ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5828/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2016 la data de 25.05.2016 reclamanții A., B. Paznic, C., D., E., F., G., H., I., J., K., L.,M., N., O., P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul . nr. 1016/23-12.2015, prin emiterea în temeiul art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul IISPV București, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

), în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;

- obligarea pârâtei IISPV București, ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauză, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 1 alin. (8)

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată .

Prin sentința civilă nr. 4121 din 16 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, invocată prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., în contradictoriu cu pârâtele Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de nelegalitate, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 19 mai 2017, iar recursul a fost depus prin poștă la data de 6 iunie 2017, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Înalta Curte constată că recurenții nu au solicitat repunerea în termen.

Cum în cauză, recurenții nu au pretins și nu au dovedit că au fost împiedicați în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 493 alin. (3) și (5) C. proc. civ. se va respinge, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. împotriva sentinței civile nr. 4121 din 16 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2019.