ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1014/19.11.2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământul Județului Bacău, în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială "B.", a dispus încadrarea reclamantei în funcția de profesor pentru învățământul primar, corespunzătoare studiilor absolvite la Universitatea "Spiru Haret", cu diploma de licență nr. x/30.09.2009, emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pentru perioada 01.10.2012 - 31.08.2015 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite pentru această funcție și drepturile achitate pentru perioada 01.10.2012 - 31.08.2015.

Împotriva acestei sentințe, Școala Gimnazială "B." a declarat apel, invocând excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei de interes.

Prin încheierea din 08.05.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a calificat apărările formulate în fața primei instanțe și în apel drept o excepție de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de diploma de licență, astfel cum este aceasta reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și, apreciind că este necesară introducerea în cauză, în calitate de intimați, doar cu privire la excepția de nelegalitate, a Universității "Spiru Haret" din București și a Ministerului Educației Naționale, a amânat judecata.

Prin decizia nr. 496/20.06.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția de nelegalitate a diplomei de licență nr. 18910, obținută de reclamantă, numai pentru perioada 30.09.2009 - 31.08.2015, a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis excepția prescripției pentru perioada 01.10.2012 - 02.05.2015 și a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale pentru această perioadă, ca fiind prescris, iar pentru perioada 02.05.2015 - 31.08.2015, ca nefondat; a respins excepția lipsei de interes și a respins cererea reclamantei de încadrare în funcția de profesor pentru perioada 01.10.2012 - 31.08.2015, ca nefondată; cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Universitatea "Spiru Haret" a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva deciziei din apel, Universitatea "Spiru Haret" a declarat recurs.

În motivare, a susținut, în esență, că urmare a unei greșeli materiale, instanța de prim control judiciar a dispus, din oficiu, introducerea sa în cauză în calitate de intimată, direct în apel.

În opinia recurentei, procedând astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 78 și 478 alin. (1) C. proc. civ., dar și regula dublului grad de jurisdicție, garantat de art. 129 din Constituție, încălcându-i dreptul la o cale de atac efectivă împotriva soluției pronunțate asupra excepției de nelegalitate a diplomei de licență.

De asemenea, a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 79 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cel introdus în cauză va fi citat, odată cu citația comunicându-i-se, în copie, și încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum și înscrisurile anexate acestora."

În acest sens, a arătat că i-au fost comunicate doar încheierea prin care, în baza rolului activ, curtea de apel a calificat apărările formulate în primă instanță și în apel drept o excepție de nelegalitate și a dispus introducerea sa în cauză, precum și diploma de licență și suplimentul la diplomă, în copie, fără a-i fi comunicate și înscrisurile și apărările formulate pe fondul cauzei.

A mai susținut recurenta că instanța i-a solicitat punctul de vedere asupra excepției de nelegalitate pentru termenul din 15.06.2019, când a rămas în pronunțare asupra apelului, fără a i se da posibilitatea să cunoască motivele pentru care apărările formulate în cauză au fost calificate drept o excepție de nelegalitate, fiind astfel încălcat și principiul contradictorialității.

Mai mult, a arătat că instanța de apel nu a pus în discuția părților modificarea cadrului procesual în apel.

Potrivit recurentei, acest viciu de procedură poate fi corectat doar în ipoteza în care decizia ar fi supusă controlului judiciar; or, soluția asupra excepției de nelegalitate este definitivă.

În continuare, a arătat că prin decizia atacată i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, prin prisma atingerii aduse principiului securității raporturilor juridice și a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că se impunea respingerea excepției de nelegalitate, subliniind că, în examinarea acesteia, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 535/1999, în vigoare la momentul emiterii diplomei de licență, ci s-a raportat, în mod nelegal, la dispozițiile O.G. nr. 42/2015.

În acest context, a evocat și dispozițiile Legii nr. 84/1995 și O.U.G. nr. 75/2005 și a susținut că a funcționat într-un cadru legal, astfel că diploma de licență contestată a fost legal emisă.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 496/20.06.2019, prin care Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția de nelegalitate a diplomei de licență nr. 18910, obținută de reclamantă, numai pentru perioada 30.09.2009 - 31 august 2015, a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis excepția prescripției pentru perioada 01.10.2012 - 02.05.2015 și a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale pentru această perioadă, ca fiind prescris, iar pentru perioada 02.05.2015 - 31.08.2015, ca nefondat, a respins excepția lipsei de interes și a respins cererea reclamantei de încadrare în funcția de profesor pentru perioada 01.10.2012 - 31.08.2015, ca nefondată.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În speță, reclamantul Sindicatul Liber din Învățământul Județului Bacău, în numele și pentru membra de sindicat A., a învestit Tribunalul Bacău cu un conflict de muncă la 02.05.2018.

Prin urmare, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe de altă parte, conform art. 4 din Legea nr. 555/2004, "(1) legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate.

(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.(...)."

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, instanța urmând a se pronunța asupra acesteia, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.

Potrivit aceluiași text de lege, în ipoteza în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

Prin urmare, atunci când hotărârea ce urmează a se pronunța pe fondul cauzei este una definitivă, încheierea interlocutorie prin care instanța s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate este, la rândul ei, definitivă.

Așadar legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac distinctă pentru hotărârea prin care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate, fie că este o încheiere interlocutorie, fie chiar hotărârea pronunțată în cauză.

Așa fiind, decizia atacată nu este supusă recursului.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Universitatea "Spiru Haret" împotriva deciziei nr. 496/20.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2020.