ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1429/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1429/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2007

pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul L.R. a solicitat anularea Dispoziției nr.

41162 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj – Napoca,

obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj – Napoca la emiterea unei dispoziții

de restituire în natură a imobilului, teren și construcție, situat în Cluj –

Napoca str. Regele Ferdinand (fostă str. Doja), în favoarea reclamantului L.R.,

în cotă de ½ din imobilul menționat mai sus, fostă proprietate a

numitului R.N., decedat în Cluj – Napoca la data de 25 iulie 1946 și să se

dispună intabularea întregului drept de proprietate ce a aparținut defunctului R.N.

și anume cota de ½ din întreaga suprafață de teren situat în Cluj –

Napoca, str. Regele Ferdinand, precum și cota de ½ din fiecare

apartament din întreaga construcție aflată pe terenul indicat mai sus.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a

judecat, în condițiile dreptului comun, iar prin decizia civilă nr. 277/A/2003

a Curții de Apel București, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

stabilit că trecerea imobilului din strada Regele Ferdinand în proprietatea

statului s-a făcut fără titlu valabil și s-a dispus restituirea în natură a

imobilului teren și construcții, însă numai în cotă de ¼ din cota de

½ din acestea, pe când prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001

a solicitat cota de ½ din întregul imobil, deoarece a solicitat nu numai

cota de proprietate ce a revenit mamei sale, L.A. ( cotă obținută deja prin

decizia menționată ), ci și cota de moștenire a unchiului său, R.T.

A mai arătat că atât mama sa, L.A., cât și unchiului

său, R.T., au fost frații lui R.N., proprietarul cotei de ½ a

imobilului, iar pârâtul trebuia să emită o dispoziție prin care să dispună

restituirea către reclamant a întregii cote de ½ din teren și

construcție, în natură, având în vedere că acesta era singurul succesor care a

solicitat restituirea imobilului.

Prin completarea la acțiune, reclamantul a solicitat

să fie obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca la emiterea unei noi

dispoziții de restituire în natură a cotei de ½ din imobilul situat în

Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, înscris în C.F. 124185 Cluj sub nr. top.

115/l (construcția mai este înscrisă în C.F. 6940 Cluj sub nr. 115) precum și a

cotei de ½ din terenul aferent construcției înscris în C.F. 6940 sub nr.

top. 115/2, în suprafață totală de 422 mp.

De asemenea, a mai precizat reclamantul că imobilul

este evidențiat și în C.F. 124186 sub nr. top 115/1/I – 115/1/XXX.

La data de 18 aprilie 2007, Asociația de locatari din

str. Regele Ferdinand a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului

și totodată în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea

că parte din apartamente au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar

reclamantul a promovat acțiuni în anularea acestor contracte – aceste aspecte

justificând intervenția în interesul altuia. Intervenția în interes propriu

este motivată prin faptul că parte din apartamente sunt închiriate, iar

reclamantul nu le-a oferit chiriașilor posibilitatea prelungirii locațiunii.

Prin sentința civilă nr. 681 din 10 octombrie 2007,

Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.R. și, în

consecință, a anulat Dispoziția nr. 41162 din 2 decembrie 2006, a dispus

restituirea în natură în favoarea reclamantului a cotei de 3/8 parte din

imobilul înscris în C.F. 6940 Cluj, nr. top 115 transcris în C.F. 124185, nr. top

115/1 și C.F. 124186 Cluj, nr. top 115/1/I - 115/1/XXX- construcții.

S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al

reclamantului asupra cotei mai sus arătate.

A fost obligat pârâtul să emită dispoziție privind

măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/2 parte din terenul în

suprafață de 422 mp. înscris în C.F. 6940 Cluj, nr. top 115/2.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a intervenientei Asociația de locatari Cluj-Napoca, str. Regele

Ferdinand.

