ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2019

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 1500/27.09.2016 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, reclamantul Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar din județul Ialomița, în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și Direcția Sanitara Veterinara si pentru Siguranța Alimentelor Ialomița, (DSVSA Ialomița):

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea în temeiul art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor si salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVS Ialomița, cu funcțiile si nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) si (8

1

), în cadrul Agenției de Plati si Intervenție pentru Agricultura;

- obligarea pârâtei DSVSA Ialomița, ca pentru perioada cuprinsa între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, sa plătească salariaților reprezentați în cauza, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014. și drepturile efectiv plătite.

Curtea de Apel Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 33 din 11 ianuarie 2017, a respins excepția lipsei calitații procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor pe capatul de cerere privind completarea Ordinului ANSVSA nr. 1016/23.12.2015 prin emiterea unor acte administrative de asmiliare și exceptia inadmisibilitati actiunii, ca neîntemeiate.

Prin aceeași sentință, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor să emită un ordin prin care sa dispună asimilarea funcțiilor și salariilor pentru muncitorii calificati din cadrul DSVSA Ialomița, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014.

Totodată, a obligat Ialomița la plata către reclamanți a eventualelor diferențe salariale dintre drepturile rezultate din asimilare și cele încasate pe perioada 01.12.2015 - zi.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitara Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâta Direcția Sanitara Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița a criticat obligarea acesteia la plata către reclamanți a eventualelor diferențe salariale dintre drepturile rezultate din asimilare și cele încasate pe perioada 01.12.2015 - zi, care în opinia acesteia este eronată.

Astfel, a susținut că se impunea ca prima instanță să oblige Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la asigurarea bugetului și sumelor necesare plății, plată care se va efectua prin intermediul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

3.2 În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., arătând că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea atcată cuprinde motive contradictorii și este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

3.2.1. O primă critică se referă la soluția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate în ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a instituției să completeze Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 prin emiterea unor acte administrative de asimilare.

Astfel, solicitarea reclamanților este în sensul ca Ordinul nr. 1016/23.12.2015 să fie completat prin emiterea unor acte administrative de asimilare, care pot fi emise numai de către direcțiile sanitare-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.

Or, completarea ordinului în discuție în maniera solicitată de reclamanți, nu poate fi realizată decât de către direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii (indiferent de ce natură, inclusiv salarială) pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa.

Recurenta-pârâtă a precizat că, raportat la motivele de fapt și de drept și la obiectul prezentei cauze, A.N.S.V.S.A. nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât intimații-reclamanți nu au un raport de muncă direct cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, aceștia fiind personal contractual numit în funcții de execuție de muncitori calificați în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița, așa încât se află într-un raport juridic cu Direcția și nu cu organul ierarhic superior (A.N.S.V.S.A.).

Așadar, simpla calitate a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, de ordonator principal de credite, nu atrage calitatea sa procesuală pasivă într-un litigiu ce decurge din raportul de muncă stabilit între personalul contractual și o unitate cu personalitate juridică subordonată acesteia.

Dat fiind faptul că intimații-reclamanți au calitatea de personal contractual în cadrul unității subordonate Autorității Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât unitatea în cadrul căreia aceștia își desfășoară activitatea, respectiv Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița, fiind lipsit de relevanță că aceasta, în calitate de ordonator terțiar de credite, angajează cheltuieli în limita creditelor repartizate.

În concluzie, a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, ale H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea ANSVSA și a unităților subordonate acesteia, coroborate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și cu cele ale art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.

3.2.2. O altă critică se referă respingerea excepției inadmisibilității primului capăt de cerere, constând în completarea Ordinului președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015, apreciind că soluția primei instanțe sub acest aspect este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești

Recurenta a arătat că solicitarea intimaților-reclamanți, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (prin emiterea unor decizii de asimilare) nu poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât o astfel de posibilitate nu se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, făcând trimitere și la art. 1 și art. 18 din același act normativ, precum și la art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Totodată, a apreciat că solicitarea este inadmisibilă și raportat la maniera în care intimații-reclamanși au cerut completarea ordinului, respectiv completarea unui act administrativ al unei instituții publice centrale prin emiterea unor acte administrative cu caracter individual de către instituțiile din subordine (decizii de asimilare) dar fără să indice ce dispoziții ale ordinului sau din anexa la ordin să fie completate.

De asemenea, se poate observa că intimații-reclamanți nu contestă și nu aduc vreo critică nici ordinului a cărui completare o cere și nici cu privire la drepturile salariale stabilite, începând cu data de 01.12.2015, prin actele administrative individuale emise de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița, în temeiul art. 1 pct. 2 și pct. 4 din Legea nr. 293/2015.

