ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1349/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 ianuarie 2020, pe rolul Judecătoriei Constanța, sub nr. x/2020, SCPEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor B. și C., prin poprirea disponibilităților bănești ale debitorilor în mâinile terților popriți.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373

1

C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 1701 din 12 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de SCPEJ A., prin executor judecătoresc D., în favoarea Judecătoriei Mangalia, reținându-se, în esență, că terțul poprit E. S.R.L., indicat de executorul judecătoresc, are sediul în municipiul Mangalia.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 06 martie 2020, sub același număr de dosar.

Prin încheierea nr. 516 din 10 martie 2020, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de executorul judecătoresc D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță, având în vedere data începerii executării silite, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, ținând cont că domiciliul debitorilor se află în București, Aleea x, iar executarea silită a fost începută de un executor judecătoresc, cu sediul în municipiul București, această instanță a apreciat că executarea urmează a se face în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București și în ipoteza executării silite prin poprire, nefiind prevăzută în C. proc. civ. de la 1865 o dispoziție derogatorie de la regula statuată de art. 373 alin. (2) din același act normativ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 2976 din 21 aprilie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, formulate de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A., împotriva debitorilor B. și C., la solicitarea creditoarei F. S.A., în favoarea Judecătoriei Mangalia; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar art. 25 alin. (1) din același act normativ prevede că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

În cauza de față, executarea silită a fost începută în anul 2011, prin formarea dosarului de executare nr. 155/2011 al Corpului executorilor IFN din cadrul S.C. F. S.A., executare continuată de B.E.J.A. "G." și este supusă regulilor de procedură (inclusiv cele privitoare la stabilirea instanței de executare competente) în vigoare la acel moment, și anume cele cuprinse în C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 373 alin. (2) din acest act normativ, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, iar art. 373

1

din același cod stabilește că instanța de executare încuviințează executarea silită; prin urmare, instanța a reținut că aceste dispoziții legale instituie o competență absolută de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială are loc executarea.

Instanța a mai reținut că, în speță, se solicită încuviințarea executării silite, prin poprirea disponibilităților bănești datorate debitorului de terțul poprit E. S.R.L., angajator al debitorului, cu sediul în Mangalia, județul Constanța.

Prin urmare, având în vedere că sediul terțului poprit este în municipiul Mangalia, această instanță a constatat că instanța de executare competentă să soluționeze prezenta cerere de încuviințare a excutării silite, prin poprire, la terțul poprit E. S.R.L. este Judecătoria Mangalia.

A mai arătat instanța că nu prezintă relevanță faptul că, prin încheierea din 15 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011, executarea silită a fost încuviințată și de Judecătoria Sectorului 3 București, această încuviințare fiind valabilă exclusiv pentru actele de executare efectuate în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București, așa cum se precizează expres în cuprinsul încheierii menționate; or, prin prezenta cerere, creditoarea solicită efectuarea unor acte de executare silită în municipiul Mangalia, localitate pentru care nu s-a dispus încuviințarea executării, în conformitate cu normele C. proc. civ. de la 1865.

În consecință, reținând că Judecătoria Sectorului 3 București nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor art. 159 alin. (1) pct. 3 coroborat cu art. 158 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 și față de caracterul absolut al normei de competență teritorială enunțate, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 20 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se reține că, în urma declinărilor succesive, instanțele aflate în conflict sunt Judecătoria Mangalia și Judecătoria Sectorului 3 București, instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de SCPEJ A., prin care a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor B. și C., la cererea creditoarei S.C. F. S.A., prin poprirea disponibilităților bănești ale debitorilor, în mâinile terților popriți.

Chiar dacă sesizarea instanței, prin cererea de încuviințare a executării silite, s-a realizat la data de 29 ianuarie 2020, cererea inițială de executare silită a fost formulată de creditoarea S.C. F. S.A. în anul 2011, când s-a format dosarul de executare nr. 155/2011.

În raport de dispozițiile legale anterior citate și de data declanșării procedurii executării silite, rezultă că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ. și nu cele ale noii reglementări, intrate în vigoare la 15 februarie 2013.

Înalta Curte reține, că prin cererea de încuviințare a executării silite, înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, petentul SCPEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprirea disponibilităților bănești ale debitorilor, în mâinile terților popriți, cu sediul în circumscripția acestei judecătorii.

Prin adresa înregistrată la Judecătoria Constanța la 10 februarie 2020, ca răspuns la solicitarea instanței, petentul SCPEJ A. a precizat că solicită încuviințarea executării silite, prin poprirea disponibilităților bănești ale debitorului în mâinile terților popriți, respectiv angajatorul debitorului, E. S.R.L., care are sediul în Mangalia, județul Constanța.

În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, precum și cele ale art. 373 alin. (2) din același act normativ, care stipulează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În cauză, sediul terțului poprit E. S.R.L., indicat de executorul judecătoresc, este în Mangalia, județul Constanța.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere că sediul terțului poprit se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Mangalia, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulate de petentul SCPEJ A., în contradictoriu cu creditoarea F. S.A. și debitorii B. și C., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul SCPEJ A., în contradictoriu cu creditoarea F. S.A. și debitorii B. și C., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.