ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6562/2019

Ședința publică din data de 19 decembrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 decembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPR, în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a formulat contestație împotriva Raportului de Inspecție fiscală nr. x din 26.05.2016, precum și a considerentelor care au stat la baza întocmirii acestuia, a Deciziei de impunere nr. x din 26.05.2016, privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale și a Deciziei nr. F-NT 153 din 26.05.2016 privind modificarea bazei de impozitare a inspecției fiscale, solicitând desființarea actelor contestate, precum și a considerentelor care au stat la baza întocmirii acestora.

Prin memoriul depus la dosar la data de 21 februarie 2017, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, prin adăugarea unui nou petit, respectiv a solicitat desființarea Deciziei nr. 5015/17.01.2017 și a considerentelor care au stat la baza acesteia, decizie prin care a fost soluționată contestația introdusă la organul emitent.

Prin întâmpinările depuse la dosar la data de 25 ianuarie 2017 și ulterior, după comunicarea acțiunii modificate, la data de 3 aprilie 2017, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, având în vedere faptul că această instituție nu a emis actele atacate și nici nu a fost învestită cu soluționarea contestației reclamantei împotriva acestor acte.

Prin sentința civilă nr. 67 din 21 aprilie 2017 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală București, invocată de aceasta; a respins acțiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; admis, în parte, acțiunea modificată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași; a anulat, în parte, decizia de soluționare a contestației nr. 5017 din 17.01.2017 a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași în ceea ce privește suma de 62.493 RON, reprezentând TVA, și suma de 305.743,15 RON, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar; a anulat, în parte, Decizia de impunere nr. x din 26.05.2016 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț în ceea ce privește suma de 62.493 RON, reprezentând TVA; a anulat, în parte, Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. F-NT 153 din 26.05.2016 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț în ceea ce privește suma de 305.743,15 RON, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar; a anulat, în parte, Raportul de inspecție fiscală nr. x din 26.05.2016 în ceea ce privește suma de 62.493 RON, reprezentând TVA, și suma de 305.743,15 RON, reprezentând bază impozabilă stabilită suplimentar.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL.

3.1. Recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate vizând, în esență, următoarele:

- în ceea ce privește suma de 712.203 RON reprezentând TVA aferent unei baze de impozitare de3.753.703 RON a învederat că suma respectivă reprezintă ajustarea taxei deduse pentru construirea obiectivului hala-măcinare- flotare- filtrare înregistrată în evidența contabilă în luna mai 2008 și vândut în regim de scutire fără drept de deducere cu factura nr. x/13.09.2011;

- în privința sumei de 702.126,97 lui reprezentând contravaloare combustibil apreciată ca fiind cheltuială nedeductibilă fiscal și a sumei de 168.510 RON TVA aferent combustibilului achiziționat a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că avizele de însoțire a mărfii nu întrunesc condițiile de documente justificative pentru înregistrarea în evidența contabilă a cheltuielilor.

În opinia recurentei-reclamante, indicarea mijloacelor de transport cu care a fost transportată motorina la punctul de descărcare nu era necesară, de vreme ce au fost întocmite și prezentate situații justificative privind consumurile efective pe utilaje.

- referitor la suma de 575.796,21 RON reprezentând diminuarea stocului de produse finite prin scoaterea din evidență a produselor finite prin casare conform procesului-verbal nr. x/13.09.2013, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că recurenta-reclamantă nu dispunea de un spațiu adecvat depozitării produselor, iar costurile de manipulare, transport și depozitare ar fi depășit cu mult valoarea de piață a produselor, situație în care, din punct de vedere economic, recurenta-reclamantă a optat pentru soluția cea mai rentabilă;

