ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5823/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Liber din învățământ, județul Bacău în numele reclamantei A. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al județului Bacău, Ministerul Educației Naționale, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Colegiul National "Gheorghe Vrânceanu", solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- Obligarea Ministerului Educației Naționale la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor, în baza OMEN nr. 5720/2009, art. 74 alin. (9) din Metodologia anexă;

- Obligarea Universității "Alexandru Ioan Cuza" la eliberarea certificatelor-tip pentru acordarea gradului didactic I prevăzut de art. 74 alin. (9) din Metodologia anexă la OMEN 5720/2009;

- Obligarea Inspectoratului Școlar al județului Bacău la depunerea documentației la Centrul de perfecționare, în vederea emiterii ordinului și a certificatului pentru acordarea gradului didactic I;

- Obligarea Inspectoratului Școlar al județului Bacău Ia despăgubiri constând în diferența dintre salariul cuvenit conform funcției didactice cu gradul I și salariul obținut efectiv, începând cu 1 martie 2019.

- Obligarea Colegiului National "Gheorghe Vrânceanu" Bacău la calculul și acordarea drepturilor salariale cuvenite conform funcției de profesor cu gradul didactic I.

Prin sentința nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât Sindicatul Liber din Învățământul Județului Bacău pentru A., în contradictoriu cu pârâții-reclamanți Inspectoratul Școlar al Județului Bacău și Colegiul Național Gheorghe Vrânceanu și pârâții Ministerul Educației Naționale și Universitatea Alexandru Ioan Cuza astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău să depună documentația aferentă acordării gradului didactic I la Centrul de perfecționare în vederea emiterii ordinului și a certificatului pentru acordarea gradului didactic I.

A obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor în baza O.M.E.N. nr. 5720/2009, art. 74 alin. (9) din Metodologie.

A obligat pârâta Universitatea Alexandru Ioan Cuza la eliberarea certificatului tip pentru acordarea gradului didactic I prevăzut de art. 74 alin. (9) din Metodologia anexă la O.M.E.N. nr. 5720/2009.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Colegiul Național Gheorghe Vrânceanu la calcularea și acordarea drepturilor salariale, ca nefondat.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.09.2009 - 1.10.2011 și, în consecință, respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul Colegiul Național Gheorghe Vrânceanu pentru această perioadă ca fiind prescrisă.

A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul Colegiul Național Gheorghe Vrânceanu.

A obligat reclamanta să restituie pârâtului Colegiul Național Gheorghe Vrânceanu drepturile salariale încasate aferente gradului didactic I pentru perioada 2.10.2011 - 28.02.2019.

A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, ca nefondată.

Reclamantul Sindicatul Liber din Învățământul Județului Bacău în numele reclamantei A. a declarat recurs, împotriva a sentinței nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și în rejudecarea cauzei au solicitat să se admită în tot cererea sa de chemare în judecată.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul Sindicatul Liber din Învățământul Județului Bacău a arătat că, în ceea ce privește respingerea cererii de acordare a drepturilor salariale cuvenite conform funcției de profesor cu gradul didactic I, critica adusa acestei soluții este aceea ca instanța a aplicat in mod eronat prevederile OMEN nr. 5720/2009, considerând ca drepturile salariale se cuvin de la data emiterii ordinului de ministru.

Aceasta prevedere ar fi fost valabila doar in situația in care intreaga procedura ar fi fost finalizata in mod corect printr-un ordin de ministru, si nu in situația de fata, când emiterea ordinului se va face in urma unei hotărâri judecătorești. Așadar, este logic ca, admițându-i-se cererea principala, recurentei i se cuvin si drepturile salariale corelate, incepând cu data nașterii acestor drepturi.

Așa cum a arătat si in cererea introductiva, acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor se făcea in conformitate cu procedurile prevăzute in Metodologia aprobata prin OMEN 5720/2009, in urma adresării unei cereri de către persoana interesata, cerere însoțită de documentele prevăzute de art. 74 alin. (4) din Metodologia-anexa la OMEN 5720/2009. Depunând documentele si promovând cu nota maxima inspecția școlară speciala, recurentei i s-a născut dreptul de a-i fi echivalat titlul științific de doctor cu gradul didactic I. Prin urmare, acela este momentul la care trebuia sa se raporteze instanța de fond in pronunțarea hotărârii inclusiv pentru acordarea drepturilor salariale. Recunoscând dreptul in sine prin admiterea cererii si obligarea la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor in baza OMEN 5720/2009, este logic ca si drepturile bănești se cuvin tot începând cu data nașterii dreptului, respectiv data promovării inspecției școlare speciale.

In concluzie, soluția de a respinge acordarea drepturilor salariale este nelegala, fiind data prin aplicarea greșita a prevederilor OMEN 5720/2009, iar pe de alta parte, este contradictorie cu admiterea cererii de obligare la emiterea ordinului de acordare a gradului didactic I.

In ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale, critica adusa acestei soluții este strâns legata de primul "motiv de apel", susține recurenta, acestea fiind corelate. Recunoscând dreptul reclamantei la acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor in baza OMEN nr. 5720/2009, instanța urma sa admită pretențiile recurentei in ceea ce privește drepturile salariale si sa respingă cererea reconvențională. Soluția pronunțată este, așadar, nu numai data cu aplicarea greșita a normelor legale, dar este si contradictorie.

