ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4878/2018

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București în data de 15.10.2014 si înregistrată sub nr. x, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate: nulitatea absolută a contractului de rentă viageră autentificat de notarul public C. sub nr. x din 05 martie 2014, repunerea părților în situația anterioara încheierii contractului de renta viagera, în sensul obligării pârâtului B. la restituirea sumei totale de 114.736,46 RON reprezentând rentă viageră încasată, contravaloare combustibil, servicii de voce si date decontate de reclamantă, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 852 din 25.06.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., cu sediul in Bucuresti, str. x, împotriva paratului B. cu domiciliul ales in Bucuresti, la SCA D.. A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 20.904,73 RON, cheltuileli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel A..

Prin decizia civilă nr. 513A/2017 din data de 31 mai 2017 CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A IV-A CIVILĂ a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 852 din 25.06.2015 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosar nr. x/2014 în contradictoriu cu intimatul-pârât B.. A fost schimbată în tot sentința în sensul că a fost admisă acțiunea. A fost constatată nulitatea absolută a contractului de rentă viageră autentificat sub nr. x/05.03.2014 de către notarul public C., încheiat între A. și B.. Au fost repuse părțile în situația anterioară, în sensul că a fost obligat pârâtul B. la restituirea sumei de 114.736,46 RON, încasată. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 21.357,09 RON cheltuieli de judecată efectuate în fond și apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul B..

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că, cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 aprilie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 14 noiembrie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilității căii de atac și a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 513A/2017 din data de 31 mai 2017 pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A IV-A CIVILĂ, decizie definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, dispozițiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În speță, capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum de 220.000lei, sub pragul prevăzut de dispozițiile evocate, prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 31 mai 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În concluzie, Înalta Curte reține că sentința recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 513A/2017 din 31 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.