- în ceea ce privește suma de 483.870,96 RON reprezentând contravaloare servicii de depozitare a arhivei și a TVA-ului aferent în cuantum de 168.510 RON, în mod greșit instanța de fond a reținut că cele două contracte invocate ar avea obiect identic, în condițiile în care obiectul acestora este diferit, vizând servicii distincte, respectiv activitate prelucrare distinctă de activitatea de selecționare și depozitare a arhivei, ambele activități fiind legiferate distinct în cadrul normelor metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 16/1996;

- referitor la suma de 1.806.977 RON reprezentând contravaloare mijloace fixe propuse pentru casare în anul 2013, aflate în subteranul minei B., conform procesului-verbal nr. x/14.01.2013, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile, analizând cu superficialitate probatoriul administrat, în sensul că suma necesară pentru recuperarea utilajului aflat în subteran era în cuantum de 159.555 RON, în timp ce suma care s-ar fi putut obține ca urmare a valorificării bunului ar fi fost de 10.050 RON, singura soluție fiind, astfel, casarea bunurilor.

3.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț

Criticile recurentei-pârâte încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au vizat, în esență, următoarele aspecte:

- în ceea ce privește suma de 131.838,02 RON reprezentând cheltuială nedeductibilă fiscal și suma de 31.641 RON TVA rezultate din chiria aferentă mijloacelor de transport conform contractului de închiriere nr. x/30.12.2011, în mod greșit instanța de fond a reținut că închirierea autovehiculelor a avut scop economic, de vreme ce cheltuiala a fost efectuată în dezavantajul societății care a înregistrat pierdere contabilă și fiscală pe toată perioada verificată;

- în ceea ce privește suma de 4.516,13 RON cheltuială recalificată ca nedeductibilă fiscal și suma de 1.084 RON TVA rezultată din contravaloarea chiriei pentru un autoturism închiriat conform contractului nr. x/29.08.2014, a invocat aceleași aspecte de nelegalitate, efectul acestei cheltuieli conducând la decapitalizarea societății;

- referitor la sumele de 124.035 RON, respectiv 45.354 RON reprezentând cheltuiali recalificate ca nedeductibile fiscal și a TVA-ului aferent acestora, sume ce reprezintă contravaloare prestări servicii topocadastrale înregistrate în evidența contabilă în baza a 2 contracte, instanța de fond nu a avut în vedere că valoarea serviciilor este disproporționat de mare, contractele nu conțin informații cu privire la modul de stabilire a prețului, iar în cadrul societății exista o persoană care desfășura activitate dependentă în același domeniu, impunându-se ajustarea cheltuielii.

Ambele recurente au formulat întâmpinare la recursul declarat de către partea adversă.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 18.08.2017, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă, răspunzând punctual argumentelor invocate cu privire la fiecare dintre debitele contestate.

În esență, a arătat că hotărârea instanței de fond cu privire la sumele pentru care a respins contestația este temeinic motivată, argumentele prezentate de recurenta-reclamantă neputând face dovada unei situații contrare celei reținute de organele fiscale în ceea ce privește ajustare TVA pentru construire obiectiv "hală măcinare flotare filtrare", cheltuieli cu combustibil, diminuare stoc produse finite, cheltuieli rezultate din servicii preluare fond arhivistic.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 21.08.2017, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esență, a arătat că situația societății la data de referință nu permitea realizarea de investiții de natura bunurilor de capital, singura soluție pentru derularea lucrărilor de închidere perimetre miniere fiind închirierea de mijloace de transport.

În ceea ce privește contravaloarea serviciilor topocadastrale a arătat că necesitatea contractării acestor servicii a fost reprezentată de realizarea documentațiilor topocadastrale în vederea intabulării suprafeței de teren aferente activelor din publicațiile de vânzare.

Prin rezoluția din 24.10.2018 a completului investit cu soluționarea cauzei a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursurilor, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, actele administrativ fiscale prin care autoritatea fiscală a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligații suplimentare de plată în cuantum de 1.096.180 RON reprezentând TVA (decizia de impunere nr. x/26.05.2016), respectiv a modificat baza de impozitare cu suma de 3.971.264 RON (decizia de impunere nr. x/26.05.2016).

