ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5985/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. SIEPCOFAR S.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății și S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

1.1. anularea autorizației de funcționare nr. x/18.01.2012 deținută de farmacia comunitară "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L., amplasată în spațiul situat în București, strada x nr. 29, sector 6;

1.2. suspendarea executării actului administrativ contestat, de la data soluționării în fond a primului capăt de cerere și până la momentul rămânerii definitive a soluției.

2.1. Pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat:

- excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă împotriva autorizației de funcționare contestată și, prin urmare, a inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile;

- excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiune în contencios administrativ, în raport de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei;

- excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii.

Partea a solicitat și respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

2.1. Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat:

- excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile;

- excepția tardivinității introducerii acțiunii.

Partea a solicitat și respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

3.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din data de 15.09.2014, a respins excepțiile invocate în cauză, ca neîntemeiate.

3.2. Aceeași instanță, prin încheierea de ședință din data de 23.11.2015, a respins cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize, ca nefiind utilă soluționării cauzei.

3.2. Instanța anterior arătată, prin sentința civilă nr. 3331 din 14.11.2015, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

4.1. Împotriva sentinței și încheierii de ședință din data de 23.11.2015 a declarat recurs reclamanta S.C. SIEPCOFAR S.A., care a solicitat casarea acestora și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, reținerea cauzei și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată cuprinde considerente contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la încheierea de ședință și hotărârea judecătorească atacate ce vor fi prezentate în continuare.

4.1.1. Instanța de fond a respins cererea sa de refacere a raportului de expertiză tehnică imobiliară și de înlocuire a expertului desemnat în cauză. Cu toate acestea, instanța a menționat în cuprinsul sentinței faptul că acesta cuprinde numeroase contradicții, precum și constatări nereale, motiv pentru care nu va proceda la omologarea raportului de expertiză. În plus de aceasta, instanța s-a erijat în locul expertului și s-a pronunțat asupra aspectelor tehnice ale speței fără să aibă specialitatea necesară în acest sens. Recurenta apreciază că situația de fapt nu a fost clarificată de către instanță, deoarece, pe de o parte, a considerat că Ansamblul vechi este compus dintr-o singură clădire, iar, pe de altă parte, a reținut că sunt mai multe clădiri. În final, a concluzionat că este vorba despre un singur imobil. Mai mult decât atât, instanța nu a solicitat expertului să stabilească suprafața totală de vânzare din Ansamblul vechi, ci doar suprafața desfășurată, în condițiile în care doar prima califică un centru comercial ca fiind de mare sau de medie suprafață. Cu toate acestea, judecătorul a apreciat că, prin prisma suprafeței desfășurate, clădirea este asimilată unui parc comercial care cuprinde mai multe centre comerciale. În raport de această situație, recurenta consideră că se impune refacerea raportului de expertiză, motiv pentru care este necesară casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.

4.1.2. Prima instanță a interpretat greșit prevederile O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. În sentința recurată, se menționează faptul că farmaciile A. și B. funcționează într-un singur imobil, dar care, prin suprafața acestuia, constituie un centru comercial de mare suprafață, alcătuite din mai multe clădiri cu destinație de structuri de vânzare cu suprafețe medii sau mari. Este eronată concluzia instanței potrivit căreia cele două farmacii aflate în discuție, deși funcționează în același complex, sunt situate, totuși, în locații diferite, respectiv în structuri de vânzare distincte mai mari de 1.000 mp. Într-adevăr, după cum a evidențiat instanța, Ansamblul vechi în care funcționează aceste farmacii "are în alcătuire un corp de clădire vechi, partea și etaj (2 niveluri), suprafața la sol construită a clădirii fiind de circa 1.970 mp, iar suprafața desfășurată totală fiind de circa 3.940 mp." Cu toate acestea, la fila x din hotărâre, instanța s-a contrazis, deoarece a susținut faptul că Ansamblul vechi ar fi la rândul său compus din mai multe clădiri/locații diferite. Având în vedere suprafața foarte mare a Ansamblul vechi, instanța în mod nefondat a apreciat că acesta este alcătuit la rândul său din alte locații diferite, care au structuri cu o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp. Pornind de la acest raționament greșit, instanța a asimilat Ansamblul vechi unui parc comercial, fără a ține seama de definiția dată acestuia din urmă prin art. 4 lit. q) din O.G. nr. 99/2000. În concret, legiuitorul înțelege prin parc comercial un perimetru ce grupează două sau mai multe clădiri cu destinație de vânzare cu suprafețe medii ori mari; prin urmare, fiecare dintre aceste clădiri sunt organizate distinct, au infrastructură proprie și conectare la utilități separată. În cazul Ansamblul vechi nu se poate vorbi de mai multe clădiri, ci doar de una, așa cum reiese din documentul foto depus la dosar, în suprafață totală de circa 3.940 mp, împărțită la rândul său în spații de vânzare de mică suprafață, căi de acces, spații de depozitare, etc.

