ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5320/2019

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2018 contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 374 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., apreciind că dezlegarea dată recursului este rezultatul unui erori materiale.

In motivarea cererii s-a arătat că instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 208 alin. (2) din C. proc. civ., in condițiile in care nu a reținut prin decizia atacată că intimatele nu au depus întâmpinare.

A arătat contestatorul că hotărârea a nesocotit dispozițiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., in condițiile in care aceasta nu a fost semnată și redactată in termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

A susținut contestatorul că, potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (2) din C. proc. civ., contestația este admisibilă, întrucât prin decizia nr. 3188/2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, instanța era obligată să trimită cauza spre judecare Tribunalului Brăila, pentru soluționarea cererii de intervenție principală.

In conformitate cu dispozițiile art. 508 alin. (3) din C. proc. civ. s-a solicitat admiterea acțiunii și obligarea intimatei B. la plata retroactivă a sumei de bani stabilită cu titlu de sultă.

Apărările intimatului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15 mai 2019, intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială a solicitat respingerea contestației in anulare, ca inadmisibilă, cererea neîncadrându-se in cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) lit. 2 din C. proc. civ.

Intimata B., a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației in anulare.

Hotărârea instanței de recurs.

Prin decizia nr. 374 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016 a fost respins recursul declarat de intervenientul A. împotriva deciziei civile nr. 3188/2017 din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ.: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În accepțiunea textului de lege menționat, motivul de contestație referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În acest sens, doctrina și jurisprudența constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestații în anulare se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara și, pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speță, nu ne aflăm într-o asemenea situație în care instanța de recurs, prin decizia contestată, conturând presupusa greșeală materială, contestatorul a susținut, în esență, că aceasta ar consta în omisiunea instanței de recurs de a reține imprejurarea că la dosar nu au fost depuse întâmpinări și respectiv, neredactarea in termen a deciziei, aspecte care in mod evident nu se încadrează în textul de lege invocat de contestator.

Referitor la modalitatea de soluționare a cererii de inervenței, arată Inalta Curte că în doctrina relevantă procesual civilă, sintagma "greșeală materială" a fost analizată prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Se constată, astfel că eroarea materială invocată de contestator nu se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., de natură să justifice contestația în anulare pendinte.

Temeiul legal al soluției pronunțate.

Fața de cele arătate, Curtea, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 374 din 5 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.