ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4482/2018

HOTĂRÂRE

18.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4482/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 18 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. BUZĂU a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUZĂU, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună: anularea referatului Comisiei de evaluare din cadrul C.J.A.S. BUZĂU nr. 8393/25.05.2017, prin care s-a dispus încetarea valabilității deciziei de evaluare nr. 2/25.01.2016 începând cu data de 23.11.2016; anularea adresei emise de C.J.A.S. BUZĂU sub nr. x/25.05.2017, prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a contractelor de furnizare nr. x/2016 și nr. y/2017 începând cu data de 25.05.2017, și, obligarea pârâtei la plata sumei de 15.484 RON cu titlu de despăgubire/prejudiciu nerealizat ca urmare a suspendării abuzive a contractelor de furnizare medicamente între data de 25.05.2017, momentul la care a intrat în vigoare suspendarea contractelor cu C.J.A.S. BUZĂU, și data de 20.06.2017, moment la care reclamanta a hotărât suspendarea activității de la punctul de lucru din Buzău, B-dul x, nr. 7; cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În ședința publică din data de 19 martie 2018, instanța a pus în discuție excepția privind calificarea litigiului ca fiind unul de drept comun cu consecința declinării către Judecătoria Buzău, și a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr. 1658, pronunțată la data de 19 martie 2018, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta S.C. A. S.A. BUZĂU, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUZĂU, în favoarea Judecătoriei Buzău.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență că, din analiza celor două texte legale de la art. 253 alin. (1) și art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, reiese că evaluarea furnizorilor are ca scop încheierea unor contracte de natură civilă. Orice act preparatoriu și orice decizie luată cu privire la un raport juridic de drept civil este și rămâne un raport juridic de drept civil. Pentru rațiuni de simetrie juridică, orice aspect privind desfășurarea unui raport juridic civil urmează să fie supus normelor de competență prevăzute de lege pentru situația în care pârâta și-ar fi manifestat voința asupra unui act tipic, respectiv un act având natură juridică civilă, în această categorie intrând inclusiv evaluarea calităților contractantului printr-un raport de evaluare, suspendarea raporturilor juridice, precum și despăgubirile pricinuite.

Totodată, a mai reținut și că potrivit art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. j) C. proc. civ., judecătoriile sunt competente să se pronunțe asupra cererilor evaluabile în bani de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtei- Judecătoriei Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, sub nr. x/2018.

În ședința publică din 19 iunie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buzău, având în vedere capătul I al cererii formulate.

Judecătoria Buzău, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 3968, pronunțată la data de 05 iulie 2018, în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocate din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUN. BUZĂU, în favoarea Tribunalului București - sectia a II-a de contencios administrativ și fiscal; a constatat apariția conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Instanța este investită în cauză cu acțiune cuprinzând un capăt de cerere principal respectiv actiune în anularea referatului Comisiei de evaluare din cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Buzău nr. 8393/25.05.2017, prin care s-a dispus încetarea valabilității deciziei de evaluare nr. 2/25.01.2016, precum și două capete de cerere accesorii respectiv actiune în anularea adresei emise de CJAS Buzău sub nr. x/25.05.2017 prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a contractelor de furnizare nr. x/2016 și y/2017 începând cu data de 25.05.2017 și acțiune în pretenții având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 15484 cu titlu de despăgubire/prejudiciu nerealizat ca urmare a supendării abuzive a contractelor de furnizare medicamente în perioada 25.05.2017 - 20.06.2017; cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În continuare, au fost observate de către instanță prevederile art. 131 și art. 130 C. proc. civ., ale art. 99 alin. (2) C. proc. civ., precum și art. 253 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 255 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin raportare la normele legale incidente menționate, instanța a reținut că referatul Comisiei de Evaluare din cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Buzău nr. 8393/25.05.2017 a cărui anulare se cere prin capătul principal de cerere este act administrativ emis de o autoritate publică locală (în speță, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău), astfel cum sunt definite aceste noțiuni prin art. 2 alin. (1) lit b și c din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât capătul principal de cerere vizează anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, în speță Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău, care atrage competența instanței de contencios administrativ, instanța a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Buzău în favoarea Tribunalului Bucuresti - sectia a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere și prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar în acest sens, reclamanta și-a exprimat opțiunea, alegând instanța de la sediul său din mun. București.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul București și Judecătoria Buzău- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Pe calea prezentei acțiuni, reclamanta S.C. A. S.A. Buzău, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate a Municipiului Buzău, a solicitat instanței să dispună anularea referatului Comisiei de evaluare din cadrul C.J.A.S. BUZĂU nr. 8393/25.05.2017 prin care s-a dispus încetarea valabilității deciziei de evaluare nr. 2/25.01.2016 începând cu data de 23.11.2016; anularea adresei emise de C.J.A.S. BUZĂU sub nr. x/25.05.2017, prin care s-a dispus suspendarea pentru o perioadă de 30 de zile a contractelor de furnizare nr. x/2016 și nr. y/2017 începând cu data de 25.05.2017, și, obligarea pârâtei la plata sumei de 15.484 RON cu titlu de despăgubire/prejudiciu nerealizat ca urmare a suspendării abuzive a contractelor de furnizare medicamente între data de 25.05.2017, momentul la care a intrat în vigoare suspendarea contractelor cu C.J.A.S. BUZĂU, și data de 20.06.2017, moment la care reclamanta a hotărât suspendarea activității de la punctul de lucru din Buzău, B-dul x, nr. 7.