A fost respinsă în fond cererea de intervenție în

interes propriu ca urmare a admiterii excepției și a fost respinsă în principiu

și în fond cererea de intervenție accesorie pentru același considerent.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin

decizia civilă nr. 277/A din 15 mai 2003 a Curții de Apel București s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului și s-a dispus intabularea pe

seama defunctei L.A. a cotei de 1/8 parte, moștenire după defunctul R.N.

S-a mai reținut că, prin notificarea sa, reclamantul a

solicitat restituirea în natură a cotei de 3/8 parte, adică a cotelor

celorlalți succesori acceptanți ai moștenirii defuncților, dar care nu au

formulat notificări și că aceste cote nu au făcut obiectul litigiului

soluționat prin decizia civilă menționată, astfel că în mod nelegal a fost

respinsă notificarea.

În ceea ce privește restituirea în natură a terenului

solicitat, s-a constatat că, potrivit mențiunilor din cartea funciară, acest

teren reprezintă curte și deservește întreaga construcție – casă cu 30 de

apartamente, iar restituirea în natură ar însemna limitarea dreptului de

proprietate al proprietarilor de apartamente, dar și al statului ca proprietar

al unor apartamente și, pe de altă parte, prin intabularea dreptului de

proprietate al reclamantului pentru cota de construcție, acesta dobândește și o

cotă parte din teren.

S-a mai reținut că intervenienta este asociație de

locatari, doar parte din apartamente fiind înstrăinate chiriașilor, iar față de

dispozițiile Legii nr. 114/1996 și Regulamentul asociației de proprietari, nu

are calitate procesuală pasivă sub aspectul ambelor cereri de intervenție.

În plus, domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 se

referă la proprietari ori succesorii acestora, alte persoane neputând interveni

în litigiul ce poartă asupra restituirii proprietății.

Curtea de Apel Cluj – Secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 130/A din 12 mai 2008, a admis în parte apelurile declarate de reclamantul L.R. și pârâtul Primarul municipiului Cluj

– Napoca, schimbând în parte sentința pronunțată de tribunal, în sensul că a

dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului, în calitate de

moștenitor al defunctului R.T., a cotei de 1/8 parte din imobilul înscris

inițial în CF 6940 Cluj top 115 și transcris după dezmembrare în CF colectivă

124.185 top 115/1 în suprafață de 791 mp teren și CF individuală 124.186 Cluj-Napoca

topograficele 115/1/I – 115/l/XXX cuprinzând apartamentele aflate în

proprietatea Statului Român.

S-a dispus restituirea în natură în favoarea

reclamantului și a cotei de 1/8 parte din întreg imobilul înscris sub A+2 în CF

inițială nr. 6940 Cluj-Napoca, top 115/2 teren în suprafață de 422 mp cu

destinația de curte.

S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al

reclamantului asupra cotei de 1/8 parte din imobilele descrise mai sus.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes

propriu și accesorie a Asociației de Locatari Cluj-Napoca, str. Regele

Ferdinand, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosință.

A fost menținută dispoziția privind anularea

Dispoziției nr. 41162 din 2 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca.

A fost respins apelul intervenientei Asociația de

Locatari declarat împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în

esență, că reclamantul a dobândit deja cota de 1/8 parte din întregul imobil,

prin acțiunea promovată pe calea dreptului comun, în calitatea sa de moștenitor

al defunctei L.A.

Referitor la cota de proprietate cuvenită

reclamantului în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul atât în faza

administrativă, cât și în cea judecătorească, s-a prevalat în permanență de

Certificatul de moștenitor nr. S 166 din 16 iulie 1958, eliberat de fostul

Notariat de Stat al Orașului Cluj.

