ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 672/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 06.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.N.T.F.C. "CFR Călători" S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 690.433,16 RON, reprezentând contravaloare pagube înregistrate din cauza incendiului produs la vagonul nr. x, între stațiile Dalgași Dragoș Vodă, la data de 11.06.2015, precum și penalități de întârziere până la data achitării pagubei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 753 din 09 mai 2018 Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 690.433,16 RON, reprezentând c/val pagube; a respins cererea de obligare la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata sumei de 10.509 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - taxă de timbru.

Prin decizia civilă nr. 571 din 01 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția netimbrării apelului și, pe cale de consecință, a fost anulat apelul declarat de apelanta-pârâtă societatea A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 753 din 09 mai 2018, ca netimbrat.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind, în esență, următoarele:

Pârâta expune un istoric al relațiilor contractuale încheiate cu reclamanta, în temeiul cărora a fost demarat prezentul litigiu, precum și situația de fapt și soluțiile pronunțate de prima instanță și de cea de apel.

Arată, de asemenea, că la data de 15.09.2018 a primit comunicarea emisă la data de 11.09.2018 de Curtea de Apel Constanța, prin care îi era adusă la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.254,67 RON, în termen de 10 zile. Prin chitanța nr. x/19.09.2018 a achitat taxa judiciară de timbru și a depus dovada achitării acesteia încă din 19.09.2018, însă aceasta nu se regăsește în dosar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 485-501 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.N.T.F.C "CFR CĂLĂTORI" S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este legal timbrat, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 1- 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.N.T.F.C "CFR CĂLĂTORI" S.A. a depus un punct de vedere, prin care a achiesat la concluziile raportului întocmit în cauză.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 571 din 01 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenta a prezentat situația de fapt și soluțiile pronunțate în cauză, precizând că în apel a achitat taxa de timbru, însă ulterior a constatat că nu se afla la dosarul cauzei chitanța doveditoare, fără a formula critici de nelegalitate cu privire la decizia împotriva căreia a exercitat recursul.

Atâta vreme cât în dosarul curții de apel nu se regăsește dovada plății taxei judiciare de timbru, afirmația că aceasta a fost achitată, invocată în recurs, nu constituie un motiv de casare care să poată fi încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, în ce mod aceasta a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 571 din 01 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și Fisca

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 571 din 01 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2020.