ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1429/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul L.R. a solicitat anularea Dispoziției nr. 41162 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj – Napoca, obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj – Napoca la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului, teren și construcție, situat în Cluj – Napoca str. Regele Ferdinand (fostă str. Doja), în favoarea reclamantului L.R., în cotă de ½ din imobilul menționat mai sus, fostă proprietate a numitului R.N., decedat în Cluj – Napoca la data de 25 iulie 1946 și să se dispună intabularea întregului drept de proprietate ce a aparținut defunctului R.N.

și anume cota de ½ din întreaga suprafață de teren situat în Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, precum și cota de ½ din fiecare apartament din întreaga construcție aflată pe terenul indicat mai sus. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a judecat, în condițiile dreptului comun, iar prin decizia civilă nr. 277/A/2003 a Curții de Apel București, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că trecerea imobilului din strada Regele Ferdinand în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil și s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren și construcții, însă numai în cotă de ¼ din cota de ½ din acestea, pe când prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat cota de ½ din întregul imobil, deoarece a solicitat nu numai cota de proprietate ce a revenit mamei sale, L.A.

( cotă obținută deja prin decizia menționată ), ci și cota de moștenire a unchiului său, R.T. A mai arătat că atât mama sa, L.A., cât și unchiului său, R.T., au fost frații lui R.N., proprietarul cotei de ½ a imobilului, iar pârâtul trebuia să emită o dispoziție prin care să dispună restituirea către reclamant a întregii cote de ½ din teren și construcție, în natură, având în vedere că acesta era singurul succesor care a solicitat restituirea imobilului. Prin completarea la acțiune, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a cotei de ½ din imobilul situat în Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, înscris în C.F.

124185 Cluj sub nr. top. 115/l (construcția mai este înscrisă în C.F. 6940 Cluj sub nr. 115) precum și a cotei de ½ din terenul aferent construcției înscris în C.F. 6940 sub nr. top. 115/2, în suprafață totală de 422 mp. De asemenea, a mai precizat reclamantul că imobilul este evidențiat și în C.F. 124186 sub nr. top 115/1/I – 115/1/XXX. La data de 18 aprilie 2007, Asociația de locatari din str. Regele Ferdinand a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului și totodată în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că parte din apartamente au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar reclamantul a promovat acțiuni în anularea acestor contracte – aceste aspecte justificând intervenția în interesul altuia.

Intervenția în interes propriu este motivată prin faptul că parte din apartamente sunt închiriate, iar reclamantul nu le-a oferit chiriașilor posibilitatea prelungirii locațiunii. Prin sentința civilă nr. 681 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.R. și, în consecință, a anulat Dispoziția nr. 41162 din 2 decembrie 2006, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a cotei de 3/8 parte din imobilul înscris în C.F. 6940 Cluj, nr. top 115 transcris în C.F. 124185, nr. top 115/1 și C.F. 124186 Cluj, nr. top 115/1/I - 115/1/XXX- construcții. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei mai sus arătate.

A fost obligat pârâtul să emită dispoziție privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafață de 422 mp. înscris în C.F. 6940 Cluj, nr. top 115/2. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei Asociația de locatari Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand. A fost respinsă în fond cererea de intervenție în interes propriu ca urmare a admiterii excepției și a fost respinsă în principiu și în fond cererea de intervenție accesorie pentru același considerent. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 277/A din 15 mai 2003 a Curții de Apel București s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului și s-a dispus intabularea pe seama defunctei L.A.

a cotei de 1/8 parte, moștenire după defunctul R.N. S-a mai reținut că, prin notificarea sa, reclamantul a solicitat restituirea în natură a cotei de 3/8 parte, adică a cotelor celorlalți succesori acceptanți ai moștenirii defuncților, dar care nu au formulat notificări și că aceste cote nu au făcut obiectul litigiului soluționat prin decizia civilă menționată, astfel că în mod nelegal a fost respinsă notificarea. În ceea ce privește restituirea în natură a terenului solicitat, s-a constatat că, potrivit mențiunilor din cartea funciară, acest teren reprezintă curte și deservește întreaga construcție – casă cu 30 de apartamente, iar restituirea în natură ar însemna limitarea dreptului de proprietate al proprietarilor de apartamente, dar și al statului ca proprietar al unor apartamente și, pe de altă parte, prin intabularea dreptului de proprietate al reclamantului pentru cota de construcție, acesta dobândește și o cotă parte din teren.