Prin acest certificat de moștenitor, s-a dezbătut

succesiunea proprietarului tabular R.N., decedat în 25 iulie 1946, inițiată în

30 noiembrie 1946 și finalizată în 16 iulie 1958, prin partajul voluntar

intervenit între cei 5 succesori ai defunctului. Conform voinței succesorilor,

cota defunctului de ½ parte din imobilul în litigiu, înscris în CF 6.940

Cluj top 115, constând în casă și teren în suprafață de 1.207 m.p., a revenit în părți egale de câte ¼ parte fiecare, fraților defunctului, respectiv

C.D., G.M., L.A. și R.T., iar soției supraviețuitoare B.R., i-a revenit

imobilul din str. Republicii.

S-a reținut că, în baza acestui certificat de

moștenitor, prin care s-a consfințit partajul voluntar intervenit între

succesori, cei patru frați ai proprietarului tabular au dobândit prin moștenire

proprietatea asupra cotei de ½ parte din întregul imobil în litigiu, în

părți egale de câte ¼ parte fiecare.

A mai arătat instanța că acesta a fost și

considerentul pentru care reclamantul, prin notificarea formulată, a solicitat

cota de ¼ din cota de ½ parte din imobilul în litigiu, adică 1/8

din întreg, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa mamă L.A.,

precum și aceeași cotă, în calitatea lui moștenitor acceptant ( prin formularea

notificării ) după unchiul său R.T.

De asemenea, chiar și după modificarea Legii nr. 10/2001,

urmare a adoptării Legii nr. 247/2005, prin care s-a introdus alin. (4) la art.

4, de care se prevalează reclamantul, acesta a pretins în mod constant aceleași

cote după mama sa, L.A. și unchiul său, R.T., de câte ¼ din ½

parte din întregul imobil, ceea ce reprezintă însumate 2/8 parte, echivalând cu

¼ parte din întregul imobil, precizând că verișorii lui L.A. și C.D. sunt

moștenitorii defuncților G.M. și, respectiv, C.D.

A concluzionat curtea de apel, față de înscrisurile

aflate la dosar, că reclamantul nu a solicitat nicicând, prin vreo notificare,

cota de proprietate a proprietarului tabular R.N. de 1/2 parte din întregul

imobil, ori cotele de proprietate ale celorlalți doi frați ai defunctului, G.M.

și C.D., transmise acestora prin moștenire, ci abia prin înscrisul înregistrat

la data de 23 aprilie 2007, direct în instanța de judecată, reclamantul a

solicitat să-i fie restituite în natură toate cele 4 cote de proprietate de

câte 1/8 parte din întregul imobil, apreciind că fiindu-i restituită cota de

1/8 din imobil aparținând lui L.A., prin decizia civilă nr. 277/2003 a Curții

de Apel București, mai este îndreptățit la cota de 3/8 parte din același

imobil.

Or, neurmând procedura administrativă prealabilă și

obligatorie în privința cotelor de proprietate de câte 1/8 parte, aparținând mătușilor

G.M. și C.D., reclamantului nu-i pot fi atribuite aceste cote, acesta fiind

îndreptățit numai la diferența solicitată prin notificare, de încă 1/8 parte

după defunctul R.T.

Instanța de apel a constatat că, față de împrejurarea

că terenul cu destinația de curte este liber de orice construcție, aspect

confirmat de părți, nu există nici un impediment pentru restituirea lui în

natură, în limita cotei solicitată de reclamant.

Față de mențiunile făcute în cartea funciară, s-a

reținut că rezultă cu claritate că imobilul în litigiu a trecut la stat prin

naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, că s-a făcut dovada momentului

preluării imobilului în proprietatea Statului Român și că acest moment se

încadrează în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.

Referitor la intervenienta Asociația de Locatari,

instanța de apel a reținut că aceasta, neavând personalitate juridică, nu poate

sta în judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în

termenul legal, reclamantul L.R., pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca

și intervenienta Asociația de Locatari.