Prin urmare, a apreciat că soluția de respingere a excepției inadmisibilității primului capăt al acțiunii este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, invocând, în acest sens, mai multe decizii ale Curții Constituționale (Deciziile nr. 818/3.07.2008, nr. 819/3.07.2008, nr. 820/3.07.2008, nr. 821/3.07.2008 și nr. 1.325/2008).

3.2.3. Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că sentința atacată cuprinde motive contradictorii și este dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Astfel, a apreciat că reținerile primei instanțe sunt neîntemeiate și contradictorii, întrucât, începând cu data de 01.12.2015, funcțiile și salariile personalului din cadrul structurilor subordonate A.N.S.V.S.A. au fost asimilate cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de Urgență nr. Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri in domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Pentru punerea în aplicare a prevederilor legale sus-menționate, atât la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cât și al unităților subordonate acesteia (inclusiv la nivelul D.S.V.S.A. Ialomița), s-au solicitat, de către A.N.S.V.S.A., puncte de vedere unor instituții publice, printre care Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Astfel, a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale punerea la dispoziție a ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și alin. (8

1

) din O.U.G nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, documente transmise ulterior A.N.S.V.S.A., ordine de aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și alin. (8

1

) din O.U.G. nr. 83/2014.

Având în vedere că, în textul de lege sus-menționat, legiuitorul nu face distincție între funcția publică și funcția contractuală, potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcții publice cu funcții contractuale și invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, și nu la categoriile de personal.

Recurenta a subliniat că a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate a acestora.

Totodată, a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordin, intimata-pârâtă D.S.V.S.A. Ialomița a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcționari publici și personal contractual).

De asemenea, a precizat că asimilarea funcțiilor contractuale s-a realizat în conformitate cu Legea nr. 293/2015, ținând cont de specificul sistemului sanitar veterinar si pentru siguranța alimentelor și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției contractuale, fiind asimilate numai funcțiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, Litera K "Administrația publică sanitar-veterinară si pentru siguranța alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privitul salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, s-a dat posibilitatea asimilării numai funcțiilor contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, exceptând funcțiile contractuale comune.

Recurenta a precizat că funcțiile contractuale nu au fost stabilite ca funcții publice, ci s-a realizat asimilarea strict din punct de vedere al salarizării, având ca referință dispozițiile Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare.

În concluzie, a arătat că au fost asimilate nu doar funcțiile publice, ci și funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor cu funcții publice, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.

Cu privire la salarizarea intimaților-reclamanți, a precizat că acestora li s-a aplicat o majorare salarială de 10%, conform dispozițiilor art. 1 punctul 4 din Legea nr. 293/2015, în aplicarea cărora Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița a emis acte administrative individuale, prin care le-a fost majorat salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.12.2015, însă intimații-reclamanți nu au contestat drepturile salariale astfel stabilite.

Recurenta a subliniat că pentru funcțiile contractuale comune (muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, șofer), Legea nr. 284/2010 nu reglementează niciun nivel de studii, în timp ce pentru funcțiile cuprinse în Anexa la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 și OMADR nr. 1980/2014, legea prevede pentru ocupare studii superioare de lungă durată/de scurtă durată și studii medii.

În cauză, a susținut că intimații-reclamanți au fost încadrați în cadrul intimatei-pârâte D.S.V.S.A. Ialomița pe funcții contractuale potrivit Anexei nr. 1. Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, aceștia recunoscând că sunt angajați pe posturi de munictori calificați.

De asemenea, contrar susținerilor intimaților-reclamanți, a arătat că funcția de muncitor (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010) pentru a cărei ocupare legea nu prevede vreun nivel de studii nu este corespondentă cu funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor cu funcții publice.

În fine, recurenta a susținut că intimații-reclamanți nu precizează în cerere cu ce funcție solicită să se facă asimilarea, așa încât, și din acest punct de vedere soluția primei instanțe este criticabilă.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea, în temeiul art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la data de 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual, reprezentat de muncitorii din cadrul DSVS Ialomița, cu funcțiile si nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

), in cadrul Agenției de Plăti și Intervenție pentru Agricultură.

Totodată, a solicitat obligarea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița ca pentru perioada cuprinsa intre 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauza, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014, și drepturile efectiv plătite.

Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate de pârâte și, pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamanți.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția Curții de apel în ceea ce privește fondul cauzei, pe care o apreciază ca fiind nelegală.

1.1 Cu privire la criticile privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate în ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a instituției să completeze Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea unor acte administrative de asimilare, critici ce pot fi încadrate la pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că nu pot fi primite, având în vedere că respectiva autoritate publică este emitenta actului ce se solicită a fi completat.

Față de susținerile recurentei, în sensul că o completare a ordinului în discuție nu poate fi realizată decât de către direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa, instanța de control judiciar reține că deciziile în discuție și care sunt de competența direcțiilor județene/municipiului București sunt acte administrative unilaterale individuale ce nu pot fi emise în absența unui act administrativ unilateral normativ, similar Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de recurenta-pârâtă.