În esență, verificând activitatea recurentei-reclamante cu privire la calcularea, declararea și plata impozitului pe profit și colectarea TVA aferente operațiunilor comerciale desfășurate în perioada 11.01.2011-13.12.2015, organele fiscale au identificat operațiuni al căror tratament fiscal a fost reconsiderat, respectiv:

- suma de 702.126,97 RON cheltuieli nedeductibile fiscal și 168.510 RON TVA deductibilă reprezentând combustibil achiziționat de la furnizorul S.C. C. S.R.L. Bacău în perioada ianuarie 2011- ianuarie 2013, arătând că aprovizionarea efectivă a combustibilului este justificată prin documentele întocmite de S.C. A. S.A. și nu cu documentele prin care, conform legii fiscale, se justifică achiziția, nefiind prezentate documente din care să rezulte că bunul a fost efectiv transportat de la furnizor la client;

- suma de 575.796,21 RON reprezentând diminuarea stocului de produse finite prin scoaterea din evidenta a produselor finite prin casare, arătând că în acest caz s-a aplicat legislația fiscala cu privire la produsele depreciate neimputabile;

- suma de 131.838,02 RON care reprezintă cheltuială nedeductibilă fiscal și 31.641 RON TVA cu chiria mijloacelor de transport: Dacia Logan x, Autoutilitara x și încărcător frontal Stalova Wolla L34 conform Contractului de închiriere nr. x/30.12.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., fiind respinsă cheltuiala cu serviciile de închiriere a mijloacelor de transport ca urmare a demonstrării în cuprinsul raportului de inspecție că a fost efectuată în totalul dezavantaj pentru recurenta-reclamantă;

- suma de 4.516,13 RON, reprezentând cheltuială nedeductibilă fiscal și suma de 1.084 RON TVA cu contravaloarea chiriei pentru autoturismul x conform contract de închiriere nr. x/29.08.2014 încheiat cu S.C. E. S.R.L., fiind respinsă cheltuiala cu serviciile de închiriere a mijloacelor de transport ca urmare a demonstrării în cuprinsul raportului de inspecție că a fost efectuată în totalul dezavantaj a S.C. A. S.A.;

- sumele de 483.870,96 RON reprezentând cheltuiala nedeductibilă fiscal și 116.129 RON TVA deductibilă respinsă din contravaloarea serviciilor de depozitare a arhivei S.C. A. S.A.., arătând că în timpul controlului s-a constatat derularea a doua contracte încheiate cu S.C. F. S.R.L., primul de prestări servicii prelucrare fond arhivistic și ulterior de depozitare arhivistică, iar recurenta-reclamantă nu a demonstrat că a organizat licitații sau a solicitat oferte alternative de preț, prețul contractului fiind păgubos pentru recurenta-reclamantă și impropriu obiectivelor unei entități independente;

- - sumele de 124.035 RON cheltuială nedeductibilă fiscal și 29.768 RON TVA deductibilă respinsa din contravaloarea prestărilor servicii topo-cadastrale înregistrate, organul de control apreciind că valoarea serviciilor topo-cadastrale ca fiind disproporțional de mare, având în vedere următoarele aspecte: contractul cu furnizorul, procesele-verbale de predare-primire și ofertele de preț nu conțin informații cu privire la modul de stabilire a prețului, iar societatea nu a demonstrat organizarea prin publicitate a unei licitații sau selecții de oferte pentru serviciile topo-cadastrale, iar în cadrul societății recurente există o persoană care desfășoară activitate dependentă în același domeniu;

- suma de 45.354 RON reprezintă cheltuială nedeductibilă fiscal cu contravaloarea prestărilor servicii topo-cadastrale înregistrate în evidența contabilă în perioada 2011-2013 în baza contractului nr. x/27.11.2010 încheiat între S.C. A. S.A. și P.F.A. G., ajustarea cheltuielilor având în vedere aceleași considerente ca și în cazul S.C. H. S.R.L.;