Este de observat faptul că, contrar celor reținute de către instanță, separarea structurală este elementul esențial în diferențierea dintre un centru comercial de mare suprafață și un parc comercial.

4.1.3. În mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că prin acțiunea introductivă de instanță sau prin cererea precizatoare reclamanta nu a solicitat să se constate faptul că în Centrul comercial "Piața Crângași" este autorizată să funcționeze, prin excepție de la criteriul demografic, și B.. Acest aspect a fost menționat prin Notele scrise aflate la fila x din volumul I al curții de apel. În realitate, este vorba despre o precizare a acțiunii, pentru că nu a fost modificat cadrul procesual, precizare care respectă exigențele impuse de dispozițiile art. 204 C. proc. civ.

Intimata a invocat tardivitatea cererii precizatoare la termenul de judecată din data de 09.02.2015, respectiv la aproximativ 10 luni de la momentul depunerii acesteia. Prin urmare, intimata era decăzută din dreptul de a invoca excepția, în condițiile în care nu a formulat-o la primul termen de judecată cu procedura completă.

4.1.4. Sunt neîntemeiate susținerile primei instanțe în sensul că S.C. SIEPCOFAR S.A. nu deține calitatea de persoană vătămată, întrucât nu are farmacia deschisă la aceeași adresă cu farmacia pârâtei și se solicită anularea autorizației de funcționare deținută de pârâtă din considerente economice, respectiv pentru îmbunătățirea vadului comercial. Aceste argumente vin în contradicție cu motivarea din încheierea de ședință din data de 15.09.2014, încheiere care are un caracter interlocutoriu. Prin aceasta din urmă, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes în formularea acțiunii, ca neîntemeiate. În consecință, instanța a revenit în mod nelegal asupra unor chestiuni litigioase dezlegate prin încheierea de ședință aflată în discuție, ca urmare a afirmării faptului că reclamanta nu poate invoca în favoarea sa un eventual prejudiciu cauzat de pârâtă unor terți. Așadar, sentința contestată cuprinde motive contradictorii prin raportare la încheierea interlocutorie anterior precizată, situație ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4.2. Pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva considerentelor sentinței civile nr. 3331 din 14.11.2015 referitoare, pe de o parte, la faptul că farmacia pe care o deține se află în același imobil cu farmacia deținută de S.C. B. S.R.L.., iar, pe de altă parte, că nu se va ține seama de concluziile raportului de expertiză realizat de dl. expert C..

În motivarea căii de atac, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că în Complexul comercial "Piața Crângași", care este un parc comercial (format din mai multe imobile), se află mai multe centre comerciale de mare suprafață, așa cum rezultă și din conținutul adresei nr. x/16.08.2014 emisă de Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru. Așadar, în cadrul acestui Complex, se puteau înființa mai multe farmacii, prin excepție de la criteriul demografic, respectiv câte una în fiecare centru comercial identificat într-un singur imobil.