S-a mai reținut că intervenienta este asociație de locatari, doar parte din apartamente fiind înstrăinate chiriașilor, iar față de dispozițiile Legii nr. 114/1996 și Regulamentul asociației de proprietari, nu are calitate procesuală pasivă sub aspectul ambelor cereri de intervenție. În plus, domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 se referă la proprietari ori succesorii acestora, alte persoane neputând interveni în litigiul ce poartă asupra restituirii proprietății. Curtea de Apel Cluj – Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 130/A din 12 mai 2008, a admis în parte apelurile declarate de reclamantul L.R.

și pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca, schimbând în parte sentința pronunțată de tribunal, în sensul că a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului R.T., a cotei de 1/8 parte din imobilul înscris inițial în CF 6940 Cluj top 115 și transcris după dezmembrare în CF colectivă 124.185 top 115/1 în suprafață de 791 mp teren și CF individuală 124.186 Cluj-Napoca topograficele 115/1/I – 115/l/XXX cuprinzând apartamentele aflate în proprietatea Statului Român. S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului și a cotei de 1/8 parte din întreg imobilul înscris sub A+2 în CF inițială nr. 6940 Cluj-Napoca, top 115/2 teren în suprafață de 422 mp cu destinația de curte.

S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de 1/8 parte din imobilele descrise mai sus. A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu și accesorie a Asociației de Locatari Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosință. A fost menținută dispoziția privind anularea Dispoziției nr. 41162 din 2 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca. A fost respins apelul intervenientei Asociația de Locatari declarat împotriva aceleiași sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamantul a dobândit deja cota de 1/8 parte din întregul imobil, prin acțiunea promovată pe calea dreptului comun, în calitatea sa de moștenitor al defunctei L.A.

Referitor la cota de proprietate cuvenită reclamantului în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul atât în faza administrativă, cât și în cea judecătorească, s-a prevalat în permanență de Certificatul de moștenitor nr. S 166 din 16 iulie 1958, eliberat de fostul Notariat de Stat al Orașului Cluj. Prin acest certificat de moștenitor, s-a dezbătut succesiunea proprietarului tabular R.N., decedat în 25 iulie 1946, inițiată în 30 noiembrie 1946 și finalizată în 16 iulie 1958, prin partajul voluntar intervenit între cei 5 succesori ai defunctului. Conform voinței succesorilor, cota defunctului de ½ parte din imobilul în litigiu, înscris în CF 6.940 Cluj top 115, constând în casă și teren în suprafață de 1.207 m.p., a revenit în părți egale de câte ¼ parte fiecare, fraților defunctului, respectiv C.D., G.M., L.A.

și R.T., iar soției supraviețuitoare B.R., i-a revenit imobilul din str. Republicii. S-a reținut că, în baza acestui certificat de moștenitor, prin care s-a consfințit partajul voluntar intervenit între succesori, cei patru frați ai proprietarului tabular au dobândit prin moștenire proprietatea asupra cotei de ½ parte din întregul imobil în litigiu, în părți egale de câte ¼ parte fiecare. A mai arătat instanța că acesta a fost și considerentul pentru care reclamantul, prin notificarea formulată, a solicitat cota de ¼ din cota de ½ parte din imobilul în litigiu, adică 1/8 din întreg, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa mamă L.A., precum și aceeași cotă, în calitatea lui moștenitor acceptant ( prin formularea notificării ) după unchiul său R.T.

De asemenea, chiar și după modificarea Legii nr. 10/2001, urmare a adoptării Legii nr. 247/2005, prin care s-a introdus alin. (4) la art. 4, de care se prevalează reclamantul, acesta a pretins în mod constant aceleași cote după mama sa, L.A. și unchiul său, R.T., de câte ¼ din ½ parte din întregul imobil, ceea ce reprezintă însumate 2/8 parte, echivalând cu ¼ parte din întregul imobil, precizând că verișorii lui L.A. și C.D. sunt moștenitorii defuncților G.M. și, respectiv, C.D. A concluzionat curtea de apel, față de înscrisurile aflate la dosar, că reclamantul nu a solicitat nicicând, prin vreo notificare, cota de proprietate a proprietarului tabular R.N. de 1/2 parte din întregul imobil, ori cotele de proprietate ale celorlalți doi frați ai defunctului, G.M.