- suma de 1.806.977 RON reprezentând majorarea veniturilor din exploatare cu contravaloarea mijloacelor fixe propuse pentru casare în anul 2013 aflate în subteranul minei B., constatându-se cu prilejul inspecției că decizia de închidere a minei a fost luată anterior, proiectul tehnologic de încetare a activității de exploatare și de închidere efectivă a perimetrului B., inclusiv U.P. Tarnița, fiind întocmit în anul 2005, iar începând cu anul 2007 nu s-a mai exploatat minereu. Astfel, societatea recurentă avea obligația recuperării materialelor din interiorul minei înaintea începerii lucrărilor de închidere și înainte de a fi lăsate în părăsire și depreciate, argumentele prezentate nejustificând nerespectarea metodologiei de casare a bunurilor care obligă la recuperarea materialelor refolosibile, motiv pentru care s-a constatat lipsa din gestiune a mijlocului fix mașină de extracție 2BM 3000 și s-a aplicat tratamentul fiscal corespunzător;

- suma de 713.203 RON reprezentând taxa pe valoarea adăugata aferentă unei baze de impozitare în sumă de 3.753.703 RON care constituie ajustarea taxei deduse pentru construirea obiectivului "hală-măcinare-flotare-filtrare" înregistrat în evidența contabilă în luna mai 2008 și vândut in regim de scutire fără drept de deducere cu factura nr. x/13.09.2011.

Contestația administrativă formulată de recurenta-reclamantă împotriva celor două decizii de impunere a fost soluționată prin Decizia nr. 5015/17.01.2017 emisă de DGRFP Iași, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației împotriva deciziei de impunere nr. x din 26.05.2016 pentru suma de 347.132 RON și respingerea ca nemotivată a contestației împotriva aceleiași decizii pentru suma de 713.203lei, precum și a respingerii ca neîntemeiată a contestației împotriva deciziei de impunere nr. x din 26.05.2016.

Soluția primei instanțe, de admitere în parte a cererii de chemare în judecată și de anulare parțială a actelor administrativ fiscale reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt fiscală reținută, sentința analizând punctual, cu argumente de fapt și de drept, legalitatea fiecăreia dintre obligațiile fiscale supuse contestării.

Răspunzând punctual criticilor formulate în cele două cereri de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

6.1. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, referitor la suma de 713.203 RON reprezentând TVA aferentă unei baze de impozitare de 3.753.703 RON, rezultată din ajustarea taxei deduse pentru construirea obiectivului "hala măcinare flotare filtrare" înregistrat în evidența contabilă în 2008 și vândut în regim de scutire fără drept de deducere cu factura nr. x/13.09.2011, Înalta Curte constată că, sub aspectul acestei sume, contestația administrativă a fost respinsă ca nemotivată, iar recurenta-reclamantă, în etapa judiciară a litigiului, nu a invocat aspecte care să infirme soluția adoptată de organele fiscale.

În ceea ce privește suma de 702.126,97 RON cheltuieli nedeductibile fiscal și 168.510 RON TVA aferentă, reprezentând contravaloare combustibil (motorină) achiziționat de la furnizorul S.C. C. S.R.L. Bacău în perioada ianuarie 2011- ianuarie 2013, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada realității tranzacțiilor.

Potrivit situației de fapt fiscale, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a justificat cu documente transportul efectiv al celor 145.871 litri combustibil, avizele de însoțire a mărfii fiind incomplete, fără a fi indicat mijlocul de transport cu care a fost transportată motorina, iar numele delegatului, în toate cazurile, a fost I., asociat și administrator al societății.

Întrucât combustibilul pretins a fi achiziționat de la S.C. C. S.R.L. este supus regimului transportului bunurilor periculoase, se impunea ca recurenta-reclamantă să prezinte documente de transport specifice, în sensul existenței unui mijloc de transport autorizat, respectiv personal autorizat pentru un astfel de transport.

Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a demonstrat realitatea operațiunilor economice, existând suficiente verificări ale organelor de control cu privire la aceste cheltuieli, Înalta Curte constată că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) Codul fiscal, stabilindu-se că aceste tranzacții nu pot fi luate în considerare, fiind efectuate pentru obținerea unui avantaj fiscal.

Cu referire la suma de 575.796,21 RON reprezentând diminuarea stocului de produse finite prin casare conform procesului-verbal nr. x/13.09.2013, criticile recurentei-reclamante privind costurile foarte mari pentru relocarea produselor aflate pe platforma noului proprietar și care ar fi depășit cu mult valoarea de piață a respectivelor produse nu sunt de natură a schimba situația reținută de inspectorii fiscali, de vreme ce recurenta-reclamantă nu a dovedit că înregistrările în contabilitate au fost efectuate potrivit OMFP nr. 3055/2009.

Astfel, tratamentul fiscal corect care ar fi trebuit aplicat de recurenta-reclamantă presupunea înregistrarea unui venit în contrapartidă cu descărcarea gestiunii de produs degradat (cheltuială) cu aceeași valoare, astfel încât efectul fiscal să fie zero la momentul descărcării.

Întrucât recurenta-reclamantă, prin înregistrările neconforme a influențat rezultatul contabil și fiscal al societății, în mod corect organul de control a aplicat tratamentul fiscal corespunzător pentru casarea stocului de produs finit degradat.

Referitor la contravaloarea serviciilor de depozitare a arhivei recurentei-reclamante, potrivit stării de fapt fiscale, recurenta-reclamantă a derulat două contracte încheiate cu S.C. F. S.R.L., respectiv contractul de prestări servicii prelucrare fond arhivistic nr. 37/14.11.2008, în baza căruia au fost efectuate plăți în cuantum de 267.447,47 RON, cheltuială considerată ca fiind deductibilă fiscal.

Ulterior, în baza contractului de depozitare arhivistică nr. 17/1.06.2011 încheiat cu aceeași societate pentru o perioadă de 80 ani, cu o valoare de 494.294,40 euro, recurenta-reclamantă a facturat servicii în valoare de 438.870,96 RON fără TVA, sumă recalificată ca nedeductibilă de către organul fiscal, întrucât nu s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor.

Astfel, recurenta-reclamantă nu a prezentat procese-verbale de predare-primire a documentelor către depozitar, care să cuprinsă cantitate, calitate, caracteristici, termen păstrare, documente apreciate ca fiind necesare, în condițiile în care potrivit anexei la contract perioada de păstrare a documentelor era diferită, fiind exceptate statele de plată ale angajaților care urmau a fi predate Direcției Județene a Arhivelor Naționale.

Așa fiind, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, în mod corect, în baza dispozițiilor art. 11 alin. (1) Codul fiscal, organul fiscal a tratat respectiva cheltuială ca fiind nedeductibilă fiscal.

În ceea ce privește majorarea veniturilor din exploatare cu contravaloarea mijloacelor fixe propuse pentru casare în anul 2013 aflate în subteranul minei B., respectiv în sumă de 1.806.977 RON, în acord cu judecătorul fondului instanța de control judiciar reține că argumentele recurentei-reclamante legate de lipsa de eficiență economică a recuperării deșeurilor rezultate din dezmembrare nu justifică nerespectarea metodologiei de casare a bunurilor.

Aceasta întrucât, așa cum rezultă din constatările organului de control, decizia de închidere a minei a fost luată cu mult timp înainte, respectiva mină nemaifiind exploatată din anul 2007, recurenta-reclamantă având obligația recuperării materialelor din interiorul minei înaintea începeri lucrărilor de închidere.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. c) Codul fiscal potrivit cărora nu sunt deductibile cheltuielile de natura stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă în gestiune ori degradate pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, în mod corect organul de control a majorat veniturile impozabile aferente anului 2013 cu suma de 1.806.977 RON reprezentând contravaloarea mijlocului fix mașină de extracție 2 BM 3000 găsit lipsă în gestiune cu care s-a diminuat pierderea fiscală.

