Decizia nr. 5988/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 152/2016 a Curții de Apel Târgu-Mureș

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, anularea în totalitate: a Deciziei nr. 34.000/25.04.2016, înregistrată sub nr. x.660/28.04.2016, prin care s-a respins contestația formulată de S.C. A. S.A. Tg Mureș împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/25.02.2016 a Ministerului Fondurilor Europene, înregistrată sub nr. x.135/29.02.2016, referitor la Contractul de servicii nr. x/30.08.2011; cu obligarea pârâtului la restituirea sumelor ce vor fi reținute eventual de către pârât până la nivelul sumei de 946.264,14 RON, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 152 din 30 decembrie 2016, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu poate invoca necercetarea unor împrejurări de fapt care nu au fost în mod precis arătate de aceasta în actul în cuprinsul căruia avea obligația să justifice recurgerea la procedura prelungirii fără publicarea unui anunț de participare. Singura circumstanță de natură legislativă/procedurală o constituite modificare condițiilor tehnice de Consiliul Județean Mureș, prin autorizația de construire emisă, cu privire la care Curtea a primit susținerea pârâtului că această cauză de întârziere a executării lucrărilor nu este absolut imprevizibilă și total independentă de reclamantă, în condițiile în care nu s-au solicitat prealabil începerii lucrărilor toate avizele tehnice necesare - prin solicitarea unor avize/autorizări ulterior începerii lucrărilor, reclamanta și-a asumat riscul intervenției unor modificări de natură tehnică față de cele preconizate în acordul de principiu pozitiv emis de Consiliul Județean Mureș înainte de lansarea licitației. Curtea a mai reținut că circumstanțele imprevizibile la care se referă art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, Ordinul nr. 542/2013 și H.G. nr. 519/2014 implică o imposibilitate obiectivă de prevedere a noilor condiții tehnice apărute în ciuda investigațiilor tehnice efectuate. Se impune a se menționa în acest context, că față de forța juridică superioară a actelor normative de mai sus, organul de control în mod legal a ținut cont aceste acte și nu de sub-clauza 1.1.6.8 din condițiile de contract FIDIC, invocate de reclamantă. S-a mai arătat că, nu poate primi concluzia reclamantei că partea tehnică a proiectului a fost pregătită corespunzător, în condițiile în care din expertiza efectuată anterior demarării procedurii de atribuire rezultă că s-a verificat doar vizual starea structurii și a finisajelor și s-a constatat că nu s-au investigat în totalitate toate suprafețele recipienților, dat fiind că decantoarele erau pline cu apă, planificându-se ca la începerea lucrărilor să se aprofundeze aceste analize privind starea tehnică a structurii de rezistență. Din modul de pregătire a proiectului, astfel cum a fost prezentat de reclamantă, reiese că s-a prezumat că starea tehnică a obiectivului nu depășește deficiențele la care se poate aștepta după o exploatare îndelungată, autoritatea excluzând, în consecință, posibilitatea apariției unor pierderi de apă prin structura de rezistență a pereților verticali ai Decantorului. Fără îndoială, împrejurarea că decantoarele erau pline de apă nu facilita expertizarea obiectivului, însă reclamanta nu a dovedit că în atare situație, nu ar fi fost posibilă investigarea care să ofere date pentru o analiză mai aprofundată, care să nu fie bazată exclusiv pe presupuneri. A mai arătat prima instanță că nu poate fi primită obiecțiunea reclamantei vizând vădita inaplicabilitate, față de neindicarea de către organul constatator a cauzării vreunui prejudiciu, a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, din moment ce textul amintit arată expres că paguba cauzată sau care se poate produce în urma abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate în raport de obligațiile asumate, constă în realizarea unei plăți necuvenite în favoarea beneficiarului fondurilor europene. Cu alte cuvinte, prejudiciul se traduce în acordarea unor sume de bani din bugetul Uniunii Europene ori din fondurile publice naționale în contextul nerespectării de către beneficiar a exigențelor stricte cuprinse în dispozițiile europene sau naționale ori a stipulațiilor din contract, deși urmarea întocmai a tuturor acestor angajamente a condiționat acordarea finanțării nerambursabile. Corecțiile financiare au rolul de a repara acest prejudiciu, în sensul de a restabili "o situație astfel încât 100% din cheltuielile care fac obiectul unei cereri de cofinanțare din fonduri structurale să fie în conformitate cu reglementările naționale și comunitare aplicabile în materie" (potrivit principiului consacrat în Decizia C/2002/2871 a Comisiei Europene).