Admiterea cererii reconvenționale in baza art. 256 din Codul muncii este neîntemeiată, având in vedere ca in speța de fata nu suntem in prezenta unei sume nedatorate. Suma ar fi fost nedatorata daca ar fi fost plătită fără niciun temei, în lipsa dreptului de a i se recunoaște gradul didactic si salarizarea corespunzătoare sau plătită in baza unui act care sa fi fost anulat, ori, in situația recurentei, este vorba de un drept care s-a născut prin îndeplinirea de către aceasta a condițiilor si procedurilor prevăzute de lege.

Pentru a califica suma primita de către recurenta ca nedatorata, instanța trebuia sa procedeze la verificarea condițiilor plății nedatorate. Si cum legiuitorul, in codul muncii, s-a limitat doar sa enunțe incidența instituției plății nedatorate, fara a indica si condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se retine aceasta, analiza se face in corelare cu art. 1341 din C. civ., potrivit căruia cel care plătește are dreptul la restituire. Noțiunea de plata nedatorata, in sensul C. civ., vizează executarea voluntara in natura a unei obligații pecuniare, fara a exista aceasta obligație si nici intenția celui care face plata de a achita datoria cuiva.

Analizând condițiile plății nedatorate raportat la speța de fata, se desprind următoarele concluzii: obligația de plata a sumei exista, aceasta suma reprezentând diferența dintre salariul de profesor cu gradul didactic II si cel pentru profesor cu gradul didactic I, salariu la care recurenta are dreptul, așa cum am arătat la punctul anterior, prin echivalarea titlului științific de doctor cu gradul didactic I. Obligația și dreptul corelativ s-au născut prin întrunirea condițiilor și îndeplinirea procedurilor cuprinse în Metodologia - Anexa a OMEN nr. 5720/2009 de către recurenta. Obligația de plata a drepturilor salariale exista, deoarece recurenta este in momentul acesta profesor cu gradul didactic I. îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de actul normativ conferă acesteia dreptul la acordarea gradului didactic I. Emiterea ordinului si a certificatului care sa ateste obținerea acestui grad didactic nu mai reprezintă obligații ale recurentei, fiind formalități ulterioare echivalării, care nu afectează nașterea dreptului de a i se acorda inclusiv drepturile salariale.

Mai mult decât atât, admiterea cererii principale, obligarea la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor în baza OMEN nr. 5720/2009, vin în sprijinul argumentelor, în sensul recunoașterii dreptului începând cu data când acesta s-a născut, in baza actului normativ în vigoare la acea data. Așadar, plata salariului corespunzător nu reprezintă o greșeală, o eroare și nici nu este făcută în lipsa unei obligații, ca sa dea dreptul angajatorului la restituire.

De aceea consideră că este contradictorie soluția în ansamblul ei, căci obligarea la emiterea ordinului de ministru conduce automat si la nașterea dreptului de a primi salariul corespunzător.

Concluzionând, si aceasta soluție este data cu aplicarea si interpretarea greșita a prevederilor art. 256 din Codul muncii si ale OMEN nr. 5720/2009, si este contradictorie cu soluțiile in ceea ce privește capătul de cerere cu privire la acordarea drepturilor salariale si cel referitor la emiterea ordinului si certificatului care sa ateste obținerea gradului didactic I.

Recurentei A. i-a fost încălcat dreptul de proprietate, întrucât, in conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Noțiunea de "bun" îmbracă în situația de față, natura unui drept patrimonial.

A fost încălcată și "speranța legitimă" a recurentei prin toate masurile dispuse de către angajator, precum si prin respingerea drepturilor patrimoniale de către instanța de fond.

CEDO califica salariul ca fiind drept de posesie. In speța "Muresan vs. România", judecătorii CEDO au conchis ca drepturile salariale reprezintă un drept de posesie si fiecare cetățean are dreptul la un liniștit beneficiu al posesiilor sale. Judecătorii europeni au stabilit ca hotărârea judecătoreasca sau actul administrativ care stabilește și dispune încălcarea drepturilor salariale prin limitarea și/sau diminuarea acestora, nu au suport si temei juridic. Prestațiile bănești datorate cu acest titlu reprezintă o "posesie", cu alte cuvinte un titlu de proprietate. Nu poate exista o interferență sau intervenție din partea cuiva, prin limitare sau diminuare, în drepturile salariatului, care sa determine lipsa de acces și beneficiul liniștit al posesiilor sale, ale drepturilor salariale. Prin obligarea recurentei la restituirea unei sume de bani care reprezintă de fapt un bun al sau, instanța a încălcat dreptul de proprietate, negând practic existenta drepturilor salariale precum și însuși dreptul recurentei de a beneficia de foloasele materiale născute prin emiterea ordinului prevăzut de OMEN nr. 5720/2009.

În virtutea principiului "speranței legitime", organele statului sunt obligate sa acționeze in conformitate cu dispozițiile legale, indivizii putând conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate și fiind astfel in măsura sa-si planifice viitorul in contextul drepturilor conferite de aceste dispoziții. Odată cu îndeplinirea obligațiilor prevăzute de un act normativ în vigoare la acea data, recurentei i s-a născut speranța legitima de a-i fi acordate inclusiv drepturile patrimoniale cuvenite conform "avansării" în gradul didactic.