Din lecturarea Adresei nr. x din 25 mai 2017 rezultă că suspendarea activității a fost dispusă de pârâtă, pentru reclamantă pentru nerespectarea obligațiilor contractuale prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. a), respectiv, art. 18 alin. (1) lit. b), din contractele de furnizare de medicamente încheiate între părți.

Raportul de control nr. x din 13.12.2017 a fost încheiat de pârâtă ca urmare a acțiunii de control la furnizorul de medicamente, iar avertismentul scris a fost emis de pârâtă pentru reclamantă pentru nerespectarea obligațiilor contractuale prevăzute de art. 7 lit. ț), art. 7 lit. i) din contractele încheiate.

Potrivit Contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. 82/87/17777/2016 din 19 iulie 2016 încheiat între părți, la art. 25 se stipulează că litigiile legate de încheierea, derularea și încetarea prezentului contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabilă; litigiile nesoluționate pe cale amiabilă dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate se soluționează de Comisia de Arbitraj care funcționează pe lângă C.N.A.S. sau de către instanțele de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, privind reforma în domeniul sănătății, "Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale".

La data introducerii cererii de chemare în judecată din prezenta cauză, respectiv, 19 decembrie 2017, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății intrase în vigoare, astfel că, dispozițiile art. 255 alin. (1) din Lege sunt incidente, textul de lege stabilind fără echivoc natura juridică a relațiilor contractuale dintre furnizorii de medicamente și casele de asigurări de sănătate.

Legea a statuat pe deplin că relațiile privind furnizarea de medicamente sunt de natură civilă, astfel că nici cel care o interpretează nu poate să stabilească decât ceea ce legea prevede expres, în speță, caracterul civil al Contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, nr. 82/87/17777/2016 încheiat la data de 19 iulie 2016.

Având în vedere aceste dispoziții legale și capetele de cerere principale formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că litigiul dintre furnizorul de medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, și Casa de Asigurări de Sănătate, este de natură civilă și este de competența instanțelor civile.

Referatul Comisiei de Evaluare din cadrul C.J.A.S. Buzău, adresa prin care s-a dispus suspendarea contractelor de furnizare de medicamente contestate în prezenta cauză, și a căror anulare se solicită, nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 (pentru contestarea cărora ar fi fost competentă instanța de contencios administrativ), ci reprezintă sancțiuni aplicate ca urmare a constatării de către organele de control din cadrul instituției pârâte a nerespectării de către reclamantă a unor obligații stabilite prin Contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate nr. 82/87/17777/2016 și nr. 82/87P/6226/2017 încheiate între părți, respectiv, sancțiuni contractuale aplicate în baza art. 18 alin. (1) lit. a), art. 18 alin. (1) lit. b) din contract, ori, art. 7 lit. t) art. 7 lit. i).

Totodată, fiind vorba despre relații de natură civilă, orice acțiune în pretenții - izvorând din respectarea totală sau parțială a clauzelor contractuale- trebuie raportată obligatoriu la normele de procedură reglementate de dispozițiile C. proc. civ., respectiv, art. 94 și 95, cu trimitere la art. 113 din același Cod și, astfel, competența materială și teritorială în primă instanță, atât în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cât și în raport de normele de procedură anterior menționate, aparține Judecătoriei, iar nu Tribunalului.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- litigiu izvorând din relațiile contractuale dintre furnizorii de medicamente și casele de asigurări de sănătate -, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Buzău și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,