ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.03.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2020

HOTĂRÂRE
31.03.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 31 martie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Specializat Cluj la 7 februarie 2019 sub nr. x/2017/a4, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a formulat contestație împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar al debitoarei A. S.A., potrivit raportului de activitate nr. 12 publicat în B.P.I. nr. 2173 din 1 februarie 2019, respectiv de a nu recunoaște creanța în cuantum de 985.919 RON, solicitată de creditorul fiscal D.G.R.F.P. Cluj-Napoca prin cererea de plată nr. x din 29 ianuarie 2019.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 286/C/2019 din 20 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de administratorul judiciar B., s-a admis contestația formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu debitoarea A. S.A., în reorganizare, reprezentată prin administrator judiciar B. împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar prin raportul de activitate nr. 12 publicat în B.P.I. nr. 2173 din 1 februarie 2019 și, în consecință, a fost obligată debitoarea la plata sumei de 985.919 RON cu titlu de creanță curentă în favoarea creditoarei.

Împotriva acestei sentințe, debitoarea prin administrator judiciar B. a declarat apel. Totodată, a formulat și cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, solicitând suspendarea provizorie a efectelor sentinței civile nr. 286 din 20 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea cererii de suspendare formulată prin apelul declarat împotriva sentinței civile menționate.

Prin decizia civilă nr. 138/2019 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a admis cererea formulată de către petenta B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei și s-a dispus suspendarea provizorie a efectelor sentinței civile nr. 286 din 20 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2017, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului declarat împotriva sentinței menționate.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 361/2019 din 13 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de B., în calitate de administrator judiciar al A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 286 din 20 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că s-a admis în parte contestația formulată de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar potrivit raportului de activitate nr. 12 publicat în B.P.I. nr. 2173 din 1 februarie 2019.

Totodată, s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 649.129,15 RON cu titlu de accesorii, care pot fi achitate din valoarea bunului valorificat în favoarea creditoarei contestatoare, și a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii apelate.

La 20 martie 2019, recurenta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca prin A.J.F.P. Cluj a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 138/2019 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat în esență admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate și, rejudecând litigiul, a solicitat să se respingă cererea formulată de administratorul judiciar al debitoarei A. S.A. pe calea ordonanței președințiale, respectiv cererea de suspendare provizorie a efectelor sentinței civile nr. 286 din 20 februarie 2019 pronunțate de către Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2017 până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului declarat împotriva sentinței menționate.

La 30 mai 2019, intimata A. S.A. prin administrator judiciar B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, acestea înțelegând să nu își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 31 martie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 138/2019 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care s-a admis cererea formulată de către petenta B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei, având ca obiect suspendare provizorie.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit dipozițiilor art. 450 alin. (5) C. proc. civ. "până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)".

Totodată, prevederile art. 719 alin. (7) C. proc. civ. dispun că "dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac".

Prin decizia nr. 8/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 și următoarele și art. 719 alin. (7) din C. proc. civ. a stabilit că:

"- cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători;

- instanța se pronunță asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă.

În consecință, având în vederea dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj împotriva deciziei civile nr. 138/2019 din 14 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2021
. administrator special al debitoarei B. S.R.L. privind suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 388 pronunțată la 27 februarie 2019 de către Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2014, până la soluționarea cererii d
ÎCCJ 2020-02-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 668/2020
Ședința publică din data de 6 februarie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistr
ÎCCJ 2021-11-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2449/2021
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 decembrie 2020, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca a înregistrat pe rolul Tribunalu
ÎCCJ 2025-03-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1563/2025
ei Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș. Prin decizia nr. 839/12 februarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Pub
ÎCCJ 2019-09-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2020
Deliberând asupra cererii de față constată următoarele: Prin decizia nr. 3985 pronunțată în data de 17 septembrie 20190, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nef
Sursă