ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 998/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

A. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2016 pe rolul Judecătoriei Brașov, sub nr. x/2016, care a fost precizată la 9 februarie 2017, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 287.454 RON, reprezentând diferența prejudiciului suferit de reclamante la imobilul din Săcele, str. x, jud. Brașov, urmare a incendiului din data de 03.02.2016, având polița de asigurare seria x/14.01.2016 (contract de asigurare cu extra acoperiri) încheiată între pârâtă în calitate de asigurător și reclamantă în calitate de asigurat, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la suma solicitată de la data cererii de despăgubire până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, între reclamanta A. și pârâta C. S.A. s-a încheiat polița de asigurare seria x din 14.01.2016 (contract de asigurare a locuinței cu extra acoperiri) cu privire la imobilul din Săcele, str. x, jud. Brașov, reclamanta fiind beneficiarul dreptului de despăgubire.

S-a relevat faptul că în data de 3 februarie 2016, ora 21:35, s-a produs riscul asigurat, respectiv a izbucnit un incendiu la acoperișul imobilului asigurat, fapt consemnat oficial de autoritățile competente, conform procesului-verbal de intervenție I.S.U. - Detașament 2 Brașov nr. 40 din 03.02.2016, cauza incendiului fiind lăsarea nesupravegheată a unui calorifer electric.

Totodată, s-a arătat că la data de 4 februarie 2016 acesta a fost avizat de către pârâtă și s-a deschis dosarul de daună x.

În urma expertizei extrajudiciare efectuate de D. expert construcții judiciar, despăgubirile au fost stabilite la suma de 604.153 RON, iar societatea de asigurări a plătit suma de 316.699 RON, prin ordin de plată.

În drept, reclamantele au invocat dispozițiile Legii nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 3126/2005, art. 1270 și art. 1535 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 10630 din 27.10.2016 a Judecătoriei Brașov s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei având ca obiect "pretenții" privind pe reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în favoarea Tribunalului Brașov.

Cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2016, pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 noiembrie 2016.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2017 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active "parțiale", astfel cum a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, considerentele fiind reținute în încheierea de ședință de la acea dată.

Reclamanta A. a decedat la 22 martie 2017, iar calitatea sa procesuală activă a fost preluată de B. și E., moștenitoarele sale, în calitate de fiice, potrivit certificatului de moștenitor nr. x din 20.12.2017, eliberat de Biroul Individual Notarial "F.".

Referitor la cuantumul prejudiciului produs la imobilul din Săcele, str. x, jud. Brașov, ca urmare a incendiului care a avut loc la data de 03.02.2016, instanța a reținut că, în dosarul de daună x, pârâta C. S.A. a evaluat cuantumul despăgubirilor aprobate la plată la suma totală de 316.699 RON, sumă achitată coproprietarelor imobilului asigurat proporțional cu cota-parte a fiecăreia din dreptul de proprietate asupra imobilului, după cum urmează: suma de 59.381,08 RON achitată numitei G. potrivit ordinului de plată nr. x/14.04.2016; suma de 59.381,08 RON achitată reclamantei B. și suma de 197.936,84 RON achitată reclamantei A..

Faptul că reclamantele A. și B. au acceptat plata acestor despăgubiri din partea pârâtei, nu înseamnă că acestea nu mai sunt îndreptățite la plata diferenței de despăgubiri rezultate în urma probatoriului administrat în fața instanței de judecată, iar aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 6 aprilie 2016 în dosarul execuțional nr. x/2016 - dosar în care reclamantele au fost notificate să primească plata despăgubirii aprobate de pârâtă - reclamantele A. și B. au arătat că "acceptă suma de bani oferită ca plată parțială, rezervându-și dreptul ca, după efectuarea expertizei, să solicite și diferența de bani rezultată din aceasta", în acest sens fiind întocmit raportul de expertiză extrajudiciară tehnică extrajudiciară nr. 23 din 20.06.2016 de către expertul tehnic judiciar ing. D..