și C.D., transmise acestora prin moștenire, ci abia prin înscrisul înregistrat la data de 23 aprilie 2007, direct în instanța de judecată, reclamantul a solicitat să-i fie restituite în natură toate cele 4 cote de proprietate de câte 1/8 parte din întregul imobil, apreciind că fiindu-i restituită cota de 1/8 din imobil aparținând lui L.A., prin decizia civilă nr. 277/2003 a Curții de Apel București, mai este îndreptățit la cota de 3/8 parte din același imobil. Or, neurmând procedura administrativă prealabilă și obligatorie în privința cotelor de proprietate de câte 1/8 parte, aparținând mătușilor G.M. și C.D., reclamantului nu-i pot fi atribuite aceste cote, acesta fiind îndreptățit numai la diferența solicitată prin notificare, de încă 1/8 parte după defunctul R.T.

Instanța de apel a constatat că, față de împrejurarea că terenul cu destinația de curte este liber de orice construcție, aspect confirmat de părți, nu există nici un impediment pentru restituirea lui în natură, în limita cotei solicitată de reclamant. Față de mențiunile făcute în cartea funciară, s-a reținut că rezultă cu claritate că imobilul în litigiu a trecut la stat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, că s-a făcut dovada momentului preluării imobilului în proprietatea Statului Român și că acest moment se încadrează în perioada de referință a Legii nr. 10/2001. Referitor la intervenienta Asociația de Locatari, instanța de apel a reținut că aceasta, neavând personalitate juridică, nu poate sta în judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.R., pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca și intervenienta Asociația de Locatari. Recursul declarat de reclamantul L.R. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că R.N. a avut în proprietate cota de ½ din imobilul înscris în CF nr. 6940, nr. topografic 115, că moștenitorii acestuia au fost G.M., C.D., R.T. și L.A. și că el este fiul lui L.A. și nepotul lui R.N., gradul său de rudenie fiind un aspect necontestat și recunoscut de părțile adverse. S-a mai susținut că instanța de apel a ignorat precizarea notificării aflată la fila 102 din dosarul instanței de fond, prin care reclamantul a solicitat întreaga cotă de proprietate pe care a avut-o persoana naționalizată, R.N., respectiv ½ din imobilul situat în strada Ferdinand și prin care a acceptat moștenirea acestuia.

Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că reclamantul a fost singurul dintre moștenitorii lui R.N. care a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în întregime a imobilului, construcție și teren. A arătat recurentul – reclamant că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, este îndreptățit la restituirea cotei de 3/8 din imobilul construcție și teren din Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, deoarece ceilalți moștenitori ai lui R.N. nu au urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar cotele acestora îi profită, precizând totodată că persoana naționalizată a avut în proprietate cota de ½ din imobilul în litigiu, iar cota de 1/8 a fost câștigată de reclamant pe calea dreptului comun.

S-a mai susținut că s-a încălcat principiul indivizibilității legii, în sensul că, de vreme ce s-a recunoscut aplicabilitatea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în ceea ce îl privește pe unul dintre moștenitorii care nu au urmat calea prevăzută de legea specială, era necesar a se face aplicarea acestui text de lege și în cazul celorlalți moștenitori care nu au urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001. A mai arătat recurentul – reclamant că instanța de apel a nesocotit spiritul Legii nr. 10/2001 care instituie principiul restitutio in integrum cu privire la imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Prin recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a susținut că în mod temeinic și legal prin dispoziția contestată a fost respinsă notificarea reclamantului ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că prin decizia civilă nr. 277/A/2007 a Curții de Apel București s-a constatat că reclamantul este moștenitorul defunctei L.A. și s-a dispus intabularea dreptului său de proprietate cu privire la cota de 1/8 parte din imobilul în litigiu. Intervenienta Asociația de Locatari din str. Regele Ferdinand a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., prin care susține că în mod nelegal a fost respinsă cererea de intervenție pentru lipsa capacității de folosință, fără a se analiza apărările făcute de aceasta pe fondul cauzei.

