SEVERIN v. CROATIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 6403/07 de Kristina SEVERIN împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 24 aprilie 2008 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secției având în vedere cererea depusă la 18 ianuarie 2007, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Kristina Severin, este un național croat născut în 1978 și locuiește în Solin. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna Bojić, avocat practicant la Zagreb. Guvernul croat (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 august 1998, reclamantul a dat naștere unei fiice, K.S. La 14 Februarie 2001 reclamantul s-a căsătorit cu tatăl copilului, M.S. La 28 aprilie 2005, reclamantul, împreună cu K.S., a părăsit soțul ei și s-a mutat la Solin. La 30 iunie 2005, Centrul Split Welfare (Centar za socijalnu skrb Split ; „Centrul Split” a emis o decizie de atribuire a custodiei reclamantului K.S. și de autorizare a vizitelor M.S. bimestriale. La 12 martie 2006 M.S. a refuzat să returneze copilul la solicitant. În ziua următoare, reclamantul a solicitat Centrului Split pentru executarea deciziei sale de 30 de ani. Iunie 2005 și pentru ca K.S. să fie returnat la ea. Cu toate acestea, încercările de a returna copilul la reclamant au rămas nefruntate. În 2005 M.S. a depus o cerere de reexaminare a custodiei K.S. La 28 iunie 2006 Curtea Municipală Solin ( Općinski sud u Solinu ) a decis că K.S. a fost de a locui cu mama ei. La 5 octombrie 2006, Curtea Split County a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. În proaspătul proces, Curtea Municipală a acordat custodia K.S. tatălui său, în timp ce reclamantul trebuia să o vadă în fiecare al doilea weekend, de la ora 8 dimineața, sâmbătă până la ora 8 p.m. în ziua de duminică, jumătate din sărbătorile sale de iarnă și de vară, fie de Crăciun, fie de Anul Nou, precum și de sărbătorile de Paște în fiecare al doilea an. Curtea a auzit petrecerile, K.S. și experții relevanți și a constatat că K.S. a avut o viață stabilită în Zagreb, unde a participat la școală, a avut o mulțime de prieteni și a văzut un psihiatru în mod regulat. În plus, K.S. a exprimat dorința de a continua să trăiască la Zagreb cu tatăl ei în loc să se mute la Solin să trăiască cu mama ei și cu noua familie a mamei ei. Decizia a fost susținută de Curtea de Județean Split ( Županijski sud u Splitu ) la 8 ianuarie 2008 și astfel a devenit finală. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 1 din Convenție cu privire la neexecutarea hotărârii Centrului Split din 30 iunie 2005. Reclamantul s-a plâns în continuare că, în lipsa aplicării deciziei de mai sus și reunește-o cu copilul ei, autoritățile competente nu au îndeplinit obligația lor pozitivă de a-și proteja viața de familie în încălcarea articolului 8 din Convenție. HOTĂRÂREA La 23 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Croației sunt dispuși să plătească ex-grația suma de 7.500 de euro către dna Kristina Severin, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Croației în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 21 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern, semnată de agentul lor: „Eu, declar că Guvernul Croației oferă să plătească ex gratie 7.500 euro doamnei. Kristina Severin, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cauzei menționate mai sus, care urmează să fie susținută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” În scrisoarea sa din 12 martie 2008, reclamantul a susținut că prin decizia finală a instanței sale de vizită au fost stabilite și că rămâne să fie văzut că autoritățile interne i-au asigurat drepturile de vizită în ceea ce privește fiica ei. A rezervat, prin urmare, poziția sa asupra eventualelor chestiuni viitoare în temeiul Convenției în acest sens și a reiterat acordul său de a rezolva situația cu privire la faptele avute până în prezent. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului Rozakis

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 6403/07

by Kristina SEVERIN

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 24 April 2008 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 January 2007,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Kristina Severin, is a Croatian national who was born in 1978 and lives in Solin. She was represented before the Court by Mrs

I.

Bojić, a lawyer practising in Zagreb. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Š. Stažnik.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 7 August 1998 the applicant gave birth to a daughter, K.S. On 14

February 2001 the applicant married the child’s father, M.S. On 28 April 2005 the applicant, along with K.S., left her husband and moved to Solin.

On 30 June 2005 the Split Welfare Centre (

Centar za socijalnu skrb Split

; “the Split Centre”) issued a decision awarding the applicant custody of K.S. and allowing M.S. bimonthly visits. On 12 March 2006 M.S. refused to return the child to the applicant. On the following day, the applicant applied to the Split Centre for enforcement of its decision of 30

June 2005 and for K.S. to be returned to her. However, the attempts to return the child to the applicant remained unsuccessful.

In 2005 M.S. filed a request for the re-examination of the custody of K.S. On 28 June 2006 the Solin Municipal Court (

Općinski sud u Solinu

) decided that K.S. was to live with her mother. On 5 October 2006 the Split County Court quashed the first-instance decision and remitted the case. In the fresh proceedings the Municipal Court awarded the custody of K.S. to her father while the applicant was to see her every second weekend from 8 a.m. on Saturday to 8 p.m. on Sunday, half of her winter and summer school holidays, either Christmas or New Year’s holidays as well as the Easter holidays every second year. The Court heard the parties, K.S. and the relevant experts and found that K.S. had an established life in Zagreb where she attended school, had a lot of friends and regularly saw a psychiatrist. Her father provided adequate living conditions and good care of her, responding promptly to all her difficulties. Furthermore, K.S. expressed a wish to continue living in Zagreb with her father instead of moving to Solin to live with her mother and the mother’s new family. The decision was upheld by the Split County Court (

Županijski sud u Splitu

) on 8 January 2008 and thus became final.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6

§

1 of the Convention about the non-enforcement of the Split Centre’s decision of 30 June 2005.

The applicant further complained that, in failing to enforce the above decision and reunite her with her child, the competent authorities had failed to fulfil their positive obligation to protect her family life in breach of Article 8 of the Convention.

THE LAW

On 23 January 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representative:

“I note that the Government of Croatia are prepared to pay

ex gratia

the sum of 7,500 euros to Ms Kristina Severin with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Croatia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

On 21 February 2008 the Court received the following declaration from the Government, signed by their Agent:

““I, declare that the Government of Croatia offer to pay

ex gratia

7,500 euros to Ms

Kristina Severin with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

In her letter of 12 March 2008 the applicant submitted that by a final court’s decision her visiting rights had been established and that it remained to be seen that the domestic authorities ensured her visiting rights in respect of her daughter. She reserved therefore her position on any possible future issues under the Convention in that respect and reiterated her agreement to settle the case as to the facts occurred hitherto.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Christos Rozakis

Deputy Registrar

President