Recurenta a precizat și faptul că farmacia pe care o deține se află în alt mobil decât farmaciile menționate de reclamantă. Fiecare dintre aceste imobile îndeplinește condițiile pentru a fi considerat un centru comercial de mare suprafață. Prin urmare, în cadrul Complexului comercial "Piața Crângași" sunt mai multe clădiri care îndeplinesc criteriile impuse de art. 12 din Legea farmaciei, și anume: pot fi considerate centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Fiecare dintre aceste clădiri îndeplinesc condițiile în discuție. Din această cauză, Ministerul Sănătății a apreciat că la adresa indicată în autorizația deținută de S.C. A. S.R.L. funcționează prin excepție de la criteriul demografic o singură farmacie. Recurenta concluzionează în sensul că expertul desemnat în cauză a răspuns în mod corespunzător tuturor obiectivelor impuse de instanța de judecată, iar concluziile expertizei au la bază studiile întocmite de expert în urma vizualizării spațiului aflat în discuție, precum și a documentației existente la dosar. În funcție de acestea, expertul a stabilit când sunt 4 imobile, care în mod individual pot fi considerate centre comerciale de mare suprafață, în considerarea art. 12 din Legea farmaciei. Pe cale de consecință, instanța nu trebuia să înlăture concluziile expertizei, ci să procedeze la solicitarea de lămuriri din partea expertului, în raport de prevederile art. 337 C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului formulat de S.C. SIEPCOFAR S.A., ca neîntemeiat, întrucât sentința atacată cuprinde în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care s-au raportat, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Analizând încheierea de ședință din data de 23.11.2015 și sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de fond a fost investită, în raport de dispozițiile art. 8 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect anularea autorizației de funcționare nr. x/18.01.2012 prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L., amplasată în spațiul situat în București, strada x nr. 29, precum și executării actului administrativ contestat, de la data soluționării în fond a primului capăt de cerere și până la momentul rămânerii definitive a soluției.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele argumente juridice:

Reclamanta a precizat faptul că este titulara unei autorizații de funcționare farmacie emisă de Ministerul Sănătății în data de 18.05.2012 pe numele "D. 227" din structura S.C. SIEPCOFAR S.A., la adresa din București, Calea x, bloc 50. Ministerul Sănătății a mai autorizat, pe cale de excepție, deschiderea în Piața Crângași, aflată în imediata sa proximitate, la adresa din București, str. x, a farmaciei cu denumirea "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L. Anterior, la aceeași adresă, ministerul în discuție a mai autorizat înființarea pe cale de excepție de la criteriul demografic a:

- farmaciei E., conform autorizației de funcționare nr. x/15.04.2010;

- farmaciei F., în structura G., conform autorizației de funcționare nr. x/03.11.2010.

Susținerea reclamantei potrivit căreia Ministerul Sănătății nu a respectat dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 este nefondată.

Autorizația de funcționare nr. x/03.11.2010 eliberată pentru farmacia F. vizează o locație diferită de cea pentru care a fost eliberată autorizația contestată în cauză, adresa farmaciei fiind în incinta Supermarketului H. din București, str. x.

Autorizația de funcționare nr. x/15.04.2010 eliberată pentru farmacia E. vizează o locație distinctă, respectiv în București, str. x, la parterul construcției A1 - A2, spațiul comercial P 8.

Cele două locații, deși poartă același număr, corespund unor imobile diferite.

În Piața Agroalimentară Crângași, sunt identificabile piața veche (ansamblul vechi) și piața nouă (ansamblul nou), respectiv o clădire veche, realizată anterior anului 1989, număr cadastral x, și o clădire nouă, finalizată în anul 2010, număr cadastral x.

Ansamblul vechi are în alcătuire un corp de clădire vechi, parter și etaj (2 niveluri), suprafața la sol construită a clădirii fiind de cca. 1970 mp, iar suprafața desfășurată totală fiind de cca. 3940 mp.

Denumirea comercială utilizată pentru ansamblul vechi/piața veche: Galeriile comerciale Crângași.

Ansamblul nou are patru corpuri de clădire, C1, C2, C4, C5; conform cărții funciare, clădirile au următoarele suprafețe construite la sol și număr de niveluri: C1 - 1053 mp (2 niveluri, P+1E), C2 - 1043 mp (2 niveluri, P+1E), C5 - 2291 mp (3 niveluri, D+P+1E).

În planul de arhitectură disponibil, corpurile sunt codificate: corp A1, A2, corp A5, corp A3, A4; notația din plan galerie comercială se referă la o funcțiune și anume galeria/pasajul dintre corpurile A1, A2 și A5.

Corespondența între denumirile folosite în cartea funciară și cele din planurile de arhitectură este: corp A1, A2 se referă la C1 și C2; corp A5 se referă la C5, corp A3, A4 se referă la C4.

Ansamblul nou este alcătuit din următoarele corpuri de clădiri cu suprafețe construite desfășurate și regim de înălțime:

- corp A1, A2 - 2331,98 mp, P+1E;

- corp A3, A4 - 1864,71 mp, P+1E;

- corp A5 - 6390,22 mp, D+P+1E.