Recursul declarat de reclamantul L.R. a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea motivelor

de recurs reclamantul a arătat că R.N. a avut în proprietate cota de ½

din imobilul înscris în CF nr. 6940, nr. topografic 115, că moștenitorii

acestuia au fost G.M., C.D., R.T. și L.A. și că el este fiul lui L.A. și

nepotul lui R.N., gradul său de rudenie fiind un aspect necontestat și

recunoscut de părțile adverse.

S-a mai susținut că instanța de apel a ignorat

precizarea notificării aflată la fila 102 din dosarul instanței de fond, prin

care reclamantul a solicitat întreaga cotă de proprietate pe care a avut-o

persoana naționalizată, R.N., respectiv ½ din imobilul situat în strada

Ferdinand și prin care a acceptat moștenirea acestuia.

Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că reclamantul a fost

singurul dintre moștenitorii lui R.N. care a formulat notificare prin care a

solicitat restituirea în întregime a imobilului, construcție și teren.

A arătat recurentul – reclamant că sunt aplicabile

dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, este

îndreptățit la restituirea cotei de 3/8 din imobilul construcție și teren din

Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, deoarece ceilalți moștenitori ai lui R.N.

nu au urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar cotele acestora îi

profită, precizând totodată că persoana naționalizată a avut în proprietate

cota de ½ din imobilul în litigiu, iar cota de 1/8 a fost câștigată de

reclamant pe calea dreptului comun.

S-a mai susținut că s-a încălcat principiul indivizibilității

legii, în sensul că, de vreme ce s-a recunoscut aplicabilitatea art. 4 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001 în ceea ce îl privește pe unul dintre moștenitorii care

nu au urmat calea prevăzută de legea specială, era necesar a se face aplicarea

acestui text de lege și în cazul celorlalți moștenitori care nu au urmat calea

prevăzută de Legea nr. 10/2001.

A mai arătat recurentul – reclamant că instanța de

apel a nesocotit spiritul Legii nr. 10/2001 care instituie principiul

restitutio in integrum cu privire la imobilele preluate abuziv de stat în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Prin recursul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Cluj – Napoca, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a susținut că în mod temeinic și legal prin dispoziția contestată a

fost respinsă notificarea reclamantului ca fiind lipsită de obiect, având în vedere

că prin decizia civilă nr. 277/A/2007 a Curții de Apel București s-a constatat

că reclamantul este moștenitorul defunctei L.A. și s-a dispus intabularea

dreptului său de proprietate cu privire la cota de 1/8 parte din imobilul în

litigiu.

Intervenienta Asociația de Locatari din str. Regele

Ferdinand a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc.

civ., prin care susține că în mod nelegal a fost respinsă cererea de

intervenție pentru lipsa capacității de folosință, fără a se analiza apărările

făcute de aceasta pe fondul cauzei.

S-a susținut că pentru a avea calitatea de parte în

proces trebuie să existe interesul, iar în cauza de față este evident că

proprietarii cumpărători de la stat au un interes propriu pentru a-și apăra

proprietatea dobândită prin cumpărarea apartamentelor conform Legii nr. 112/1995.

În privința chiriașilor, s-a arătat că și aceștia au

interesul să intervină în interesul altuia, întrucât au contracte de închiriere

valabile până în anul 2009, iar proprietarul revendicator nu le-a oferit un alt

contract de închiriere, ca alternativă la contractele încheiate cu statul.

A mai criticat intervenienta modul în care instanțele

anterioare au analizat dovezile depuse de aceasta cu privire la calitatea de

proprietar a autorului R.N. și la calitatea de moștenitor a reclamantului,

susținând că, din probele aflate la dosar, rezultă că R.N. nu mai era

proprietar al imobilului începând cu anul 1941 și, pe cale de consecință, nu

avea cum să îl lase moștenire.