Pârâta C. S.A. a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea reclamantelor, astfel că, în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brașov având ca obiect "asigurare dovezi", în urma cererii formulate de reclamanta C. S.A., în contradictoriu cu pârâtele A., B. și G., a fost administrată proba cu expertiză tehnică ce a avut ca obiectiv evaluarea costurilor necesare readucerii în starea inițială a imobilului din Săcele, str. x, jud. Brașov, avariat prin incendiu.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1190/A din 04.05.2018 a Tribunalului Brașov, definitivă, s-a dispus admiterea cererii formulate de apelanta-reclamantă C. S.A., în contradictoriu cu pârâtele A., B. și G. și, în consecință, instanța a constatat starea imobilului situat în Săcele, str. x, jud. Brașov, conform raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni întocmite în cauză de expertul H..

Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică nr. x din 13.01.2017 întocmit în dosarul nr. x/2016 de expertul ing. H., ca urmare a incendiului care a izbucnit la 3 februarie 2016 la imobilul din Săcele, str. x, jud. Brașov, s-au distrus parțial acoperișul imobilului și planșeul din lemn al mansardei cu instalația electrică aferentă mansardei, trei calorifere din tablă de oțel și o cabină cu hidromasaj, producându-se, de asemenea, și degradarea plăcilor din gipscarton și a izolației fonice și termice executate din vata minerală, a pardoselilor din parchet laminat, precum și a ușilor celulare din lemn și compromiterea aproape integrală a zugrăvelilor lavabile interioare și parțial și a celor exterioare, degradarea unor suprafețe de faianță și a finisajului scării de acces între parter și mansardă, confecționată din lemn, precum și degradarea unor uși armonice la debaralele din mansardă și a unei suprafețe de circa 10 mp de policarbonat.

Valoarea costurilor necesare pentru reamenajarea imobilului și readucerea acestuia în starea anterioară incendiului, a fost calculată de expertul tehnic la suma de 370.323,74 RON cu TVA.

Potrivit răspunsului la obiecțiuni depus la dosar la data de 9 martie 2018, din devizul întocmit inițial au fost omise două lucrări, respectiv vopsitoriile stucco venețian în zona hol de la mansardă în valoare de 4.549 RON și schela pentru lucrări de interior în zona tavanului înalt și înclinat în valoare de 1.230 RON, așadar suma totală de 5.779 RON.

În consecință, instanța a reținut cuantumul total al prejudiciului produs la imobilul din Săcele, str. x, jud. Brașov, ca urmare a incendiului care a avut loc la 3 februarie 2016, ca fiind de 376.102,74 RON (370.323,74 RON plus 5.779 RON).

B. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 433/C din 6 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele E. (succesoare a reclamantei decedate A.) și B. (în nume propriu și în calitate de succesoare a reclamantei decedate A.), în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și, în consecință:

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor suma de 48.265,56 RON, reprezentând diferență despăgubiri pentru prejudiciul suferit la imobilul din Săcele, str. x, jud. Brașov, ca urmare a incendiului din data de 03.02.2016, precum și dobânda legală aferentă începând cu data la care hotărârea judecătorească va deveni executorie și până la data plății efective.

De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor suma de 4.630 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și la plata către stat a sumei de 2.052,97 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care reclamantele au beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar.

S-au respins celelalte pretenții.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva sentinței civile nr. 433/C din 6 iunie 2018 a Tribunalului Brașov, a declarat apel, în termenul legal, pârâta C. S.A., solicitând desființarea sentinței apelate și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea acțiunii ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe, au formulat apel reclamantele E. și B., prin care au solicitat schimbarea, în parte, a sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei la plata întregii sume de 287.454 RON, reprezentând diferență prejudiciu, precum și la plata dobânzii legale de la data cererii de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.

D. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 1912/Ap. din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea de apel formulată de către apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 433/C din 6 iunie 2018 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu apelantele-reclamante B. și E., sentința apelată fiind schimbată, în parte, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată promovată de către reclamantele B. și E. în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

S-a respins cererea de apel formulată de apelantele-reclamante B. și E. împotriva aceleiași sentințe.

Apelantele-reclamante au fost obligate la plata sumei de 1151 RON către apelanta-pârâtă C. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

E. Considerentele instanței de apel

Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel și a probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Brașov a constatat următoarele:

În ceea ce privește apelul pârâtei C. S.A., s-a reținut că, potrivit răspunsului la obiecțiunile formulate de către această parte, expertul desemnat în cadrul dosarului nr. x/2016, având ca obiect asigurare dovezi, a stabilit că, în cazul în care lucrările s-ar fi efectuat în regie proprie, fără cote de recapitulație de deviz la manoperă și fără cheltuieli indirecte, se poate adăuga la cheltuieli direct numai TVA-ul, suma aferentă despăgubirilor datorate de către pârâtă fiind de 296.388,86 RON .