Suprafața totală construită desfășurată a ansamblului nou este de 10.586,91 mp.

Amplasamentul farmaciilor ce funcționează în baza autorizațiilor ce fac obiectul disputei de față, B. și A. 64, se află în corpul de clădire aparținând ansamblului vechi/piața veche.

Opinia exprimată de expertul desemnat în cauză cu privire la locația farmaciilor aflate în litigiu nu este primită de instanță, deoarece nu este convingătoare, nu este susținută de schițe și/sau planșe foto din care să rezulte punctual cum a ajuns la concluziile pe care le-a formulat, respectiv ce corp de clădire este în aprecierea sa corpul intitulat Galerie comercială/corpul A1+A2/corpul A3+A4/corpul A5, nu a motivat și nu a arătat din ce documentații rezultă exact situația de fapt pe care o reține.

Este adevărat că cele două farmacii (B. și A.) au fost autorizate pentru a funcționa într-un singur imobil, dar acesta, prin suprafață, constituie un centru comercial de mare suprafață, alcătuit din mai multe clădiri cu destinația de structuri de vânzare cu suprafețe medii ori mari, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună, inclusiv spații de parcare și circulație comune, precum și utilități adecvate și poate fi asimilat unui parc comercial, în conformitate cu prevederile art. 4 lit. q) din O.G. nr. 99/2000, republicată.

Cele două farmacii sunt situate în același complex, dar în perimetre/locații diferite, înțelegând prin aceasta în cadrul unor structuri de vânzare cu suprafețe mai mari de 1.000 mp, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate.

Împrejurarea că respectivele imobile/centre comerciale nu sunt separate faptic este lipsită de relevanță, deoarece sub aceeași mare cupolă își desfășoară activitatea mai multe structuri de vânzare cu suprafețe mai mari de 1.000 mp, care strâng laolaltă, deodată, un mare număr de persoane, în mod frecvent.

Prima instanță a reținut faptul că, prin acțiunea introductivă de instanță sau prin cererea modificatoare, reclamanta nu s-a referit și la autorizația de funcționare nr. 5918/MC 4607/18.04.2005 eliberată pentru B..

În fine, curtea de apel a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și dintr-o altă perspectivă, și anume pentru considerentul că motivul de nelegalitate invocat nu are nicio legătură cu situația părții reclamante, ci este în relație cu autorizațiile de funcționare emise unor terți.

Înalta Curte nu împărtășește soluția judecătorului fondului.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma cadrului normativ aplicabil și răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriilor de recurs, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., dar și la apărările intimatului din cadrul întâmpinării depuse la dosar, instanța de control judiciar constată următoarele:

6.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității")

Înalta Curte consideră că prima instanță a încălcat dreptul la apărare al recurentei-reclamante. Astfel, la termenul de judecată din data de 23.11.2015, după depunerea răspunsului expertului desemnat în cauză la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, partea a solicitat desemnarea unui alt expert pentru întocmirea unui nou raport de expertiză. Reclamanta a argumentat în sensul că dl. expert C. nu a reușit să clarifice situația de fapt, să întocmească o lucrare temeinică, în măsură să fundamenteze soluția ce urma a fi pronunțată în cauză. Instanța a respins solicitarea reclamantei, cu motivarea că nu este utilă administrarea acestei noi probe științifice în contextul în care raportul de expertiză depus la dosar răspunde atât obiectivelor fixate cât și obiecțiunilor formulate de părți. Cu toate acestea, așa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, prima instanță nu a ținut seama de concluziile acestei expertize, deoarece a apreciat că "nu este convingătoare, nu este susținută de schițe și/sau planșe foto din care să rezulte punctual cum a ajuns la concluziile pe care le-a formulat." Mai mult decât atât, instanța a procedat la exemplificarea contradicțiilor pe care le-a identificat în raportul de expertiză depus la dosar. În mod indiscutabil, instanța avea nevoie să își fundamenteze soluția pe o probă științifică în măsură să clarifice aspectele aflate în litigiu. Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că se impunea suplimentarea probatoriului, conform dispozițiilor art. 338 C. proc. civ., precum și solicitării recurentei-reclamante.