Pentru a fi întemeiată aceasta "speranța legitima" a recurentei, trebuia sa existe temeiul in dreptul intern care sa dea naștere unui drept patrimonial, iar pentru ca un bun constituit printr-o speranța legitima sa fie recunoscut, recurenta trebuia să dispună de un drept care sa poată fi recunoscut. în cauza de fata, temeiul din dreptul intern ii reprezintă OMEN 5720/2009, iar reclamanta, prin dobândirea titlului științific de doctor, prin solicitarea de a-i fi echivalat acest titlu cu gradul didactic I si promovarea inspecției școlare speciale, ca si cerințe prevăzute de OMEN nr. 5720/2009, dispune de dreptul de a-i fi acordat gradul didactic I si drepturile patrimoniale aferente de Ia data nașterii speranței legitime, respectiv data îndeplinirii obligațiilor impuse de actul normativ amintit. De aceea, soluția de respingere a drepturilor salariale solicitate de la data sistării acestora de către angajator este lipsită de orice temei, fiind data cu încălcarea inclusiv a principiului "speranței legitime".

În plus, prin excluderea recurentei de la beneficiul sporului pentru funcția de profesor cu gradul didactic I, pentru care a efectuat procedurile ce îi incumbă, s-a produs o discriminare față de ceilalți profesori, care nu au avut neșansa de a nu li se definitiva procedura stabilită prin OMEN 5720/2009.

Discriminarea directa rezultă din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor Ia protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 1 lit. (i) din O.G. nr. 137/2000 (care prevede că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, Ia protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. (1) lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c) și lit. f), art. 159 alin. (3), art. 165 și art. 170 raportat la art. 1 din Codul muncii (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul Ia salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).

Față de motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea in parte a sentinței civile nr. 107/2020 pronunțată in Dosarul nr. x/2019 si, în consecința:

- admiterea capătului de cerere referitor la obligarea Colegiului National "Gheorghe Vrânceanu" Bacău la calculul si acordarea drepturilor salariale cuvenite conform funcției de profesor cu gradul didactic I începând cu 1 martie 2019.

- respingerea cererii reconvenționale formulată de Colegiul National "Gheorghe Vrânceanu" Bacău.

Pârâtul Colegiul Național "Gheorghe Vrânceanu" a formulat recurs împotriva încheierii din 17.07.2020 și a sentinței civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care a solicitat casarea în parte a încheierii pronunțate în ședința publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și casarea în parte a sentinței civile nr. 107/18.12.2020 cu privire la:

- Admiterea în parte a acțiunii formulată în cauză;

- Obligarea I.Ș.J. Bacău la depunerea documentația aferente acordării gradului didactic I la Centrul de perfecționare,

- Obligarea Ministerul Educației la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I,

- Obligarea Universității "Al I. Cuza" Iași la emiterea certificatului de acordare a gradului didactic I.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul Colegiul Național "Gheorghe Vrănceanu" Bacău, a susținut că respingerea excepției inadmisibilității s-a dispus cu aplicarea greșită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologia aprobată prin O.M.E.N. nr. 5720/2009 apreciindu-se că responsabilitatea inspectorului școlar de verificare a condițiilor de acordare a gradului didactic I și a condițiilor de participare la concurs prevăzute la art. 74, alin. (2) și (3), ar conduce la imposibilitatea invocării de către I.Ș.J. a lipsei unuia dintre înscrisurile din dosarul reclamantei.

În primul rând, verificarea condițiilor de la alin. (2) și alin. (3) nu implică și verificarea existenței cererii adresate conducerii inspectoratului școlar care e impusă de alin. (4), lit. a) și care a lipsit din dosarul candidatei-reclamante, așa cum rezultă din adresa nr. x/29.12.2009 în care au fost enumerate documentele din dosar și înaintate la Ministerul Educației.

Totodată, reclamanta nu a făcut dovada că a formulat vreo cerere la Inspectoratul Școlar Bacău prin care să solicite acordarea gradului didactic I, astfel că acțiunea în contencios nu poate fi admisă prin raportare la exigențele art. 1 din Legea nr. 554/2004:

În al doilea rând, chiar dacă inspectorul școlar responsabil cu perfecționarea nu a verificat corespunzător îndeplinirea de către candidata reclamantă a condițiilor legale, acest fapt nu poate conduce la concluzia că aceste condiții trebuie considerate îndeplinite.

Conform art. 74, alin. (3) din Metodologie (citat mai sus), pentru aprobarea înscrierii la examenul de obținere a gradului didactic I, candidatul trebuie să aibă o recomandare din partea Consiliului profesoral al unității de învățământ unde desfășoară activitate. Această condiție legală nu este respectată de reclamantă. Așa cum rezultă din documentele enumerate în adresa I.Ș.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009 prin care dosarul său a fost înaintat Ia Minister, dar și din documentele anexate de Minister la dosarul cauzei, candidata nu a solicitat și nu a depus recomandarea Consiliului profesoral, această recomandare reprezentând atât o condiție de admitere la examen (cerută de alin. (3), cât și unul dintre documentele dosarului (prevăzut la alin. (4), lit. i). Ori, raportat la această lipsă, Curtea de Apel Bacău, prin aplicarea greșită a prevederilor art. 74, alin. (5) a stabilit că nefiind verificată corespunzător această condiție de către inspectorul școlar responsabil cu perfecționarea, IȘJ Bacău nu poate invoca lipsa vreunui înscris. Însă, în speță este vorba și de neîndeplinirea unei condiții de participare la concurs, condiție legală a cărei lipsă nu poate fi acoperită de greșeală inspectorului școlar care nu a verificat corect îndeplinirea condițiilor.