Prin urmare, în cauză sunt pe deplin respectate prevederile art. 36 din C. proc. civ., existând identitate între persoana pârâtului și persoana care este ținută să aducă la îndeplinire obligația stabilită prin raportul juridic dedus judecății.

În aceeași ordine de idei, se reține că autoritatea recurentă are și calitatea de ordonator principal de credite, în virtutea căreia are obligația de a repartiza ordonatorilor terțiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunțate împotriva instituțiilor publice care funcționează în subordinea sa.

1.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., apreciat de recurentă ca fiind incident față de soluția de respingere a excepției inadmisibilității primului capăt de cerere, constând în completarea Ordinului președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 (prin emiterea unor decizii de asimilare), Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit în raport cu prevederile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, prevederi care nu au fost încălcate în cauză.

Astfel, nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sintagmă prin care se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, ținând cont că obiectul cererii deduse judecății este generat de pozițiile divergente ale părților cu privire la interpretarea prevederilor art. 1 alin. (8

2

) din O.U.G. nr. 83/2014.

În temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ constă în anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și reparații pentru daune morale.

În conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ sunt anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorității publice să emită un act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operațiuni administrative; acordarea de daune materiale/morale, după caz.

În raport cu aceste prevederi legale, instanța de contencios administrativ are posibilitatea să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ prin care să-i fie recunoscut părții dreptul pretins, având în vedere obiectul dedus judecății (refuzul nejustificat de soluționare a cererii).

Este de principiu că prevederile art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 instituie un contencios de plină jurisdicție, în cadrul căruia, controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății.

Astfel, în situația în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat, și în acest scop, pote chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant, atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O asemenea măsură se încadrează în soluțiile pe care instanța de contencios administrativ este îndrituită să le pronunțe potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi calificată drept o ingerință în atribuțiile administrației publice, prin urmare, o interpretare contrară, astfel cum susține recurenta, este de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Se reține că recurenta a invocat și încălcarea prevederilor art. 60-62 din Legea nr. 24/2000, act normativ care privește normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, însă nu a dezvoltat această critică, în schimb, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 reprezintă consacrarea principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative.

În ceea ce privește Ordinul nr. 1016/23.12.2016, fiind un act administrativ unilateral cu caracter normativ emis în vederea organizării legii, autoritatea competentă are obligația să respecte forța juridică superioară a legii în temeiul căreia a fost emis.

Prin ordinul menționat, contestat în cauză, emitentul actului avea obligația să identifice toate funcțiile și nivelurile de salarizare ce pot fi asimilate cu cele existente în cadrul Agenției de Plăti și Intervenție pentru Agricultură, în caz contrar persoanele care se consideră vătămate în drepturile lor, prin neincluderea funcției în cuprinsul Ordinului nr. 1016/2015, în vederea asimilării, pot să acționeze autoritatea publică competentă în instanță pentru recunoașterea dreptului și obligarea autorității să emită un act administrativ în acest sens.

Prin urmare, prima instanță a identificat corect cererea reclamanților și ipoteza permisă de Legea nr. 554/2004.

1.3. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, de asemenea, consideră că nu poate fi primit.

Faptul că prima instanță a făcut trimitere la asimilarea funcției deținute de intimții-reclamanți și salariului acestora cu funcția și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, începând cu data de 01.12.2015, deși, potrivit recurentei, această asimilare a avut loc, nu poate să conducă la concluzia că motivarea hotărârii este contradictorie.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăsește în cauză.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, prin urmare hotărârea atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

1.4. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentelor circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare, s-a stabilit, la art. 1, următoarele:

"(1) începând cu data de 01.12.2015, prin asimilare cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Începând cu aceeași dată, salariile aferente posturilor vacante se stabilesc conform anexei în condițiile prevăzute la alin. (1).

Conform art. 2 alin. (1) din Ordin, nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilește prin acte administrative individuale."

Din Anexa la ordinul în litigiu, care are ca referință Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare, rezultă că asimilarea a vizat funcționarii publici și funcțiile specifice contractuale.

Acest ordin a fost dat în aplicarea prevederilor art. I punctul 2 și punctul 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Potrivit art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015:"2. La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, cu următorul cuprins:

"1^1. La articolul 1, după alin. (8^1) se introduce un nou alineat, alin. (8^2), cu următorul cuprins: «(8^2) Asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (8^1), cu respectarea normelor legale în vigoare.»".

Textul de lege vorbește despre "asimilarea funcțiilor și salariilor personalului" și nu face distincție între funcțiile publice și funcțiile contractuale, în cadrul funcțiilor publice nu deosebește între categoriile de funcții publice existente, iar cu privire la funcțiile contractuale nu face nicio distincție între cele specifice și cele comune.