Potrivit răspunsului la obiecțiuni depus la data de 9 martie 2018, la această sumă, se adaugă valoarea celor două lucrări omise inițial, respectiv vopsitoriile stucco venețian în zona hol de la mansardă în valoare de 4.549 RON și schela pentru lucrări de interior în zona tavanului înalt și înclinat în valoare de 1.230 RON, așadar, suma de 5.779 RON, rezultând o despăgubire totală de 302.167,86 RON.

Prin urmare, avându-se în vedere că în dosarul de daună x, pârâta C. S.A. a aprobat la plată despăgubiri în cuantum de 316.699 RON, rezultă că nu mai există nicio diferență de despăgubiri care s-ar cuveni coproprietarilor imobilului din Săcele, str. x, jud. Brașov, sens în care se impune respingerea acțiunii reclamantelor.

Referitor la cererea de apel formulată de către reclamantele E. și B., s-a constatat că primul motiv de apel, prin intermediul căruia s-a invocat încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, este neîntemeiat, deoarece din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul de judecată din 18 ianuarie 2017 rezultă că instanța de fond a pus în discuția părților prezente proba cu expertiza tehnică solicitată de reclamantă și a respins această probă, reținându-se că urmează a se efectua un raport de expertiză în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi.

În ceea ce privește diferența existentă între prejudiciul stabilit de expertul D., prin intermediul expertizei extrajudiciare și expertul H., prin expertiza efectuată în cadrul dosarului nr. x/2016, s-a reținut că reclamantele nu se pot prevala de o expertiză extrajudiciară, care nu a fost administrată în condiții de contradictorialitate, de vreme ce apelanta-pârâtă s-a opus primirii acesteia la dosar, iar singura probă cu valoare științifică și care putea fi avută în vedere de către instanța de fond era expertiza judiciară efectuată în cadrul dosarului având ca obiect asigurare dovezi.

În acest sens, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (1) C. proc. civ., probele administrate în cadrul procedurii asigurării de dovezi, vor fi avute în vedere de către instanța sesizată cu soluționarea în fond a litigiului, iar această instanță poate face o nouă administrare a probei, în cazul în care găsește că acest lucru ar fi necesar.

Or, în speță, nu s-a făcut dovada că s-ar fi schimbat elementele de fapt avute în vedere de către expertul tehnic judiciar desemnat în cadrul dosarului având ca obiect asigurare de dovezi, motiv pentru care, în mod legal și temeinic, instanța de fond a apreciat că nu se impune efectuarea unui alt raport de expertiză în cauză.

S-a arătat că prin intermediul cererii de apel, reclamantele au invocat mai multe aspecte care constituie obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cadrul dosarului nr. x/2016, însă trebuie remarcat că aceleași reclamante, fiind prezente prin reprezentant convențional la termenul de judecată din 20 aprilie 2018, au declarat în fața instanței învestite cu judecarea acelui dosar, că expertul desemnat în cauză a răspuns la toate obiecțiunile și că nu mai au alte cereri noi de formulat.

De asemenea, s-a reținut că, în cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cadrul dosarului sus-menționat, expertul H. a precizat că a convocat părțile la fața locului în data de 24 noiembrie 2016, dată la care a efectuat inspecția imobilului în litigiu, iar reclamantele nu au invocat în niciun moment faptul că expertul nu s-ar fi deplasat la fața locului și nu au solicitat anularea raportului de expertiză pentru nerespectarea dispozițiilor procedurale referitoare la citarea părților.

Față de considerentele expuse, Curtea de Apel Brașov a admis, în temeiul art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., cererea de apel formulată de către pârâta C. S.A. și a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul respingerii acțiunii introduse de către reclamante.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ., a respins cererea de apel formulată de către reclamante împotriva aceleiași sentințe.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

La data de 14 martie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de reclamantele E. și B. împotriva deciziei civile nr. 1912/Ap. din 13 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Recurentele-reclamante au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru completarea raportului de expertiză cu ceea ce expertul nu a avut în vedere.