S-a susținut că pentru a avea calitatea de parte în proces trebuie să existe interesul, iar în cauza de față este evident că proprietarii cumpărători de la stat au un interes propriu pentru a-și apăra proprietatea dobândită prin cumpărarea apartamentelor conform Legii nr. 112/1995. În privința chiriașilor, s-a arătat că și aceștia au interesul să intervină în interesul altuia, întrucât au contracte de închiriere valabile până în anul 2009, iar proprietarul revendicator nu le-a oferit un alt contract de închiriere, ca alternativă la contractele încheiate cu statul. A mai criticat intervenienta modul în care instanțele anterioare au analizat dovezile depuse de aceasta cu privire la calitatea de proprietar a autorului R.N.

și la calitatea de moștenitor a reclamantului, susținând că, din probele aflate la dosar, rezultă că R.N. nu mai era proprietar al imobilului începând cu anul 1941 și, pe cale de consecință, nu avea cum să îl lase moștenire. Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente: Prin notificarea nr. 391 din 20 iulie 2001, înregistrată sub nr. 42823/3 din 23 iulie 2001, formulată de reclamantul L.R., acesta a solicitat restituirea în natură și recunoașterea dreptului de proprietate a cotei de ¼ din cota de ½ a persoanei naționalizate, R.N., în calitate de unic moștenitor al mamei sale, L.A., precum și a cotei de ¼ din cota de ½, în calitate de moștenitor acceptant al unchiului său, R.T., precizând că solicită așadar, în total, cota de ¼ din întreg imobilul ( fila 45 dosar fond).

Prin dispoziția nr. 41162 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj – Napoca a fost respinsă notificarea ca fiind lipsită de obiect, deoarece cererea a fost soluționată de instanță prin decizia nr. 277 A /2003 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă. Prin decizia civilă nr. 277/A din 15 mai 2003, învestită cu formulă executorie, s-a constatat că defunctul R.N. a avut în proprietate cota parte de ½ din imobilul înscris în CF 6940 număr topografic 115; s-a dispus rectificarea intabulării sub B7 și B8 și stabilirea situației anterioare de CF privind pe defunctul R.N.; s-a constatat că de pe urma defunctului R.N. au rămas ca moștenitori G.M., C.D., R.T. și L.A. cu câte o cotă de ¼ fiecare din cota de ½ din imobilul în litigiu, iar de pe urma defunctei L.A.

a rămas moștenitor reclamantul L.R. și a dispus intabularea dreptului de proprietate al defunctei L.A., de ¼ din cota de ½ a defunctului R.N. asupra imobilului înscris în CF 6940 număr topografic 115, CF 124.185 Cluj nr. 115/1 și CF 124.186 Cluj nr. top 115/1 în favoarea reclamantului L.R. Așadar, prin această hotărâre judecătorească i s-a acordat reclamantului cota de ¼ din cota de ½, respectiv 1/8, din imobil, în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa mamă, L.A.

În aceste condiții, în mod corect instanța de apel a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, și a cotei de 1/8 parte din imobil, în calitatea sa de moștenitor al defunctului R.T., ca urmare a solicitării acestuia, prin notificarea formulată, atât a cotei de ¼ din cota de ½ parte din imobilul în litigiu ( adică 1/8 din întreg ), în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta L.A., mama sa, precum și aceeași cotă, în calitatea sa de moștenitor acceptant ( prin formularea notificării ), după unchiul său, R.T. Susținerea recurentului – reclamant cum că instanța de apel a ignorat precizarea notificării aflată la fila 102 din dosarul instanței de fond, prin care a solicitat întreaga cotă de proprietate a persoanei naționalizate, R.N., respectiv ½ din imobil, este neîntemeiată.

Astfel, înscrisul la care se referă recurentul L.R. nu poate fi asimilat unei notificări, în sensul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, ci are caracterul unui memoriu adresat Consiliului Local al municipiului Cluj – Napoca, prin care arată demersurile pe care le-a făcut în vederea restituirii imobilului, în scopul împiedicării încheierii de contracte de vânzare – cumpărare. În plus, prin acest înscris, reclamantul arată că se află în proces de revendicare, pe dreptul comun, pentru întreg imobilul, nicidecum nu se raportează la notificarea inițială și nici nu aduce vreo precizare cu referire la aceasta, amintind doar că, pe lângă procesul de revendicare, „a înaintat notificare și la Legea nr. 10/2001”.

