ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4485/2018

Ședința publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 24 mai 2017, revizuentul A., în contradictoriu cu Statul Român prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a formulat în conformitate cu art. 509 pct. 10 din Noul C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinței civile nr. 4655/23.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, deoarece încalcă în mod evident deciziile CEDO, Constituția României, cât și prevederile Noului C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1808 din 05.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

S-a reținut că, nu sunt întrunite cerințele cumulative de admisibilitate ale cazului de revizuire prevăzut de textul de lege indicat, în condițiile în care printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului nu s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil ca urmare a neexecutării/executării cu întârziere a unei hotărâri judecătorești interne; de asemenea, nu s-au reținut încălcări ale altor drepturi sau libertăți fundamentale ale revizuentului de către instanța națională.

Împotriva deciziei nr. 1808 din 05.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, fără a indica vreun temei de drept.

În susținerea recursului, autorul căii extraordinare de atac arată, în sinteză, că hotârârea recurată și hotărârea nr. 4655/2016 din 23.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2015 sunt lovite de nulitate absolută, întrucât încalcă mai multe hotărâri ale altor curți de apel, cât și jurisprudența CEDO în această materie. Recurentul se referă la condițiile de detenție care încalcă drepturile fundamentale ale omului prin condiții inumane. În acest context, recurentul mai invocă și jurisprudența CEDO în materia despăgubirilor.

În consecință, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 1808 din 05.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și în consecință obligarea Statului Român la plata sumei de 100.000 Euro cu titlu de despăgubiri, pentru condițiile de detenție în perioada indicată.

De asemenea, recurentul precizează că hotărârea recurată nu este definitivă, contrar mențiunilor făcute de instanța anterioară în dispozitivul hotărârii.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar niciuna dintre acestea nu a depus punct de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 100 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate în dosarul de recurs .

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de revizuentul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1808 din 05 iulie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2018.