Analizând hotărârea

atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin notificarea nr. 391 din 20 iulie 2001,

înregistrată sub nr. 42823/3 din 23 iulie 2001, formulată de reclamantul L.R.,

acesta a solicitat restituirea în natură și recunoașterea dreptului de

proprietate a cotei de ¼ din cota de ½ a persoanei naționalizate,

R.N., în calitate de unic moștenitor al mamei sale, L.A., precum și a cotei de

¼ din cota de ½, în calitate de moștenitor acceptant al unchiului

său, R.T., precizând că solicită așadar, în total, cota de ¼ din întreg

imobilul ( fila 45 dosar fond).

Prin dispoziția nr. 41162 din 12 decembrie 2006 emisă

de Primarul municipiului Cluj – Napoca a fost respinsă notificarea ca fiind

lipsită de obiect, deoarece cererea a fost soluționată de instanță prin decizia

nr. 277 A /2003 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 277/A din 15 mai 2003,

învestită cu formulă executorie, s-a constatat că defunctul R.N. a avut în

proprietate cota parte de ½ din imobilul înscris în CF 6940 număr

topografic 115; s-a dispus rectificarea intabulării sub B7 și B8 și stabilirea

situației anterioare de CF privind pe defunctul R.N.; s-a constatat că de pe

urma defunctului R.N. au rămas ca moștenitori G.M., C.D., R.T. și L.A. cu câte

o cotă de ¼ fiecare din cota de ½ din imobilul în litigiu, iar de

pe urma defunctei L.A. a rămas moștenitor reclamantul L.R. și a dispus intabularea

dreptului de proprietate al defunctei L.A., de ¼ din cota de ½ a

defunctului R.N. asupra imobilului înscris în CF 6940 număr topografic 115, CF

124.185 Cluj nr. 115/1 și CF 124.186 Cluj nr. top 115/1 în favoarea

reclamantului L.R.

Așadar, prin această hotărâre judecătorească i s-a

acordat reclamantului cota de ¼ din cota de ½, respectiv 1/8, din

imobil, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa mamă, L.A.

În aceste condiții, în mod corect instanța de apel a dispus

restituirea în natură, în favoarea reclamantului, și a cotei de 1/8 parte din

imobil, în calitatea sa de moștenitor al defunctului R.T., ca urmare a

solicitării acestuia, prin notificarea formulată, atât a cotei de ¼ din

cota de ½ parte din imobilul în litigiu ( adică 1/8 din întreg ), în

calitatea sa de unic moștenitor după defuncta L.A., mama sa, precum și aceeași

cotă, în calitatea sa de moștenitor acceptant ( prin formularea notificării ),

după unchiul său, R.T.

Susținerea recurentului – reclamant cum că instanța de

apel a ignorat precizarea notificării aflată la fila 102 din dosarul instanței

de fond, prin care a solicitat întreaga cotă de proprietate a persoanei

naționalizate, R.N., respectiv ½ din imobil, este neîntemeiată.

Astfel, înscrisul la care se referă recurentul L.R. nu

poate fi asimilat unei notificări, în sensul dispozițiilor art. 22 din Legea nr.

10/2001, ci are caracterul unui memoriu adresat Consiliului Local al

municipiului Cluj – Napoca, prin care arată demersurile pe care le-a făcut în

vederea restituirii imobilului, în scopul împiedicării încheierii de contracte

de vânzare – cumpărare.

În plus, prin acest înscris, reclamantul arată că se

află în proces de revendicare, pe dreptul comun, pentru întreg imobilul,

nicidecum nu se raportează la notificarea inițială și nici nu aduce vreo

precizare cu referire la aceasta, amintind doar că, pe lângă procesul de

revendicare, „a înaintat notificare și la Legea nr. 10/2001”.

Se observă așadar că nu există nici un temei juridic

în baza căruia instanța să poată acorda reclamantului și cotele de proprietate ale

celorlalți doi frați ai defunctului, respectiv G.M. și C.D., întrucât în

privința acestora nu a fost urmată procedura administrativă prealabilă și

obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Reclamantul, în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, a

declanșat procedura de restituire în natură a ¼ din imobilul în litigiu,

prin notificarea formulată, prevalându-se numai de calitatea sa de moștenitor al

autorilor L.A. și R.T., atât în faza administrativă, cât și în motivarea

cererii introductive de instanță.