6.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț este, de asemenea, nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Critica vizând nelegala recunoaștere a caracterului deductibil al cheltuielii reprezentând contravaloarea chiriei în cuantum de 131.838,02 RON și 31.641 RON TVA aferentă contractului de închiriere nr. x/30.12.2011 încheiat cu S.C. J. S.R.L. având ca obiect închiriere autoturism Dacia Logan x, autoutilitara x și încărcător frontal Stalova Wolla L 34, respectiv a chiriei în sumă de 4.516,13 RON și 1.084 TVA aferentă contractului de închiriere nr. x/29.08.2014 încheiat cu S.C. E. S.R.L. având ca obiect închiriere autoturism Dacia Logan x este nefondată, întrucât, în raport de situația de fapt fiscală reținută, operațiunile de închiriere au avut scop economic.

Astfel, închirierea bunurilor susmenționate s-a realizat în condițiile în care toate bunurile aflate în proprietatea recurentei-reclamante la data intrării în insolvență au fost vândute în cadrul procedurii de lichidare, conform procesului-verbal de adjudecare nr. x/15.11.2011, ulterior acestui moment recurenta-reclamantă procedând la închirierea bunurilor de la noul proprietar, aceasta fiind singura soluție pentru desfășurarea lucrărilor de închidere perimetre miniere, lucrare atribuită recurentei-reclamante ulterior deschiderii procedurii de insolvență și vânzării la licitație a bunurilor.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că operațiunea de închiriere a avut un scop economic, de vreme ce bunurile închiriate au fost utilizate pentru derularea lucrărilor aferente contractelor atribuite recurentei-reclamante.

De asemenea, dat fiind că situația societății recurente-reclamante la momentul încheierii contractului de închiriere nu permitea realizarea de investiții de natura bunurilor de capital, Înalta Curte reține că singura soluție pentru desfășurarea lucrărilor era închirierea de mijloace de transport și utilaje de la un furnizor extern, rentabilitatea operațiunii de închiriere trebuind analizată inclusiv prin raportare la situația economică a societății la momentul încheierii contractelor de închiriere.

Nefondată este și critica ce vizează nelegala recunoaștere a caracterului deductibil al cheltuielilor reprezentând contravaloare prestare servicii topo-cadastrale în cuantum de 124.035 RON și 29.768 RON TVA înregistrate în evidența contabilă în perioada 2011-2014 în baza contractului nr. x/22.11.2010 încheiat cu S.C. H. S.R.L., respectiv în cuantum de 45.354 RON înregistrate în perioada 2011-2013 în baza contractului nr. x/27.11.2010 încheiat cu PFA G., întrucât necesitatea contractării serviciilor topo-cadastrale a fost impusă de realizarea documetațiilor cadastrale în vederea intabulării suprafețelor de teren aferente activelor din publicațiile de vânzare.

Critica recurentei-pârâte în sensul că valoarea serviciilor a fost disproporționat de mare nu poate fi primită întrucât ofertele de piață indicate de organele fiscale sunt aferente anului 2016, în timp ce perioada contractelor verificate a fost cuprinsă între anii 2010-2014.

Mai mult, Înalta Curte reține că alegerea prestatorului de servicii a avut în vedere, în primul rând, dotările tehnice și aparatura performantă, întrucât terenurile erau situate în zone greu accesibile.

În acord cu judecătorul fondului, atâta timp cât nu s-a dovedit caracterul nereal al operațiunilor, Înalta Curte constată că în mod greșit organul fiscal a procedat la reîncadrarea acestora.

Nefiind identificate motive de casarea sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL împotriva sentinței nr. 67 din 21 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2019.