ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1146/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 686/ P/ 11

septembrie 2002 a Tribunalului Timiș, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și

f) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat

inculpatul D.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie.

Potrivit art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 1425 zile închisoare, din

pedeapsa de 10 ani, urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an,

în final executând 8 ani, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 211 alin. (2) lit.

a), d, f) cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., a fost condamnat

inculpatul T.P. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie.

Potrivit art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 1536 zile închisoare din

pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința penală nr. 2847/2001, iar ca urmare a

contopirii și a aplicării unui spor a rezultat pedeapsa de 8 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus perioada arestării și

inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor civile, în solidar și la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că cei doi inculpați, au pătruns pe timp de noapte și prin escaladare

în locuința părții vătămate S.I. din localitatea Dudeștii Noi, și prin acte de

violență și amenințare au deposedat-o de bani și bunuri în valoare de 15

milioane de lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, care au criticat individualizarea pedepsei, în sensul

că este prea aspră.

Prin decizia penală nr. 412/ A din 4

noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara, a respins ca nefondat apelul declarat

de inculpați, motivând că pedepsele au fost stabilite cu respectarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul T.P., care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Curtea, examinând cauza, în raport

de motivul invocat, cât și de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. și alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este

nefondat.

Instanțele au apreciat corect

pedeapsa aplicată în raport de criticile prevăzute de art. 72 C. pen., și de

starea de recidivă a inculpatului, astfel că o reducere a pedepsei nu se

impune. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P.

împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara.

Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest

preventiv de la 18 aprilie 2002 la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2003.