Se observă așadar că nu există nici un temei juridic în baza căruia instanța să poată acorda reclamantului și cotele de proprietate ale celorlalți doi frați ai defunctului, respectiv G.M. și C.D., întrucât în privința acestora nu a fost urmată procedura administrativă prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001. Reclamantul, în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, a declanșat procedura de restituire în natură a ¼ din imobilul în litigiu, prin notificarea formulată, prevalându-se numai de calitatea sa de moștenitor al autorilor L.A. și R.T., atât în faza administrativă, cât și în motivarea cererii introductive de instanță.

Prin urmare, nu au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au notificat unitatea deținătoare beneficiază moștenitorii notificatori, și nici nu a fost încălcat principiul indivizibilității legii, atâta timp cât notificatorul a solicitat, în calitate de moștenitor acceptant, numai cota de ¼ din cota de ½ după unchiul său, R.T., care, la rândul său, a moștenit această cotă de la autorul R.N., fără însă a se solicita întreaga cotă a autorului comun al tuturor moștenitorilor.

Împrejurarea că, ulterior, în faza jurisdicțională a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamantul a solicitat să-i fie restituite în natură toate cele 4 cote de proprietate de câte 1/8 parte din întregul imobil, fără să existe însă o notificare prin care reclamantul să fi solicitat cota de proprietate de ½ parte din întregul imobil a proprietarului tabular R.N., ori cotele de proprietate ale celorlalți doi moștenitori ai acestuia, G.M. și C.D., nu poate schimba cadrul juridic fixat prin notificarea formulată de reclamant și în limitele căreia s-a desfășurat procedura administrativă prealabilă. Or, procedura administrativă prealabilă fiind obligatorie, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, sancțiunea care intervine în cazul neformulării notificării și pentru celelalte cote, constă în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, operând decăderea.

Față de aceste considerente comune, urmează a fi respinse recursurile declarate de reclamantul L.R. și de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca, criticile formulate fiind neîntemeiate. În ceea ce privește recursul declarat de intervenientă, se constată că aceasta a dobândit personalitate juridică în faza procesuală a recursului, fiind depusă la dosar încheierea civilă nr. 7/2010 prin care a fost autorizată constituirea Asociației de proprietari din Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, jud. Cluj și s-a dispus înregistrarea ei în registrul persoanelor juridice al Administrației Financiare a municipiului Cluj – Napoca.

Sub aspectul intervenției în interes propriu, recursul promovat nu este fondat întrucât proprietarii care au cumpărat apartamentele în baza Legii nr. 112/1995, chiar dacă au interesul de a-și apăra proprietatea, nu-și pot valorifica aceste pretenții pe calea cererii de intervenție în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001, care reprezintă un act reparatoriu pentru persoanele îndreptățite la restituire. Sub aspectul intervenției accesorii, criticile formulate nu pot fi primite, întrucât recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca urmează a se respinge ca nefondat, avându-se în vedere dependența procesuală a intervenientului accesoriu de situația părții pentru care intervine și că, printr-o astfel de intervenție, nu se invocă un drept propriu și nu se urmărește pronunțarea unei hotărâri pentru el, ci se tinde ca soluția în proces să se dea în favoarea părții pentru care a intervenit.

Celelalte critici formulate de intervenientă, întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancțiunea este aceea a neanalizării lor. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate. Având în vedere principiul accesorium sequitur principale, cererile de intervenție în interesul recurentului – pârât formulate de G.M., G.O., G.B.M., S.M.R., G.V. și A.M.G.L. vor fi respinse ca o consecință a respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul L.R., pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca și intervenienta Asociația de Locatari, în prezent Asociația de Proprietari din Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, jud. Cluj împotriva deciziei nr. 130/A din 12 mai 2008 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Respinge cererile de intervenție în interesul recurentului – pârât formulate de G.M., G.O., G.B.M., S.M.R., G.V. și A.M.G.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.