărilor de construcții și penalități aferente acestora prev.de art. 30 din Legea 50/1991, precum și a cotei de 0,7% calculată la valoarea finală a lucrărilor de construcții și penalitățile aferente acestora, prevăzute de art. 40 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții.

Prin sentința nr. 7 din 09 ianuarie 2020, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Mediaș.

În motivare a reținut incidența art. 107 alin. (1) C. proc. civ., raportat la împrejurarea că din procesul-verbal de interogare a DEPABD din 20.11.2019 reiese că pârâtul are domiciliul în jud. Sibiu,

Având în vedere obiectul cauzei pretenții, precum și domiciliul pârâtului la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că revine Judecătoriei Mediaș competența de soluționare a cererii.

Prin sentința nr. 679 din 03 august 2020, Judecătoria Mediaș a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența pentru soluționarea cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflict negativ de competență și a trimis cauza pentru soluționarea acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul a fost citat la adresa indicată, respectiv Mălâncrav nr. 223; ulterior, s-a înfățișat personal în instanță declarând că nu a ridicat nici un fel de construcții în raza localității Popești Leordeni și nici nu a locuit vreodată în altă parte decât în Mălâncrav, județ Sibiu.

La data de 6 iulie 2020, fila x, s-a depus la dosarul cauzei o cerere de către pârâtul A., care locuiește pe raza localității Popești Leordeni, arătând că adresa din prezent la care locuiește este str. x A, jud. Ilfov, solicitând a se dispune declinarea soluționării cauzei la Judecătoria Cornetu.

Asupra excepției de necompetență teritorială invocată, reclamanta a solicitat respingerea ei, pe considerentul că potrivit art. 107 C. proc. civ., pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes domiciliul sau după caz sediul pe care pârâtul îl avea la momentul introducerii cererii, astfel încât, o schimbare ulterioară a domiciliului nu influențează competența teritorială a instanței sesizate.

Instanța a constatat că în cauză nu este vorba despre o schimbare de domiciliu spre a fi incidente aceste dispoziții legale, ci de confuzie asupra persoanei care ar fi ridicat construcțiile respective, determinat de faptul că există două persoane cu același nume și prenume, dar cu coduri numerice diferite, și care locuiesc la adrese diferite.

Judecătoria Mediaș a reținut că din fișa extrasă din DEPABD și aflată la fila x, rezultă că numitul A., actualmente cu domiciliul în loc. Mălâncrav, niciodată nu a locuit în localitatea Popești Leordeni, iar conform dovezii depuse la dosar, pârâtul chemat în judecată de către reclamantă și care domiciliază în loc. Popești Leordeni, locuiește tot acolo, în aceeași localitate, dar nu pe str. x, așa cum a specificat reclamanta, ci pe str. x A.

Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 12.852,48 RON, reprezentând contravaloarea cotei și penalităților aferente, calculate potrivit art. 30 din Legea 50/1991 și art. 40 din Legea 10/1995.

Ca urmare, acestei cereri îi sunt aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ., care stipulează că instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului.

În acest caz, necompetența este una de ordine privată, fiind incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Verificând dosarul Judecătoriei Cornetu, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de instanță, din oficiu, și nu de către pârât prin întâmpinare, cu încălcarea textului de lege mai sus citat.

Înalta Curte reține că neinvocarea excepției necompetentei teritoriale de către pârât face ca norma de competență să devină absolută pentru instanța inițial învestită, aceasta fiind legată de învestirea reclamantului și fără a mai avea posibilitatea de a o înlătura.

Cu privire la pârâtul din cauză, Înalta Curte reține că A. identificat prin CNP x a fost citat în cauză dintr-o eroare, întrucât cel împotriva căruia se îndreaptă pretențiile reclamantului este A., identificat prin CNP y, care a domiciliat în trecut în județul Ilfov, iar în prezent domiciliază în aceeași localitate, dar pe strada x.

Față de cele arătate mai sus, se reține că Judecătoria Cornetu este competentă în soluționarea cererii pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.