Lipsa unei cereri prin care să se solicite acordarea dreptului pretins, dar și neîndeplinirea condițiilor legale de aprobare a înscrierii la examen (prin lipsa recomandării consiliului profesoral) nu pot fi înlăturate prin faptul că nu s-a făcut o verificare corespunzătoare de către inspectorul școlar în baza art. 74, alin. (5) din Metodologic.

Dar mai mult decât atât, nici procedura de obținere a gradului didactic I nu a fost parcursă corect.

Universitatea - care nu ar fi trebuit să propună membru în Comisie mai înainte ca dosarul candidatei să fi fost înregistrat în Centrul de perfecționare și ar fi trebuit să transmită propunerea de constituire a Comisiei către Minister

Profesorul universitar - președinte al Comisiei de inspecție specială și inspectorul școlar de specialitate - care nu ar fi trebuit să desfășoare inspecția dacă dosarul candidatei nu era înregistrat la universitate.

Nu sunt parcurse etapele pentru emiterea actului final, din cele 8 etape descrise mai sus fiind realizate 3 și acelea greșit. Există clar o culpa din partea tuturor instituțiilor implicate în această procedură, însă persoana interesată de parcurgerea procedurilor și finalizarea lor prin actul administrativ este reclamanta.

Practic suntem în situația în care o persoană are un drept, nu știe ce presupune obținerea lui, vorbește cu cineva, se realizează 3 etape din 8, observă consecințele și nu o mai interesează dacă s-a parcurs procedura, dacă s-a emis actul administrative, dacă s-a respectat legea. Necunoașterea legii nu e o scuză mai ales pentru persoanele care au o pregătire.

Insă ca lasă să se înțeleagă că are un drept câștigat de care a fost deposedată, ori, în realitate, nu îndeplinește condițiile și procedura necesare obținerii lui. Or, este inadmisibil să obțină acest drept fără îndeplinirea condițiilor și procedurii legale.

Solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și casarea încheierii prin care s-a dispus respingerea acesteia prin aplicarea greșită a prevederilor metodologice arătate mai sus.

În ceea ce privește sentința civilă nr. 107/18.12.2020, instanța de fond a făcut aceeași aplicare greșită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologie în sensul că atribuția inspectorului școlar responsabil cu perfecționarea de a verifica îndeplinirea condițiilor candidatei acoperă lipsa îndeplinirii acestora și aprecierea că procedura parcursă parțial și greșit poate fi considerată îndeplinită.

Toate persoanele implicate în derularea acestei proceduri au greșit începând cu reclamanta care nu îndeplinește condiția de aprobare a înscrierii Ia examenul de obținere a gradului didactic I prevăzută la art. 74, alin. (3), nesolicitând recomandare din partea Consiliului profesoral al Colegiului Național "Gheorghe Vranceanu" Bacău.

Deși, din aplicarea art. 74 instanța de fond a înțeles că I.Ș.J. Bacău trebuia să gestioneze dosarul candidatei, după verificarea acestuia și aprobarea înscrierii la examen, ar fi trebuit să comunice dosarul la centrul de perfecționare din cadrul Universității. Însă, din greșeală, în baza vechii Metodologii, dosarul a fost comunicat la Minister, fapt ce rezultă clar din adresa I.Ș.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009, precum și din documentele anexate la întâmpinare de Minister.

In aceste împrejurări, instanța de fond a obligat I.Ș.J. Bacău la comunicarea dosarului către centrul de perfecționare din cadrul Universității, deși atât din probatoriu arătat mai sus cât și din apărările formulate se observă ca dosarul se găsește în posesia Ministerului.

Astfel, responsabilitatea erorilor procedurale revine și Universității - care nu ar fi trebuit să propună membru în Comisie mai înainte ca dosarul candidate să fi fost înregistrat în Centrul de perfecționare și ar fi trebuit să transmită propunerea de constituire a Comisiei către Minister, Ministerului - care nu ar fi trebuit să aprobe Comisia la propunerea ISJ și ar fi putut restitui dosarul candidate, Profesorului universitar - președinte al Comisiei de inspecție specială și inspectorul școlar de specialitate - care nu ar fi trebuit să desfășoare inspecția dacă dosarul candidatei nu era înregistrat la universitate.

Însă, instanța de fond face o aplicare greșită și a dispozițiilor art. 74, alin. (9), apreciind că ultimele două etape respective emiterea ordinului de ministru și a certificatului-tip de către Universitate nu s-au realizat din vina I.Ș.J. Bacău care nu a comunicat dosarul la centru de perfecționare și raportul de inspecția la Minister.