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: - instanța de fond, în motivarea sentinței recurate, în mod greșit, a reținut că "în niciuna dintre Notele justificative întocmite, în vederea prelungirii contractelor care au determinat încheierea Actului adițional nr. x, nu s-au invocat alte motive decât cele de natură tehnică analizate și de organul de control." Aceste constatări, sunt total nefondate și nejustificate, deoarece atât observatorii DGRFP Brașov cât și echipa de control din cadrul MFE - AM POS Mediu omit să analizeze ambele motive majore care au generat întârzieri: imprevizibilitatea unor evenimente apărute pe parcursul execuției lucrărilor și evenimentele apărute și întâmpinate pe parcursul derulării procedurilor de achiziție publică (ex. prelungirea acestor proceduri de achiziție, pe motive de lipsă de ofertanți, contestații repetate și anulari de proceduri, soluționări prelungite ale unor contestații, perioade îndelungate de evaluări din cauza numărului de oferte și al insuficientei elaborări a acestora ce a determinat solicitări de clarificări, etc), deși acestea rezultă clar, din documentele suport ale Actului adițional nr. x, depus la dosarul de fond. - prin acțiunea formulată, s-a dovedit că aspectele ce au dus la încheierea actelor adiționale, se datorează cert unor circumstanțe imprevizibile, care nu au putut fi cunoscute la data semnării contractului de către părți, nefiind doar "la nivelul unei afirmații", cum în mod eronat reține instanța de fond în sentința recurată, ci potrivit caietului de sarcini și studiului de fezabilitate al lucrărilor din cadrul contractelor supuse auditării, aceste obiective tehnologice trebuiau menținute în funcțiune pe durata executării acestora, fapt care a făcut imposibilă expertizarea lor completă în faza de proiectare. Numai după golirea obiectelor tehnologice s-au constatat aceste deficiențe ce au impus noi expertizări și lucrări suplimentare, datorate imprevizibilității evidente. - nu poate fi acceptată, nici motivarea instanței de fond, care în mod nejustificat a respins apărarea societății, deoarece s-a dovedit legalitatea demersurilor întreprinse, prin urmare sub nicio formă, nu s-a efectuat "o plată necuvenită beneficiarului", cum în mod greșit susține instanța. Cum cerințele legale imperative, cumulative ale art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu sunt îndeplinite, rezultă incontestabil că cele reținute în nota de constatare/decizia atacată, și menținute de către instanța de fond, sunt lipsite de temei legal. - principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (Hotărârea Curții din 4 octombrie 2007, Geuting, C-375/05, punctul 45 și jurisprudența citată, Hotărârea Curții din 8 iulie 2010, Afton Chemical, C-343/09, punctul 45, Hotărârea Curții din 23 octombrie 2012, Nelson și alții, C-581/10 și C-629/10, punctul 71, precum și jurisprudența citată). Ori, din actele administrative atacate rezultă că valoarea corecției financiare nu a fost calculată la valoarea contribuției din fonduri europene și fonduri publice naționale ci la întreaga valoare a actului adițional în cauză, și s-a aplicat o corecție excesivă atât din punctul de vedere al necesității, cât și al naturii și gravității încălcării, precum al prejudiciului financiar suferit, motive pentru care actele atacate trebuie anulate, și nu menținute, cum în mod greșit a statuat instanța de fond.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect, instanța de fond a constatat că abaterile de la legalitate au fost săvârșite în cadrul procedurii de atribuire a contractului de finanțare majoritar din fonduri post-aderare acordate de la bugetul UE, ce sunt condiționate, în principal, de stricta respectare a legalității în utilizarea lor, în special a prevederilor referitoare la achizițiile publice, astfel că orice atingere adusă principiilor fundamentale ale achizițiilor publice conduce la consecința cheltuielii necuvenite a unei părți din aceste sume și, în consecință, prejudiciază bugetul UE. În acest sens, se apreciază criticile invocate de către recurentă ca fiind nefondate, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 reținute și de instanța de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 34.000/25.04.2016, înregistrată sub nr. x.660/28.04.2016, prin care s-a respins contestația formulată de S.C. A. S.A. Tg Mureș împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/25.02.2016 a Ministerului Fondurilor Europene, înregistrată sub nr. x.135/29.02.2016, referitor la Contractul de servicii nr. x/30.08.2011; cu obligarea pârâtului la restituirea sumelor ce vor fi reținute eventual de către pârât până la nivelul sumei de 946.264,14 RON, cu cheltuieli de judecată. Prima instanță, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins acțiunea formulată de S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând în drept motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deși se invocă acest motiv de casare, nu se aduc critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs, situație în care această susținere apare ca nefondată. Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, între Ministerul Mediului și Pădurilor, (fost Ministerul Fondurilor Europene, actual Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) în calitate de Autoritate de Management (AM) și S.C. A. S.A. Tg. Mureș, în calitate de Beneficiar s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x/08.04.2011 având ca obiect reglementarea termenilor și condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat "Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în Județul Mureș". Pentru realizarea acestui proiect au fost încheiate 16 contracte de lucrări și un contract de servicii supervizare, respectiv contractul de servicii nr. x/30.08.2011 - Asistență tehnică pentru pregătirea documentațiilor de atribuire, publicitate și supervizarea lucrărilor x, încheiat inițial pentru o perioadă de 42 de luni, prelungit ulterior prin act adițional la 50 de luni, fără modificarea prețului. Actul adițional nr. x/30.10.2015 a extins durata contractului nr. x/30.08.2011 de la 50 de luni la 81 de luni și a majorat valoarea contractului de la valoarea inițială de 18.994.988 RON la 22.780.044,55 RON, rezultând o majorare în valoare de 3.785.056,55 RON, respectiv un procent de cca. 20% (19,93%). În Nota justificativă nr. x/24.08.2015 beneficiarul a motivat necesitatea prelungirii și suplimentării valorii contractului de supervizare ca urmare a prelungirii duratei de execuție a patru contracte de lucrări din cele 16 încheiate. S-a mai motivat că circumstanțele care au determinat prelungirea contractelor de lucrări au fost imprevizibile, astfel că pentru atribuirea actului adițional nr. x, a fost selectată procedura prevăzută de art. 252, lit. b) și lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor bugetare nr. x din 29.2.2016, emisă de pârâta Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, Direcția Generală Infrastructură Mare, s-a aplicat recurentei reclamante o corecție financiară de 946.264 RON, reprezentând 25% din valoarea actului adițional nr. x/30.10.2015 la contractul servicii nr. x/30.8.2011, apreciindu-se că actul adițional a fost încheiat prin aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, conform art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006, în lipsa unor circumstanțe imprevizibile. La stabilirea valorii corecției s-au avut în vedere pct. 3, Secțiunea "Implementarea contractului" din Partea I din Anexa la H.G. nr. 519/2014, constatându-se că este aplicabil cazul de diminuare a corecției de la 100% la 25%, în condițiile în care totalul valorii serviciilor suplimentare (3.785.056,55 RON) atribuite fără respectarea normelor legale nu depășește pragul de 50% din contractul inițial. Contestația administrativă formulată a fost respinsă prin Decizia nr. 3400/25.4.2016, emisă de pârât. Problema care se cere a fi dezlegată în cauză este dacă pentru contractarea serviciilor suplimentare erau incidente dispozițiile art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care permiteau negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare sau se impunea organizarea unei noi proceduri de achiziție publică. Potrivit dispozițiilor art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006: "Pentru atribuirea contractului sectorial, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare numai în următoarele cazuri:(...) j) atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză, și numai dacă se respectă, în mod cumulativ, următoarele condiții: - atribuirea să fie făcută contractantului inițial; - lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale nu pot fi, din punct de vedere tehnic și economic, separate de contractul inițial fără apariția unor inconveniențe majore pentru autoritatea contractantă sau, deși separabile de contractul inițial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestuia;" Modificarea substanțială a dispozițiilor unui contract de achiziție publică în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată ca fiind o nouă atribuire și necesită derularea unei noi proceduri de achiziție publică în conformitate cu legislația în domeniul achizițiilor publice. În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum a specificat Comisia Europeană (prin DGMarkt) în Adresa nr. Ares (2012) 601434 - 21/05/2012, s-a statuat că modificarea unui contract în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată substanțială atunci când, prin această modificare, contractul devine substanțial diferit față de cel încheiat inițial. O modificare este considerată substanțială atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții: a) Modificarea introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de achiziție, ar fi permis participarea și/sau selectarea altor operatori economici decât cei selectați inițial sau ar fi permis atribuirea contractului unui alt ofertant. b) Modificarea schimbă