Prin urmare, nu au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au notificat unitatea deținătoare beneficiază moștenitorii

notificatori, și nici nu a fost încălcat principiul indivizibilității legii,

atâta timp cât notificatorul a solicitat, în calitate de moștenitor acceptant,

numai cota de ¼ din cota de ½ după unchiul său, R.T., care, la

rândul său, a moștenit această cotă de la autorul R.N., fără însă a se solicita

întreaga cotă a autorului comun al tuturor moștenitorilor.

Împrejurarea că, ulterior, în faza jurisdicțională a

procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamantul a solicitat să-i fie

restituite în natură toate cele 4 cote de proprietate de câte 1/8 parte din

întregul imobil, fără să existe însă o notificare prin care reclamantul să fi

solicitat cota de proprietate de ½ parte din întregul imobil a

proprietarului tabular R.N., ori cotele de proprietate ale celorlalți doi

moștenitori ai acestuia, G.M. și C.D., nu poate schimba cadrul juridic fixat prin

notificarea formulată de reclamant și în limitele căreia s-a desfășurat

procedura administrativă prealabilă.

Or, procedura administrativă prealabilă fiind

obligatorie, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, sancțiunea care intervine

în cazul neformulării notificării și pentru celelalte cote, constă în pierderea

dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent, operând decăderea.

Față de aceste considerente comune, urmează a fi

respinse recursurile declarate de reclamantul L.R. și de pârâtul Primarul

municipiului Cluj – Napoca, criticile formulate fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește recursul declarat de intervenientă,

se constată că aceasta a dobândit personalitate juridică în faza procesuală a

recursului, fiind depusă la dosar încheierea civilă nr. 7/2010 prin care a fost

autorizată constituirea Asociației de proprietari din Cluj – Napoca, str.

Regele Ferdinand, jud. Cluj și s-a dispus înregistrarea ei în registrul

persoanelor juridice al Administrației Financiare a municipiului Cluj – Napoca.

Sub aspectul intervenției în interes propriu, recursul

promovat nu este fondat întrucât proprietarii care au cumpărat apartamentele în

baza Legii nr. 112/1995, chiar dacă au interesul de a-și apăra proprietatea, nu-și

pot valorifica aceste pretenții pe calea cererii de intervenție în cadrul

procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001, care reprezintă un act

reparatoriu pentru persoanele îndreptățite la restituire.

Sub aspectul intervenției accesorii, criticile

formulate nu pot fi primite, întrucât recursul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Cluj – Napoca urmează a se respinge ca nefondat, avându-se în

vedere dependența procesuală a intervenientului accesoriu de situația părții pentru

care intervine și că, printr-o astfel de intervenție, nu se invocă un drept

propriu și nu se urmărește pronunțarea unei hotărâri pentru el, ci se tinde ca

soluția în proces să se dea în favoarea părții pentru care a intervenit.

Celelalte critici formulate de intervenientă, întrucât

vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, nu se circumscriu

niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.,

iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

Având în vedere principiul accesorium sequitur

principale, cererile de intervenție în interesul recurentului – pârât formulate

de G.M., G.O., G.B.M., S.M.R., G.V. și A.M.G.L. vor fi respinse ca o consecință

a respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Primarul

municipiului Cluj – Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantul L.R.,

pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca și intervenienta Asociația de

Locatari, în prezent Asociația de Proprietari din Cluj – Napoca, str. Regele

Ferdinand, jud. Cluj împotriva deciziei nr. 130/A din 12 mai 2008 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Respinge cererile de intervenție în

interesul recurentului – pârât formulate de G.M., G.O., G.B.M., S.M.R., G.V. și

A.M.G.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.