Este adevărat că din eroare, I.Ș.J. Bacău a comunicat dosarul candidatei la Minister (unde se găsește și în prezent) și nu la Centru de perfecționare. Insă obligația transmiterii documentelor candidatei Ia Minister pentru emiterea ordinului de ministru, inclusiv a raportului de inspecție nu revenea I.Ș.J. Bacău, ci Universității care are responsabilitatea principală în derularea inspecției specială prin președintele Comisiei desemnat din rândul profesorilor universitari și care nici măcar nu deține acest Raport de inspecție.

Totodată, RAPORTUL DE INSPECȚIE, prezintă vicii de conținut și forma prin raportare la criteriile prevăzute de Anexa 8, lit. e) - lit. i) din Metodologie și nu există în original. Exemplarul prezentat instanței de judecată reprezintă o copie a registrului de inspecții în care a fost transcris acest raport fără însă a fi conformat de director, așa cum prevede formularul din Anexa 8.

Deci, există clar o culpa din partea tuturor instituțiilor implicate în această procedură, însă persoana interesată de parcurgerea procedurilor si finalizarea lor prin actul administrativ este reclamanta.

Față de aceste argumente solită instanței de judecată să caseze în parte încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și în rcjudccarc, să admită excepția inadmisibilității acțiunii și să respingă acțiunea ca inadmisibilă, iar, pe fond, casarea în parte a sentinței civile nr. 107/18.12.2020, în sensul respingerii integrale a acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Pârâtul Ministerul Educației și Cercetării formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care a solicitat admiterea recursului și în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, acesta a dezvoltat următoarele critici:

Sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică având în vedere Ordinul nr. 5720/20.10.2019 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar, în vigoare la momentul invocat de intimata-reclamantă, reprezintă actul normativ care reglementează modalitatea prin care unui cadru didactic i se acordă gradul didactic I.

Intimata-reclamantă a transmis trei memorii la MEC, înregistrate cu nr. x/14.02.2019, nr. y/08.04.2019 (cu același conținut cu al memoriului nr. 246/DGISSEP/14.02.2019) nr. 1107/DGISSEP/22.07.2019, prin care a solicitat atât informații referitoare la ordinul de ministru prin care s-a realizat echivalarea doctoratului deținut în domeniul filosofie cu gradul didactic I, respectiv certificatul de grad didactic I, care să ateste acordarea gradului didactic în baza titlului de doctor în perioada 2009-2010, cât și identificarea unei soluții juridice pentru clarificarea situației profesionale.

Având în vedere că potrivit prevederilor art. 74, alin. (5) al Metodologiei formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar, aprobată prin OMECI nr. 5720/20.10.2009, valabilă în perioada invocată de intimata-reclamantă, după depunerea dosarului de înscriere cu documente, verificate de inspectorul școlar responsabil cu perfecționarea, "inspectoratele școlare județene/al municipiului București decid aprobarea acordării gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor și a unei inspecții școlare speciale și transmit dosarele candidaților la instituțiile de învățământ superior - centre de perfecționare".

Luând în considerare că la nivelul Ministerului nu a fost emis ordinul de ministru pentru echivalarea gradului didactic I a titlului științific de doctor obținut de doamna A., Direcția Generală învățământ Secundar Superior și Educație Permanentă a solicitat ISJ Bacău, prin adresa nr. x/14.03.2019, să transmită un punct de vedere referitor la aspectele prezentate de petentă privind demersurile efectuate în perioada 2009-2010 pentru echivalarea gradului didactic I cu titlul științific de doctor și de a verifica punctual, modul în care a fost parcursă fiecare etapă, conform legislației în vigoare în perioada respectivă. Direcția Generală învățământ Secundar Superior și Educație Permanentă a solicitat Universității "Al. I. Cuza" Iași, prin adresa nr. x/29.03.2019, să verifice modul în care au fost parcurse, la nivelul Universității "Al I. Cuza" Iași - centru de perfecționare, etapele procedurii pentru echivalarea gradului didactic I cu titlul științific de doctor, în perioada 2009-2010, conform legislației în vigoare în perioada respectivă.

Potrivit răspunsului transmis de ISJ Bacău prin adresa nr. x/19.03.2019, a rezultat că în 29.12.2009, inspectoratul școlar a transmis la Ministerul Educației și Cercetării solicitarea privind aprobarea inspecției speciale și a comisiei de echivalare a gradului didactic I cu titlul științific de doctor pentru doamna A., iar în baza aprobării Ministerului cu nr. 24252/19.01.2019, în data de 18.03.2010 s-a desfășurat inspecția specială pentru echivalare, înregistrată în registrul de inspecții a unității școlare.

