ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5632/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 03 mai 2022 sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ - nr. 554/2004, suspendarea executării dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministerului Educației nr. 3993/2021.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 17.06.2021, a fost publicat în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 605/2021, O.M.E. nr. 3993/2021. Acest act a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 14 afin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dar și a principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 6 C. civ., republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Prevederile alin. (2) al art. 1 din acest Ordin stabilește că prevederile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I prin echivalare, anterior datei de 1 iulie 2017.

Se arată in continuare că acest text de lege îi vizează personal, în situația concretă a fiecăruia: A., deține titlul științific de Doctor în materia științe ale educației, precum și calitatea de director, respectiv profesor de pedagogie la Colegiul Național "Gheorghe Asachi" Piatra Neamț; B., deține titlul științific de Doctor în materia Filosofie, din anul 2003, are calitatea de profesor în cadrul Colegiului Național de Informatică din Piatra Neamț, an în care i-a fost acordat gradul I didactic în învățământ, conform Ordinului nr. 4751/26.08.2003; C., deține titlul științific de Doctor în materia Istorie, din anul 2006, are calitatea de profesor de istorie în cadrul Colegiului Național.

Prin sentința civile nr. 41 din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității.

Totodată, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 41 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Bacău au declarat recurs reclamanții C., D., B. și A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, în recurenții-reclamanți au susținut că în cauză este îndeplinită cerința cazului bine justificat.

Instanța de fond a apreciat greșit că motivele invocate nu se circumscriu aparenței de legalitate a actului administrativ, ci țin de analiza fondului cauzei, pentru că, potrivit jurisprudenței în materie, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, ci poate fi și prezumată.

În speță, așa cum au arătat și in fața instanței de fond, reclamanții au apreciat că aplicarea acestui text de lege va genera pagube consistente, care deja s-au produs (depășind stadiul de iminent), cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor obținut anterior datei de 01.07.2017, data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin diminuarea veniturile salariale începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educației a formulat întâmpinare, prin care s-a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 iulie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 23 noiembrie 2022, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând legalitatea încheierii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Considerentele Curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Din argumentația de fapt și de drept expusă de reclamați în acțiunea introductivă, reiese că aceaștia au formulat cererea de chemare în judecată având ca obiect suspendarea în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a executării dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministrului Educației nr. 3993/2021.

În susținerea dovedirii condiției existenței cazului bine justificat reclamanții au arătat că aceste dispoziții au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, dar și a principiului neretroactivității legii consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție și ale art. 6 din C. civ.

Considerentul hotărâtor pe care prima instanță și-a fundamentat soluția a fost că, pornind de la premisa că în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța nu poate analiza argumentele părții care vizează fondul litigiului, cum sunt cele invocate de către reclamanți referitoare la emiterea Ordinului ministrului educației nr. 3993/2001 cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, ci doar apărări de fapt sau de drept care sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului respectiv.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege definește cazurile bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conținutului raportului juridic dedus judecății, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aparența de nelegalitate, care poate viza și aspecte de drept material, poate fi decelată pe baza unor motive evidente, care să nu implice examinarea fondului.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeași lege, impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanțe, în sensul că, nu poate fi susținută cu temei încălcarea principiului neretroactivității consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 6 din C. civ., întrucât dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educației nr. 3993/2001 se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor, și nu retroactiv, legalitatea efectelor unei astfel de aplicări urmând a fi analizată într-o eventuală acțiune având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită.

Concluzionând, în privința primei condiții impuse de lege, Înalta Curte reține că nu a identificat elemente consistente de nelegalitate extrinsecă sau intrinsecă a actelor administrativ fiscale examinate, de natură a proba existența "cazului bine justificat".

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precitat, cele două condiții impuse de legiuitor trebuie întrunite cumulativ pentru acordarea suspendării.

Înalta Curte apreciază că analizarea motivelor invocate de recurenta reclamantă pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuțioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranșare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, motivele invocate de recurenții-reclamanți nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.

Reținând ca nefiind întrunită cerința cazului bine justificat, Înalta Curte nu va proceda la cercetarea și celei de-a doua condiții instituită de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba materială iminentă, cât timp ele trebuie întrunite cumulativ.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții C., D., B. și A. împotriva sentinței civile nr. 41 din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.