În subsidiar, au cerut admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și modificarea sentinței de fond, cu consecința admiterii pretențiilor solicitate în cuantum de 59.403,74 RON, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

Au susținut că dobânda calculată la prejudiciu ar fi trebuit să fie acordată de la data formulării cererii de despăgubire, respectiv 04.02.2016, așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, apreciind că instanța de apel nu s-a pronunțat pe acest aspect, deși a fost învestită cu o astfel de cerere.

În acest sens, recurentele au evocat dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel".

S-a prezentat situația de fapt care a condus la promovarea litigiului de față, cu referire la faptul că suma asigurată este de 277.000 euro, iar despăgubirile au fost stabilite la valoarea de 604.153 RON, în urma expertizei extrajudiciare efectuate de experta D..

Recurentele au precizat că la 19 aprilie 2016 societatea de asigurări a plătit suma de 316.699 RON și că în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brașov s-a pronunțat decizia civilă nr. 1190/A din 04.05.2018, prin care s-a constatat starea imobilului situat în Municipiul Săcele, județul Brașov, conform raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni, întocmite în cauză de către expertul H..

În opinia recurentelor, societatea de asigurări avea obligația de a acorda despăgubiri, conform contractului de asigurare a locuinței cu extra acoperiri, încheiat cu autoarea acestora, A., sens în care a făcut trimitere la art. 1270, art. 2214, art. 1381, art. 1385 și art. 1386 C. civ.

Cu privire la valoarea prejudiciului s-a învederat că există diferență mare între prejudiciul stabilit de experta D., care a fost prezentă la fața locului și prejudiciul rezultat în urma expertizei efectuate de expertul H..

Recurentele au apreciat că există o serie de inadvertențe între cele două expertize, întrucât expertul H. nu s-a deplasat la fața locului pentru a evalua prejudiciul efectiv produs și nu a citat părțile pentru a da lămuriri, diferența față de expertiza extrajudiciară fiind de aproximativ 60.000 euro.

Totodată, recurentele au susținut că pârâta C. S.A. era obligată, potrivit contractului de asigurare, să acorde un avans din despăgubirile cuvenite pentru acoperirea provizorie a prejudiciului suferit, ca urmare a incendiului din data de 3 februarie 2016.

Cum pârâta nu a dat curs unei solicitări scrise în acest sens, în perioada februarie-mai 2016 casa incendiată a rămas fără acoperiș și a fost supusă intemperiilor vremii, ceea ce a condus la degradarea clădirii.

G. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și că nu sunt incidente dispozițiile art. 480 alin. (3) din același cod. Pe fond, a solicitat respingerea recursului reclamantelor.

H. Considerentele instanței de recurs

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește solicitarea intimatei-pârâte C. S.A., în sensul de a se constata că prin recursul formulat nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate între cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a reținut că această apărare nu mai poate fi avută în vedere, cât timp, prin încheierea din 16 ianuarie 2020, a fost admis, în principiu, recursul și s-a acordat termen în fond, cu citarea părților.

Motivul de nelegalitate invocat de către recurente, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sancționează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greșită a acesteia.

Interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului.

Aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanțele de fond și de apel. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului și apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății.

Recurentele-reclamante din prezenta cauză nu invocă, în mod concret, încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, ci expun argumente, care vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța de apel a apreciat și a valorificat probele administrate în cauză, invocându-se, în esență, faptul că societatea de asigurări avea obligația de a acorda despăgubiri, conform contractului de asigurare a locuinței cu extra acoperiri, încheiat cu autoarea lor sau că există diferență mare între prejudiciul stabilit de experta D., care a fost prezentă la fața locului și prejudiciul rezultat în urma expertizei efectuate de expertul H..

Or, aceste susțineri nu pot face obiectul analizei în recurs, întrucât ar presupune reaprecierea probatoriului și o nouă judecată pe fond a cauzei.

Prin urmare, atâta timp cât recurentele-reclamante au făcut doar referire la anumite dispoziții de drept material, care reglementează forța obligatorie a contractului (art. 1270 C. civ.), noțiunea de asigurare de bunuri (art. 2214 C. civ.), obiectul reparației (art. 1381 C. civ.), întinderea reparației (art. 1385 C. civ.) și formele reparației (art. 1386 C. civ.), fără a indica în ce sens instanța de apel a încălcat respectivele dispoziții legale sau a făcut o aplicare greșită a acestora, Înalta Curte a constatat că nu se poate face o analiză pertinentă a incidenței motivului de recurs invocat.