Conform prevederilor art. 74 alin. (9) din Metodologia formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar, aprobată prin OMECI nr. 5720/2009, centrul de perfecționare trebuia să înainteze un set de documente în vederea validării prin ordin al ministrului a rezultatelor privind echivalarea gradului didactic I cu titlul științific de doctor, comunicat ulterior centrelor de perfecționare, în baza căruia erau eliberate certificatele tip pentru acordarea gradului didactic I în baza titlului de doctor. Prin adresa nr. x/09.04.2019, transmisă MEN, Universitatea "Al. I. Cuza" Iași informează că ISJ Bacău nu a transmis dosarul de echivalare pentru doamna A., centrului de perfecționare din cadrul Universității "Al. I. Cuza" Iași, așa cum era prevăzut în art. 74 alin. (5) al OMECI nr. 5720/2009, iar în Arhiva Registraturii universității nu a fost identificată o adresă privind nominalizarea unui președinte al comisiei de echivalare pentru efectuarea inspecției speciale pentru doamna A.. Cu toate acestea, în registrul de intrări-ieșiri al ISJ Bacău, la poziția 16179 din 11.11.2009 este înregistrată adresa ISJ Bacău către Universitatea "AI. I. Cuza" Iași privind aprobarea comisiei de echivalare doctorat, iar la dosarul pentru echivalare transmis Ia MEN este depusă adresa cu nr. x/23.11.2009 a Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, ca răspuns la adresa ISJ Bacău nr. 16179/11.11.2009, referitoare Ia nominalizarea prof.univ.dr. B. în comisia de echivalare pentru doamna A.. Ulterior memoriului transmis de reclamantă la MEC, înregistrat cu nr. x/22.07.2019, au fost solicitate ISJ Bacău, răspunsuri explicite și fundamentate, suplimentar celor primite prin adresa nr. x/19.03.2019, referitoare la respectarea procedurii de acordare a gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor, conform prevederilor OMECInr. 5720/2009.

Ca urmare a răspunsului transmis de ISJ Bacău cu nr. 638M/05.08.2019, a fost formulat un răspuns comunicat intimatei-reclamante prin adresa cu nr. x/20.08.2019.

Având în vedere cele prezentate mai sus, învederează faptul că inspectoratul Școlar Județean Bacău a inițiat demersurile pentru acordarea reclamatei-intimate a gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor în domeniul Filosofie în anul 2009. Urmare aprobării comisiei de către MEC, intimata-reclamantă a efectuat inspecția specială, la data de 18.03.2010, consemnată în registrul de inspecții al unității școlare. întrucât raportul de inspecție rezultat ca urmare a efectuării inspecției speciale nu a fost transmis către minister, nici de IST Bacău, nici de centrul de perfecționare. Ministerul Educației și Cercetării nu a emis ordinul de acordare a gradului didactic I în baza titlului de doctor. Intimata-reclamantă a beneficiat de plata drepturilor salariale, acordate de unitatea de învățământ în care funcționează, ulterior susținerii inspecției speciale, contrar prevederilor art. 74 alin. (10) al OMECI nr. 5720/2009, "drepturile salariale se acordă de Ia data emiterii ordinului de ministru de acordare a gradului didactic I în învățământ pe baza titlului de doctor".

Astfel, instituția recurentă nu a emis ordinul de acordare a gradului didactic I în baza titlului de doctor, întrucât documentația aferentă emiterii acestuia nu a fost transmisă Ministerului Educației si Cercetării, așa cum prevede art. 74 alin. (9) din Ordinul nr. 5720/2009. Astfel ca în prezenta cauză nu se poate reține o culpă procesuală a MEC. Mai mult decât atât, după cum reiese din adresa nr. x/27.03.2019, ISJ Bacău nu a transmis către Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, dosarul intimate-reclamante de echivalare a titlului științific de doctor cu profesor grad didactic I în învățământul Preuniversitar.

Referitor la obligarea Ministerului Educației și Cercetării la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor, în baza Ordinului 5720/2009, învederează instanței faptul că efectele juridice, în cazul emiterii unui astfel de ordin ar fi retroactive.

De asemenea, Metodologia formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar aprobată prin Ordinul nr. 5720/2009 a fost abrogată prin art. 107 din Ordinul nr. 5561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar.

Astfel, potrivit art. 107 din OMECTS nr. 5561/2011 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare "(2) Cu data intrării în vigoare a prezentei metodologii se abrogă Metodologia Formării Continue a Personalului Didactic din învățământul Preuniversitar, anexă la O.M. nr. 5720/20.10.2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 747/20.11.2009."

Mai mult decât atât, actele normative în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 5720/2009 au fost abrogate.

Astfel, prin art. 361 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate Legea învățământului nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997 Statutul personalului didactic, iar Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării a fost abrogat prin art. 34 din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

De asemenea, conform articolului nr. 15 din Constituția României coroborat cu art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nr. 24/2000, republicată, actele pot dispune numai pentru viitor, cu excepții în care speța prezentată nu se încadrează.

Art. 15 Constituția României

"(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

Art. 1 din Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nr. 24/2000, republicată:

"(2) Actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept." Art. 3 alin. 2 din actul normativ anterior menționat:

"(2) Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, și la elaborarea și adoptarea proiectelor de ordine, instrucțiuni și de alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, precum și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale."

Având în vedere cele menționate mai sus, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În drept a invocat C. proc. civ. Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare; Constituția României; Legea privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative nr. 24/2000, republicată.

Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău a formulat recurs împotriva încheierii din 17.07.2020 și a sentinței civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care a solicitat casarea în parte a încheierii pronunțate în ședința publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și casarea în parte a sentinței civile nr. 107/18.12.2020 cu privire la:

- Admiterea în parte a acțiunii formulată în cauză;

- Obligarea I.Ș.J. Bacău la depunerea documentația aferente acordării gradului didactic I la Centrul de perfecționare,

- Obligarea Ministerul Educației la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I,

- Obligarea Universității "Al I. Cuza" Iași la emiterea certificatului de acordare a gradului didactic I.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, cu referire la încheierea atacată, recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Bacău, a susținut că respingerea excepției inadmisibilității s-a dispus cu aplicarea greșită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologia aprobată prin O.M.E.N. nr. 5720/2009, prin aceea că s-a apreciat că responsabilitatea inspectorului școlar de verificare a condițiilor de acordare a gradului didactic I și a condițiilor de participare la concurs prevăzute la art. 74, alin. (2) și (3), ar conduce la imposibilitatea invocării de către I.Ș.J. a lipsei unuia dintre înscrisurile din dosarul intimatei- reclamante.