6.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta nu îndeplinește exigențele menționate de textul legal mai sus citat.

Judecătorul fondului nu a clarificat aspectele esențiale ale speței.

Conform dispozițiilor art. 12 din Legea farmaciei nr. 266/2008 (varianta în vigoare în perioada de referință):

"(1) Înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverința eliberată de autoritatea administrației publice locale, după cum urmează:

a) în municipiul București, o farmacie la 3.000 de locuitori;

b) în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori;

c) în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială se află." (sn)

Prin centru comercial de mare suprafață se înțelege, în raport de dispozițiile art. 4 lit. n) din O.G. nr. 99/2000, o "structură de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp."

Prin parc comercial se înțelege, în raport de dispozițiile art. 4 lit. q) din același act normativ, un perimetru ce grupează două sau mai multe clădiri cu destinație de vânzare cu suprafețe medii sau mari, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună, inclusiv spații de parcare și circulație comune, precum și utilități adecvate. Suprafața unui parc comercial este rezultată din suma suprafețelor construite a clădirilor cu destinația de structuri de vânzare cu suprafețe medii sau mari care fac parte din acesta, la care se adaugă suprafețele spațiilor de parcare circulație comune, precum și suprafețele celorlalte elemente de infrastructură comune.

Pentru a verifica legalitatea autorizației de funcționare nr. x/18.01.2012 deținută de farmacia comunitară "A. 64", farmacie aflată în structura S.C. A. S.R.L., amplasată în spațiul situat în București, strada x nr. 29, instanța de fond trebuia să stabilească dacă au fost respectate cerințele impuse de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008. Mai precis, trebuia verificat dacă fiecare farmacie comunitară nominalizată în acțiunea dedusă judecății a fost autorizată să funcționeze, prin excepție de la criteriul demografic, într-un centru comercial de mare suprafață. Or, după cum s-a arătat anterior, în condițiile în care raportul de expertiză efectuat în cauză nu a fost avut în vedere la pronunțarea soluției, întrucât s-a apreciat că nu este credibil, aprecierile făcute de instanță cu privire la aspectele tehnice ale cauzei nu au un suport probator adecvat.

Într-adevăr, în cadrul expertizei existente la dosar nu a fost identificată suprafața de vânzare a zonelor expertizate pe bază de înscrisuri și măsurători pentru a se stabili dacă este vorba despre centre comerciale de mare suprafață care permiteau autorizarea unei farmacii comunitare în fiecare dintre ele. În concret, în răspunsul la obiecțiunile formulate la raport, expertul a menționat faptul că a făcut referire la suprafața construită la sol și nu la suprafața de vânzare datorită faptului că "în fiecare corp de clădire se află foarte mulți chiriași și proprietari, pe diferite părți din clădire, care nu au permis măsurarea suprafeței lor de vânzare și de aceea nu se poate ști cu exactitate care este totalul suprafeței de vânzare din fiecare corp de clădire." (a se vedea dosar fond). Însă, împiedicarea expertului de a efectua măsurătorile necesare pentru stabilirea suprafețelor de vânzare poate fi sancționată de instanță cu amendă judiciară, în temeiul art. 11 C. proc. civ.

În plus de aceasta, în cadrul expertizei nu a fost analizată și situația farmaciei F., aflată în structura G., conform autorizației de funcționare nr. x/03.11.2010.

Așadar, pronunțarea instanței de fond în lipsa unui raport de expertiză care să stabilească existența centrelor comerciale de mare suprafață în imobilele expertizate nu poate fi primită, deoarece nu se putea stabili în mod real dacă au fost respectate prevederile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 la momentul emiterii autorizației de funcționare nr. x/18.01.2012 deținută de farmacia comunitară "A. 64".

În concluzie, instanța de control judiciar constată că nemotivarea hotărârii sub aspectele de esență invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând casarea sentinței, în condițiile art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere trebuie să încuviințeze efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții care să stabilească existența centrelor comerciale de mare suprafață în imobilele expertizate prin stabilirea suprafețelor de vânzare pe bază de acte și măsurători în teren.

În raport de motivul de casare anterior reținut, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurente, subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa încheierea de ședință din data de 23.11.2015 și sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.A. și S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 23.11.2015 și a sentinței civile nr. 3331 din 14 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și sentința atacate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.