ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 966/2020

Ședința publică din data de 27 mai 2020

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 16 iulie 2019, A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu SAL-FIN și B., contestație împotriva hotărârii nr. 1 din 2 iulie 2019 emisă de prima pârâtă în dosarul nr. x/1903, solicitând admiterea acesteia și anularea hotărârii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 11 pct. 10 Anexa 2 din Procedura pentru soluționarea alternativă a litigiilor prin impunerea unei soluții în cadrul SAL-FIN din 27 aprilie 2016, Regulamentul nr. 4/2016 privind organizarea și funcționarea Entității de Soluționare Alternativă a litigiilor din domeniul financiar nonbnancar, Norma ASF nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017 privind asigurările și reasigurările din România, Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, Legea nr. 11/1991 și Directiva 2005/29/CE privind protecția consumatorilor.

2.1. Prin sentința nr. 8754 din 5 decembrie 2019, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - SAL-FIN. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect anulare act, în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

S-a reținut că litigiul dedus judecății cu privire la care s-a încercat soluționarea pe calea unei proceduri alternative este unul evaluabil în bani, referindu-se la despăgubirile acordate pentru prejudiciile materiale produse în urma unui accident de circulație, care vizează raportul juridic existent între societatea de asigurare, în calitate de profesionist și persoana prejudiciată de accidentul produs, în calitate de consumator.

S-a constatat că normele cuprinse la art. 121 C. proc. civ. au un caracter imperativ de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) din cod, fiind instituită astfel o competență teritorială absolută.

Din coroborarea art. 126 alin. (2) C. proc. civ. (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. (2) pct. 3 din cod, a rezultat că în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire competența teritorială a unei cereri formulate de un profesionist împotriva unui consumator aparține unei anumite instanțe, deci competența teritorială are un caracter absolut.

În speță, s-a constatat că instanța de la domiciliul consumatorului, care este beneficiarul actului contestat este în orașul Gura Humorului și că părțile nu au ales competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București ulterior nașterii dreptului la despăgubire.

2.2. Prin sentința civilă nr. 222 din 5 martie 2020, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de instanță din oficiu. A constatat că există conflict negativ între Judecătoria sectorului 5 București și Judecătoria Gura Humorului. A trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

S-a apreciat că cele două calități, respectiv profesionist/consumator trebuie analizate prin prisma raportului juridic substanțial existent între ele, întrucât scopul urmărit prin adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 este, în esență, acela de a proteja consumatorul cu privire la activitățile de producție, comerț sau prestări servicii efectuate de profesioniști, în realizarea obiectului de activitate, al căror beneficiar final este consumatorul.

S-a constatat că în situația în care raportul juridic substanțial dedus judecății este unul contractual sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ.

Însă, în cauză, raportul este unul extracontractual, izvorât din angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei vinovate de producerea accidentului, reclamanta fiind chemată să repare prejudiciul suferit de pârât în virtutea legii și a contractului de asigurare RCA încheiat între reclamantă și conducătorul auto vinovat.

S-a considerat, ca atare, că nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., întrucât pârâtul nu are calitatea de consumator în raport cu reclamanta, astfel încât aceasta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum în cauză instanța de la sediul pârâtei SAL-FIN, respectiv Judecătoria sectorului 5 București a fost legal învestită de reclamantă, acesteia îi aparține competența soluționării cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, în considerarea argumentelor ce succed:

Se observă că dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea normei de competență teritorială prevăzută de art. 121 C. proc. civ., prin prisma calificării raporturilor juridice dintre părți care conturează obiectul litigiului.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin cererea principală, vizează anularea hotărârii nr. 1 din 2 iulie 2019, emisă de SAL-FIN în dosarul nr. x/1903, solicitată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții SAL-FIN și B..

Prin hotărârea a cărei anulare se solicită a fost aprobată cererea consumatorului prin care s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 1.597,38 RON diferență despăgubire (diferența dintre tariful orei de manoperă facturat de către unitatea reparatoare și cel acceptat de reclamantă) și penalitățile aferente diferenței de despăgubire, de la 28 februarie 2019 și până la data plății integrale.

Hotărârea atacată a fost emisă de SAL-FIN, Entitate de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, înființată în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară (A.S.F.), potrivit Regulamentului nr. 4 din 27 aprilie 2016.

Conform art. 1 alin. (2) din Regulament, SAL-FIN are misiunea de a organiza și soluționa litigiile dintre consumatori, astfel cum sunt definiți la art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 și entitățile autorizate, reglementate și/sau supravegheate de către A.S.F., denumite comerciant/profesionist, iar art. 2 alin. (2) stipulează în sensul că pentru soluționarea unui litigiu prin aplicarea procedurii SAL, consumatorul trebuie să își exprime această opțiune în mod voluntar.

În speță, se constată că litigiul a fost inițiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale - art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992. De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia - art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Prin urmare, în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății, Înalta Curte reține, atât calitatea de profesionist a reclamantei, cât și calitatea de consumator a pârâtului - beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obținerea respectivelor beneficii să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producție, artizanală ori liberală a pârâtului.

Calitatea părților și natura raportului juridic determină incidența normei de competență exclusivă, reglementată de dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile’’.

Dând eficiență dispozițiilor legale evocate anterior, al căror scop este de a proteja consumatorul, prin facilitarea accesului la justiție, se constată că, în cauză, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului B..

Cum în cauză domiciliul consumatorului este în Gura Humorului, județul Botoșani, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.