În primul rând, verificarea condițiilor de la alin. (2) și alin. (3) nu implică și verificarea existenței cererii adresate conducerii inspectoratului școlar care e impusă de alin. (4), lit. a) și care a lipsit din dosarul candidatei-reclamante, așa cum rezultă din adresa nr. x/29.12.2009 în care au fost enumerate documentele din dosar și înaintate la Ministerul Educației.

Totodată, reclamanta nu a făcut dovada că a formulat vreo cerere la instituția recurentă prin care să solicite acordarea gradului didactic I, astfel că acțiunea în contencios nu poate fi admisă prin raportare la exigențele art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă a lăsat niște documente la inspectorul școlar responsabil cu perfecționarea care au fost comunicate Ministerului,fără a face o cerere prin care să solicite acordarea vreunui drept, fapt care conduce la inadmisibilitatea acțiunii, cu atât mai mult cu cât s-a parcurs doar o parte din procedura de obținere a gradului didactic I și aceea în mod vicios.

În al doilea rând, chiar dacă inspectorul școlar responsabil cu perfecționarea nu a verificat corespunzător îndeplinirea de către candidata reclamantă a condițiilor legale, acest fapt nu poate conduce la concluzia că aceste condiții trebuie considerate îndeplinite. Conform art. 74, alin. (3) din Metodologie, pentru aprobarea înscrierii la examenul de obținere a gradului didactic I, candidatul trebuie să aibă o recomandare din partea Consiliului profesoral al unității de învățământ unde desfășoară activitate. Această condiție legală nu este respectată de reclamantă. Așa cum rezultă din documentele enumerate în adresa I.Ș.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009 prin care dosarul său a fost înaintat la Minister, dar și din documentele anexate de Minister la dosarul cauzei, candidata nu a depus recomandarea Consiliului profesoral, această recomandare reprezentând atât o condiție de admitere la examen (cerută de alin. (3), cât și unul dintre documentele dosarului (prevăzut la alin. (4), lit. i). Or, raportat la această lipsă, Curtea de Apel Bacău, prin aplicarea greșită a prevederilor art. 74, alin. (5) a stabilit că nefiind verificată corespunzător această condiție de către inspectorul școlar responsabil cu perfecționarea, IȘJ Bacău nu poate invoca lipsa vreunui înscris. Însă, în speță este vorba și de neîndeplinirea unei condiții de participare la concurs, condiție legală a cărei lipsă nu poate fi acoperită de greșeala inspectorului școlar care nu a verificat corect îndeplinirea condițiilor.

Apreciază astfel, că lipsa unei cereri prin care să se solicite acordarea dreptului pretins, dar și neîndeplinirea condițiilor legale de aprobare a înscrierii la examen (prin lipsa recomandării consiliului profesoral) nu pot fi înlăturate prin faptul că nu s-a făcut o verificare corespunzătoare de către inspectorul școlar în baza art. 74, alin. (5) din Metodologie.

Dar mai mult decât atât, nici procedura de obținere a gradului didactic I nu a fost parcursă corect.

Se învederează astfel că nu sunt parcurse etapele pentru emiterea actului final, din cele 8 etape necesare, fiind realizate 3 și acelea greșit. Așa cum a mai arătat, există clar o culpa din partea tuturor instituțiilor implicate în această procedură, însă persoana interesată de parcurgerea procedurilor și finalizarea lor prin actul administrativ este reclamanta.

Practic este în situația în care o persoană are un drept, nu știe ce presupune obținerea lui, vorbește cu cineva, se realizează 3 etape din 8, observă consecințele și nu o mai interesează dacă s-a parcurs procedura, dacă s-a emis actul administrative, dacă s-a respectat legea. Necunoașterea legii nu e o scuză mai ales pentru persoanele care au o pregătire.

Motivat de acest fapt, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii și casarea încheierii prin care s-a dispus respingerea acesteia prin aplicarea greșită a prevederilor metodologice amintite .

În ceea ce privește sentința civilă nr. 107/18.12.2020 susține recurenta că la pronunțarea acestei soluții instanța de fond a făcut aceeași aplicare greșită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologie în sensul că atribuția inspectorului școlar responsabil cu perfecționarea de a verifica îndeplinirii condițiilor candidatei acoperă lipsa îndeplinirii acestora și aprecierea că procedura parcursă parțial și greșit poate fi considerată îndeplinită.

Așa cum s-a arătat, toate persoanele implicate în derularea acestei proceduri au greșit începând cu reclamanta care nu îndeplinește condiția de aprobare a înscrierii la examenul de obținere a gradului didactic I prevăzută la art. 74, alin. (3), neobținând recomandarea din partea Consiliului profesoral al unității de învățământ în care lucrează.