Totodată, în aplicarea prevederilor legale menționate, în ceea ce privește personalul contractual neasimilat, atât la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cât și al unităților subordonate acesteia s-a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziție ordinele ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și alin. (8

1

) din O.U. G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, dar și clarificări de la instituții publice, printre care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcții publice cu funcții contractuale și invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, și nu la categoriile de personal, iar la asimilarea funcțiilor trebuia să se țină cont de nivelul studiilor și de ierarhia funcțiilor din cele două instituții ale căror salarii s-au asimilat.

Așa fiind, instituția recurentă a apreciat în mod corect că asimilarea funcției și a salariului din A.N.S.V.S.A. și din structurile subordonate județene se face cu funcția și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În acest sens, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcționari publici și personal contractual).

În consecință, au fost asimilate atât funcțiile publice, cât și funcțiile contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare. asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, exceptate fiind funcțiile contractuale comune.

Pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare, "Administrație", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015, prevedere în care se încadrează și intimații-reclamanți (munictori calificați la D.S.V.S.A. Ialomița).

În cauză, intimații-reclamanți, deși solicită emiterea unor acte de asimilare și plata diferențelor de salarizare, nu au arătat în concret modalitatea de completare a ordinului, în condițiile în care, în anexa acestuia, salariile de încadrare pentru funcționarii publici și pentru funcțiile specifice contractuale s-a făcut în funcție de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate.

Așa fiind, rezultă cu evidență că salarizarea intimaților-reclamanți s-a efectuat în conformitate cu legislația în vigoare, iar obligarea autorității să emită un act de asimilare în privința acestora ar încălca voința legiuitorului, care a statuat că, pentru funcțiile contractuale comune (exemplu:muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, șofer), Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu reglementează vreun nivel de studii pentru aceste funcții, în timp ce pentru funcțiile cuprinse în anexele la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 și Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, legea prevede, pentru ocupare, studii superioare de lungă durată, studii superioare de scurtă durată și, respectiv, studii medii.

Prin urmare, funcția de muncitor (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010), pentru a cărei ocupare legea nu prevede vreun nivel de studii, nu este corespondentă cu funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și peutru siguranța alimentelor cu funcții publice (cum ar fi: medic veterinar, inginer, subinginer, asistent veterinar, laborant, tehnician etc), întrucât pentru aceste funcții legea prevede un nivel al studiilor necesar ocupării acestor funcții, respectiv studii superioare (studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă), studii superioare de scurtă durată (absolvite cu diplomă), studii medii (studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat), conform Anexei nr. 1, Cap. II lit. K) - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor din Legea nr. 284/2010.

Se observă că în ordinul atacat nu se regăsesc funcțiile contractuale comune, ci acesta prevede doar situația funcționarilor publici și a funcțiilor specifice contractuale.

Așadar, nu se poate completa ordinul atacat cu ceva ce nu este prevăzut în Ordinul nr. 1980/2016 care a stat la baza ordinului atacat (adică cu funcțiile contractuale comune).

Prin urmare, obligarea autorității la emiterea unui ordin de asimilare în privința funcției intimaților-reclamanți ar încălca voința legiuitorului.

Așa cum s-a arătat, asimilarea în discuție are ca punct de reper dispozițiile ordinelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și (8

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 și are în vedere funcțiile și nivelul de salarizare, așa încât, în mod firesc s-a procedat la compararea nivelului studiilor și a vechimii în specialitate, între personalul ANSVSA/direcții subordonate și APIA/MADR.

Asimilarea se realizează ținând seama și de specificul sistemului sanitar veterinar pentru siguranța alimentelor, iar funcțiile contractuale comune în discuție nu se regăsesc în anexele ordinelor de referință emise de MADR/APIA.

Astfel, funcțiile contractuale comune nu fac parte și nu se regăsesc în Anexa nr. 1, Cap. II, lit. k) - "Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Intimații-reclamanții, personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare, "Administrație", se găsesc într-o situație diferită, datorită faptului că nu ocupă o funcție specifică, iar aceasta nu determină crearea unei situații discriminatorii, Legea nr. 293/2015 prevăzând o majorare de 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015 pentru această categorie.

Așaș fiind, instanța de control judiar constată că în mod greșit prima instanță a apreciat că prevederile legale aplicabile nu fac nici o distincție între funcția publică și funcția contractuală și nici în cadrul funcțiilor contractuale, ajungând la concluzia eronată că asimilarea trebuie să privească atât funcțiile contractuale specifice, cât și funcțiile contractuale comune, fiind incident motivul de casare art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va Înalta Curte va admite recursurile formulate, va casa în parte sentința atacată în sensul că respingerii acțiunii reclamanților și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Ialomița împotriva sentinței nr. 33 din 11 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților C., D., A., B. prin Sindicatul Liberal al Personalului Sanitar Veterinar din Județul Ialomița, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2019.