Nici criticile referitoare la valoarea probantă pe care judecătorii instanțelor anterioare au acordat-o expertizei tehnice specialitatea construcții efectuate în cadrul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Brașov având ca obiect asigurare de dovezi nu pot fi primite.

Sub un prim aspect, se cuvine subliniat faptul că instanțele de fond sunt suverane în aprecierea pertinenței și utilității probelor solicitate de părți, conform art. 258 raportat la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., acestea fiind aspecte ce nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, limitată doar la analizarea unor critici de nelegalitate.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 264 din C. proc. civ., aprecierea probelor se face în mod liber, potrivit convingerii instanței învestite cu o cale devolutivă de atac.

Așa fiind, nu pot reprezenta critici de nelegalitate decât invocarea unor eventuale încălcări ale normelor care interzic sau limitează puterea de apreciere a judecătorului sau a celor privind admisibilitatea probelor ori administrarea acestora.

În cauză, instanțele anterioare au apreciat corect în sensul că nu poate fi valorificată expertiza extrajudiciară efectuată de experta D., la solicitarea reclamantelor, în condițiile în care pârâta C. S.A. a arătat că nu este de acord cu această probă, întrucât nu a fost administrată în condiții de contradictorialitate.

Totodată, s-a reținut că singura probă cu valoare științifică este expertiza tehnică în specialitatea construcții, care a fost administrată, de urgență, în condițiile art. 362 din C. proc. civ., în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brașov ce a avut ca obiective: identificarea în detaliu a stării imobilului situat în Municipiul Săcele, str. x, jud. Brașov, respectiv a stării pereților, pardoselii, tavanului, din punct de vedere structural și estetic; starea construcției în ansamblu, în sensul de a se stabili dacă a fost afectată în incendiu structura de rezistență; starea instalațiilor de electricitate, gaz, apă, sanitare; evaluarea costurilor necesare pentru reamenajarea imobilului și readucerea acestuia în starea anterioară incendiului, raportul de expertiză tehnică nr. x din 13.01.2017 fiind întocmit de către expertul H., care a formulat și răspuns la obiecțiuni.

Susținerea recurentelor în sensul că expertul H. nu s-a deplasat la fața locului pentru a evalua prejudiciul efectiv produs și nu a citat părțile pentru a da lămuriri, rezultând astfel o diferență de aproximativ 60.000 euro față de expertiza extrajudiciară nu este reală, fiind contrazisă de actele aflate la dosar.

În acest sens, se reține că în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brașov având ca obiect asigurare de dovezi apărătorul recurentelor-reclamante din prezenta cauză, prezent în instanță la termenul de judecată din 20 aprilie 2018, a menționat faptul că expertul tehnic H. a răspuns la toate obiecțiunile formulate.

Instanța învestită cu soluționarea fondului litigiului nu a considerat că este necesar să se procedeze la o nouă administrare a probei asigurate, deoarece nu s-au schimbat elementele de fapt avute în vedere de către expertul tehnic judiciar desemnat în cadrul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Brașov.

De altfel, sub pretinsa incidență a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-reclamante își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că instanțele fondului nu au avut în vedere raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de experta D., tinzând, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, ceea ce nu mai este posibil în această etapă procesuală.

În ceea ce privește susținerea recurentelor, potrivit căreia dobânda calculată la prejudiciu ar fi trebuit să fie acordată de la data formulării cererii de despăgubire, respectiv 04.02.2016, Înalta Curte a constatat că aceasta nu se impune a fi analizată, atâta timp cât instanța de apel a admis apelul pârâtei C. S.A., a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea introdusă de către reclamante, întrucât nu mai există nicio diferență de despăgubiri care s-ar cuveni coproprietarilor imobilului din Săcele, str. x, jud. Brașov.

Prin urmare, soluția instanței de prim control judiciar reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, argumentele recurentelor-reclamante neavând pertinența de a susține nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma motivului de casare invocat.

Față de cele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele E. și B. împotriva deciziei civile nr. 1912/Ap. din 13 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2020.