Deși, din aplicarea art. 74 instanța de fond a înțeles că I.Ș.J. Bacău trebuia să gestioneze dosarul candidatei, în realitate instituția recurentă, după verificarea acestuia și aprobarea înscrierii la examen, ar fi trebuit să comunice dosarul la centrul de perfecționare din cadrul Universității. Însă, din greșeală, în baza vechii Metodologii, dosarul a fost comunicat la Minister, fapt ce rezultă clar din adresa I.Ș.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009, precum și din documentele anexate la întâmpinare de Minister. În aceste împrejurări, instanța de fond a obligat I.Ș.J. Bacău la comunicarea dosarului către centrul de perfecționare din cadrul Universității, deși atât din probatoriu arătat mai sus cât și din apărările formulate de instituția noastră se observă că dosarul nu se găsește în posesia instituției noastre, ci a Ministerului.

Astfel, responsabilitatea erorilor procedurale revine și Universității - care nu ar fi trebuit să propună membru în Comisie mai înainte ca dosarul candidatei să fi fost înregistrat în Centrul de perfecționare și ar fi trebuit să transmită propunerea de constituire a Comisiei către Minister, Ministerului - care nu ar fi trebuit să aprobe Comisia la propunerea ISJ și ar fi putut restitui dosarul candidate, Profesorului universitar - președinte al Comisiei de inspecție specială și inspectorul școlar de specialitate - care nu ar fi trebuit să desfășoare inspecția dacă dosarul candidatei nu era înregistrat la universitate.

Însă, instanța de fond face o aplicare greșită și a dispozițiilor art. 74, alin. (9), apreciind că ultimele două etape respective emiterea ordinului de ministru și a certificatului-tip de către Universitate nu s-au realizat din vina I.Ș.J. Bacău care nu a comunicat dosarul la centru de perfecționare și raportul de inspecția la Minister.

Este adevărat că din eroare, I.Ș.J. Bacău a comunicat dosarul candidatei la Minister (unde se găsește și în prezent) și nu la Centru de perfecționare. Însă obligația transmiterii documentelor candidatei la Minister pentru emiterea ordinului de ministru, inclusiv a raportului de inspecție nu revenea I.Ș.J. Bacău, ci Universității care are responsabilitatea principală în derularea inspecției specială prin președintele Comisiei desemnat din rândul profesorilor universitari și care nici măcar nu deține acest Raport de inspecție.

Totodată, RAPORTUL DE INSPECȚIE, așa cum a arătat în cererea reconvențională prezintă vicii de conținut și formă prin raportare la criteriile prevăzute de Anexa 8, lit. e). - lit. h) din Metodologie și nu există în original. Exemplarul prezentat instanței de judecată reprezintă o copie a registrului de inspecții în care a fost transcris acest raport fără însă a fi conformat de director, așa cum prevede formularul din Anexa 8.

Față de aceste argumente solicită instanței de judecată să caseze în parte încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii și în rejudecare, să admită excepția inadmisibilității acțiunii și să respingă acțiunea ca inadmisibilă, iar, pe fond, casarea în parte a sentinței civile nr. 107/18.12.2020, în sensul respingerii integrale a acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant Sindicatul Liber din Învățământul Județului Bacău, ca nefondat.

Intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învățământul Județului Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Colegiul Național "Gheorghe Vrânceanu", ca nefondat

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, a întâmpinărilor depuse, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile promovate de Inspectoratul Școlar Județean Bacău, Colegiul Național "Gheorghe Vrânceanu"și Ministerul Educației nu sunt fondate.

Înalta Curte reamintește că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursurile promovate de Inspectoratul Școlar Județean Bacău, Colegiul Național "Gheorghe Vrânceanu sunt cvasi identice, astfel că vor primi răspuns prin considerente comune.

Reține Înalta Curte că recurenta-reclamantă este profesor titular pe catedra de stiințe socio-umane în cadrul Colegiului Național "Gheorghe Vrânceanu". A obținut diploma de doctor în filozofie cu distincția "cum laude".

Prin prezentul demers judiciar recurenta-reclamanta A. a solicitat recurenților- pârâți finalizarea procedurii de emitere a ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor declanșată în anul 2010.

În mod corect instanța de fond a obligat recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Bacău să depună documentația aferentă acordării gradului didactic I în vederea emiterii ordinului și a certificatului pentru acordarea gradului didactic I.

Cei doi recurenți-pârâți au susținut, în primul rând, casarea în parte a încheierii din data de 17.07.2020 cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, motivat de împrejurarea că a fost dispusă cu aplicarea greșită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologia aprobată prin O.M.E.N. nr. 5720/2009.

Au susținut, așadar, că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că responsabilitatea inspectorului școlar de verificare a condițiilor de acordare a gradului didactic I și a condițiilor de participare la concurs prevăzute de la art. 74, alin. (2) și (3), ar conduce la imposibilitatea invocării de către ISJ Bacău a lipsei unuia dintre înscrisurile din dosarul recurentei-reclamante.

Înalta Curte, în acord cu argumentele expuse de prima instanță, costată că nu există o încălcare a dispozițiilor art. 74 mai sus menționat, iar excepția inadmisibilității a fost în mod corect respinsă.

Potrivit articolului 74 din Ordinul nr. 5720 din 20 octombrie 2009 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar, Anexa 1 Metodologia formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar,"(1) Personalului didactic încadrat în învățământul preuniver