ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2110/2020

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Decizia împotriva căreia se formulează contestație în anulare

Prin decizia nr. 1019 din 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1228 A din 03 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Contestația în anulare

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată în drept pe art. 318 din vechiul C. proc. civ.

Se susține că motivarea deciziei se bazează pe împrejurări care contrazic informații relevante cuprinse de actele și lucrările dosarului, care reprezintă greșeli materiale de ordin procesual, care au ca obiect elemente importante și date de ordin material care au determinat o soluție eronată deoarece informațiile neobservate sau preluate incorect sunt esențiale pentru corecta judecare a cauzei.

Astfel, s-a arătat că decizia contestată consacră teza unei "executări parțiale efectuată sub presiunea penalităților", raportat la obligația de plată stabilită prin sentința pronunțată de prima instanța de fond, modificată total în apel.

Contestatorul susține că în condițiile în care între părți nu au existat obligații contractuale apte să genereze penalități, iar sentința primei instanțe nu folosește o asemenea terminologie este vădită greșeala materială care a determinat denaturarea instituției achiesării, deoarece achiesarea tacită prin executarea hotărârii primei instanțe nu a avut în vedere nicio relație convențională care să fi generat obligații juridice cu caracter continuu, afectată de un termen incert.

Greșeala de judecată săvârșită prin adăugarea unor informații preluate în mod eronat chiar și din susținerile uneia dintre părțile interesate reprezintă o deformare a cuprinsului real al actului relevant, care este sentința tribunalului, singura în raport de care se analizează semnificația plății benevole a sumelor prevăzute expres în dispozitivul sentinței, ca fiind achiesare tacită la hotărâre.

Instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială, pentru că a distorsionat sensul și semnificația juridică reală a efectelor achiesării tacite prin executarea benevolă a hotărârii primei instanțe, cu consecința inadmisibilității căii de atac a apelului.

În acest fel, decizia recurată a ignorat data la care au intervenit și au fost apte să producă efecte juridice hotărârile judecătorești pronunțate în procedura recursului în interesul legii (RIL) ori Hotărârea pilot pronunțată de CEDO în cauza Maria Atanasiu și alții contra România, în raport de sentința civilă nr. 1601/26.10.2001 pronunțată de Tribunalul București în cererea formulată de reclamant la data de 12.09.1998, în dosarul nr. x/1988, anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001.

Aplicarea textelor de lege s-a făcut fără a se observa că din actele și lucrările dosarului rezultă că toate aceste evenimente judiciare sau legislative au intervenit ulterior sentinței civile nr. 1210/04.07.2008 și cu atât mai mult față de data de 12.09.1998 (data introducerii cererii de chemare în judecată), când în contextul legislativ existent la acea dată, s-au dedus judecății pretenții întemeiate pe un drept de proprietate uzurpat de statul comunist, cu previziunea rezonabilă că valorificarea sa în justiție va avea ca efect soluțiile constant pronunțate de instanțele de judecată din Romania la nivelul anului 1998, care au recunoscut în majoritatea lor drepturile foștilor proprietari sau ale moștenitorilor celor care au fost victime ale preluării abuzive ale bunurilor proprietatea lor de către statul comunist.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În sensul dispozițiilor art. 318 vechiul C. proc. civ., care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, noțiunea de "greșeală materială" nu se poate interpreta în sensul că pe această cale s-ar putea valorifica eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În cauză, contestatorul a susținut că instanța a săvârșit următoarele erori materiale: a denaturat noțiunea juridică instituției achiesării, în pofida înscrisurilor aflate la dosar și a celor reținute prin prima hotărâre și a făcut referire la hotărâri CEDO sau hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care nu au fost avute în vedere de instanțele de fond.

Având în vedere cele expuse mai sus, rezultă că prin criticile formulate contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 318 vechiul C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care nu privesc aspecte de ordin formal ale judecății, ci țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Față de cele ce preced, reținând că niciuna din criticile formulate nu pot fi circumscrisă art. 318 vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1019 din 3 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2020.