echilibrul economic al contractului în favoarea contractantului. c) Modificarea extinde în mod considerabil aria de acoperire a contractului, astfel încât acesta să includă bunuri, servicii sau lucrări care nu erau incluse inițial. De asemenea, cu privire la condiția particulară referitoare la circumstanțele imprevizibile, s-a arătat că această cerință trebuie interpretată într-o manieră obiectivă, ca făcând referire la ceea ce o autoritate contractantă ar fi trebuit să prevadă (de exemplu: dezastre naturale, noi cerințe rezultate ca urmare a adoptării unor noi reglementări comunitare sau naționale ori condiții tehnice care nu ar fi putut fi prevăzute în ciuda investigațiilor tehnice care au stat la baza proiectului și care au fost întreprinse în conformitate cu "regulile artei"). Modificările determinate de pregătirea neadecvată a procedurii de atribuire a proiectului nu pot fi considerate circumstanțe imprevizibile. În cauza de față, după cum am arătat mai sus, corecția de 25% aplicată vizează actul adițional nr. x/30.10.2015 la contractul servicii nr. x/30.8.2011 ce are ca obiect asistența tehnică pentru pregătirea documentațiilor de atribuire, publicitate și supervizarea lucrărilor. Au fost încheiate 16 contracte de lucrări, pentru patru dintre acestea fiind prelungită perioada de execuție. Nu se poate reține în speță incidența unei cauze imprevizibile în sensul celor menționate mai sus, de vreme ce prestatorul serviciilor de supervizare a întocmit și documentațiile de atribuire ale contractelor de lucrări, putând să prevadă, ca un comerciant diligent, posibilitatea extinderii perioadei de execuție a unor lucrări din cele ce făceau obiectul contractului de finanțare. Astfel că la stabilirea prețului contractului privind serviciile de supervizare se puteau lua în considerare și astfel de împrejurări. Mai mult decât atât, cauzele pretins imprevizibile ce au condus la prelungirea celor patru contracte de lucrări nu devin motive incidente automat în prelungirea serviciilor de supervizare în măsură să conducă la negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Din cele prezentate mai sus rezultă că nu suntem în prezența unor condiții tehnice care nu ar fi putut fi prevăzute în ciuda investigațiilor tehnice care au stat la baza proiectului. Susținerea recurentei-reclamante în sensul că nu a fost dovedită existența unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale este nerelevantă prin prisma normelor naționale și europene în materie. În sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995: "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităților sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate". În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general". Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2001, în forma în vigoare la data emiterii notei contestate neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului, ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, printr-o sumă plătită necuvenit." Este adevărat că toate aceste definiții includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naționale corespunzătoare, efect constând în existența unui impact financiar deja produs sau doar potențial, dar nu se poate reține în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce neregula constă în angajarea unor cheltuieli cu încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării, astfel cum acestea sunt reglementate de disp. art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare, așa cum corect a reținut și judecătorul fondului, existența neregulii conduce implicit la existența unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui. Ultima critică a recurentei vizează încălcarea principiul proporționalității prin cuantumul corecției stabilite, de 25%. Pentru argumentele deja pe larg înfățișate mai sus, în cauză fiind în mod judicios menținute actele administrative atacate care au constatat existența unei nereguli, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate susținerile recurentei-reclamante vizând greșita interpretare dată dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporționalității. Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate ca autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor și sancțiunilor administrative pe care le consideră necesare și adecvate scopului propus, în funcție de variate elemente, precum, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reține că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității, consacrat în legislația națională și europeană și în jurisprudența CJUE. Din această perspectivă se apreciază că în mod just s-a dispus aplicarea unei corecții de 25% din valoarea actului adițional nr. x/30.10.2015 la contractul servicii nr. x/30.8.2011, în condițiile în care cuantumul maxim al corecției era de 100%. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A împotriva sentinței nr. 152 din 30 decembrie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.