ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4836/2018

HOTĂRÂRE

13.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4836/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea ordinului nr. 2794/05.12.2016 emis de Ministrul Finanțelor Publice și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost declarați admiși la concursul organizat pentru ocuparea locurilor în Consiliul de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare însă, ulterior, prin ordinul atacat s-a dispus mandatarea altor persoane în vederea schimbării procedurii și a criteriilor de selecție pentru aceleași posturi pentru care au fost declarați admiși în urma concursului, lipsind astfel de conținut drepturile reclamanților.

În acest sens, s-a învederat că, în speță, este incident cazul de nulitate absolută referitor la frauda la lege, prevăzut de art. 1237 C. civ., ca noțiune inclusă în cea de cauză ilicită.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1237 și art. 1238 alin. (2) din C. civ., art. 41 și art. 53 din Constituția României, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin ordinul nr. 2794/05.12.2016 emis de Ministrul Finanțelor Publice s-a dispus mandatarea domnilor D. și E., în calitate de reprezentanți ai statului, în Adunarea generală a acționarilor pentru a-și exercite dreptul de vot pentru declanșarea procedurii de selecție a membrilor Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare S.A., în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 109/2011. Selecția candidaților pentru posturile de membri în Consiliul de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare S.A. s-a stabilit că va fi făcută de un expert independent, în conformitate cu prevederile ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1638/2016.

Ordinul nr. 2794/05.12.2016 mai cuprinde dispoziții cu privire la faptul că reprezentanții statului sunt mandatați să dispună Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare S.A. elaborarea profilului candidatului, prin intermediul Comitetului de nominalizare, potrivit art. 22 și art. 36 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 722/2016, precum și să dispună conducerii Fondului Român de Contragarantare S.A. punerea în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 53/2016 pentru modificarea și completarea art. 14 din O.G. nr. 26/2013.

Reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, au formulat, în temeiul art. 204 noul C. proc. civ., cerere precizatoare a motivelor de fapt și de drept ale acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, în raport cu dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 (forma în vigoare înainte de modificarea la data 4 iunie 2016 prin art. I, pct. 26. din Legea nr. 111/2016) și art. V alin. (1) din Legea nr. 111 din 27 mai 2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2011.

În cuprinsul acestei cereri, reclamanții au susținut că dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 statuează că membrii consiliului de supraveghere sunt desemnați de adunarea generală a acționarilor fie la propunerea consiliului de supraveghere, fie la propunerea acționarilor.

Cu privire la procedura de selecție a membrilor consiliului de administrație, reclamanții au arătat că legea nu oferă posibilitatea ca, după evaluarea și selectarea candidaților pentru funcțiile de membru în consiliul de supraveghere de către comitetul de nominalizare și înaintarea propunerilor respective adunării generale a acționarilor, să nu se aprobe numirea membrilor, ba mai mult, să se declanșeze o nouă procedură de selecție a membrilor Consiliului de supraveghere a Fondului Român de Contragarantare S.A..

În raport cu dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, reclamanții au precizat că nu se putea acționa conform celor dispuse prin ordinul atacat, întrucât exista obligația de a fi desemnați membrii consiliului de supraveghere, în urma procedurii de selecție.

Totodată, reclamanții au mai susținut că art. V alin. (1) din Legea nr. 111 din 27 mai 2016 a fost încălcat și aplicat greșit în cauză întrucât, anterior emiterii ordinului nr. 2794/5.12.2016, fusese deja declanșată procedura de selecție a membrilor consiliului de supraveghere conform O.U.G. nr. 109/2011.

Emiterea unui nou ordin prin care să se stabilească demararea unei noi proceduri de selecție este considerată abuzivă de către reclamanți, având în vedere că procedura de selecție și evaluare a candidaților pentru funcția de membru în Consiliul de Supraveghere a fost respectată întocmai.

Prin sentința civilă nr. 120 din 16 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut, în esență, că din analiza ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2794/5.12.2016, ce formează obiectul litigiului, se constată că acesta a fost emis în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și în temeiul O.U.G. nr. 23 din 11 martie 2009 privind înființarea Fondului Român de Contragarantare, fiind aduse în discuție raporturi de drept material specifice funcționării unei societăți comerciale pe acțiuni.

Instanța a reținut că ordinul nr. 2794/5.12.2016 emis de către Ministerul Finanțelor Publice este un act juridic emis de o autoritate publica centrală în executarea legii, însă acesta nu creează un raport juridic de drept public, ci un raport juridic specific profesioniștilor, potrivit art. 3 alin. (2) din C. civ., care are la bază dispozițiile cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind funcționarea societăților comerciale.

Totodată, s-a mai apreciat că prevederile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 trebuie interpretate în mod nuanțat, în sensul că nu toate actele juridice emise de către Ministerul Finanțelor Publice pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ, instanța competentă urmând a fi determinată în funcție de specificul efectelor juridice pe care le generează fiecare act juridic în parte.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, prima instanță a reținut că cererile și căile de atac prevăzute de această lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal.

Prin sentința civilă nr. 2030/2018 din 21 iunie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispunându-se suspendarea din oficiu a judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, învestind instanța cu o cerere în anularea unui act administrativ. Prin urmare, văzând și art. 8, art. 9 și art. 10 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a apreciat că cererea de chemare în judecată trebuie soluționată de instanța competentă pentru soluționarea cererilor în anularea actelor administrative, respectiv Curtea de Apel București, în circumscripția căreia își are sediul pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 septembrie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului îl reprezintă cererea reclamanților de anulare a ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2794/05.12.2016, prin care s-a dispus mandatarea domnilor D. și E. de a exercita dreptul de vot, în calitate de reprezentanți ai statului în Adunarea generală a acționarilor la Fondul Român de Contragarantare.

Reclamanții au invocat dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 și art. V alin. (1) din Legea nr. 111 din 27 mai 2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2011, cu privire la reluarea procedurii de selecție și evaluare a candidaților pentru funcția de membri ai Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare, susținând că deși au fost declarați admiși la concursul organizat pentru ocuparea locurilor în Consiliul de supraveghere, ulterior prin ordinul atacat s-a dispus mandatarea altor persoane pentru aceleași posturi pentru care ei au fost declarați admiși.

Art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 prevede procedura de selecție a membrilor consiliului de administrație, iar verificarea legalității actelor emise în această procedură se realizează pe calea contenciosului administrativ, întrucât reprezintă acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Ordinul nr. 2794/05.12.2016, care formează obiectul litigiului, este la rândul său un act administrativ în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât vizează procedura de selecție a membrilor Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare, prevăzută de dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu a contestat această calificare, cu ocazia acordării cuvântului la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a susținut că reclamanții au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de judecată, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și pe prevederile O.U.G. nr. 109/2011. Ministerul Finanțelor Publice a susținut că toate actele emise la nivelul autorităților publice, în exercițiul unei prerogative de putere publică, îmbracă formele de calificare a actelor administrative, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În speță, reclamanții au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 formulând o plângere prealabilă la Ministerul Finanțelor Publice cu privire la ordinul nr. 2794/05.12.2016, însă, fiind nemulțumiți de răspunsul primit, au înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal cererea ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 având ca obiect anularea ordinului nr. 2794/05.12.2016.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

În consecință, având în vedere obiectul litigiului, respectiv anularea ordinului nr. 2794/05.12.2016, care reprezintă un act administrativ în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, coroborat cu art. 7, art. 8 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.