ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4128/2018

Ședința publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 18 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C. S.A., să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 3.000.000 RON, din care 2.000.000 RON daune materiale și un 1.000.000 RON daune morale în temeiul dispozițiilor art. 1349,1357 C. civ. coroborat cu dispozițiile art. 2223 - 2226, C. civ. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 72 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2015 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C. S.A..

A fost obligată pârâta S.C. C. S.A. la plata sumei de 40.000 RON cu titlu de despăgubii civile (daune morale).

Au fost respinse în rest pretențiile reclamantei, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelanta-reclamantă A. și apelanta-pârâtă S.C. C. S.A., prin administrator temporar Fondul de Garantare a Asiguraților.

La judecata apelului, dată fiind intrarea în insolvență a S.C. C. S.A., Fondul de Garantare a Asiguraților (F.G.A.) a arătat că prin decizia A.S.F. nr. 603 din 7 martie 2016 F.G.A. a fost desemnat în temeiul art. 30 (2) și al art. 33 din Legea nr. 246/2015 administrator temporar al societății C. ASIGURĂRI S.A..

Totodată, în raport de hotărârea intermediară nr. 132 din 16 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei C. ASIGURĂRI S.A. și desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu - E. - Filiala Cluj, s-a dispus citarea în cauză a S.C. C. ASIGURĂRI S.A. prin lichidatorul judiciar.

Prin încheierea din 31 martie 2017 instanța de apel a menținut în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii, și pe administratorul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, respingând în acest sens excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia, a încuviințat apelantei-reclamante proba cu înscrisuri și proba cu expertiza medico-legală, sens în care a dispus emiterea unei adrese către Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia nr. 660 A din 8 septembrie 2017, a respins ambele apeluri, ca nefondate.

I Recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

II Recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 31 martie 2017 și a deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

I Recurenta-reclamantă A. solicită, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate, invocând nelegalitatea deciziei în raport de art. 1349 și art. 1357 C. civ.

Criticile aduse deciziei atacate vizează, în esență, stabilirea de către instanța de apel a prejudiciului suferit de recurenta-reclamantă fără o apreciere corectă a probatoriului administrat.

Consideră recurenta că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel nu a ținut seama de obiecțiunile sale la raportul de expertiză medicală prin care arăta că prejudiciul material i-a fost cauzat și de imposibilitatea de a munci și de a obține venituri.

II Recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR solicită, în principal, admiterea recursului, admiterea excepției inadmisibilității apelului formulat și precizat și respingerea acestuia ca inadmisibil, iar în subsidiar, admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a FGA și respingerea apelului apelantei-reclamante ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile formulate vizează următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportându-se la art. 246 alin. (1) coroborat cu art. 247 C. proc. civ., recurentul invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a sa, dată fiind natura cauzei, de contencios administrativ.

Recurentul precizează că a fost citat doar în apel, în calitate de reprezentant legal - administrator temporar al societății C., respectiv, instanța de apel a pronunțând o hotărâre in contradictoriu cu recurenta-pârâtă, fără ca aceasta să aibă calitatea de reprezentant al societății C. nici măcar la data citării, cu atât mai puțin la data pronunțării hotărârii judecătorești, sens în care invocă dispozițiile art. 14 din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 13 din Norma ASF nr. 16/2015 potrivit cărora FGA nu mai face parte din ASF(Autoritatea de Supraveghere Financiara), dat fiind faptul că aceasta s-a constituit ca persoana juridica de drept public, distinctă.

Consideră recurentul că Fondul de Garantare a Asiguraților nu poate fi chemat in judecata in calitate de parat/intervenient/reprezentant legal într-un proces civil, singura posibilitate de chemare în judecată a acestuia fiind pe calea contestații formulate împotriva deciziei Comisiei Speciale constituite la nivelul FGA cf. Art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004 (art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/2015). Iar competența de soluționare a acestei căi de atac ar aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, conform art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, sens în care recurenta-pârâtă face referire și la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 80 din 28 februarie 2017.

Recurentul arată că înțelege să invoce excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată ca acțiune în pretenții îndreptată împotriva FGA pe dreptul comun și prin raportare la încălcarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 504/2004 prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 1 alin. (4) din Constituția României.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul invocă faptul că instanța de apel face o confuzie reținând ca FGA ar mai fi încă în subordinea ASF. Pe de altă parte, nu există o procedură de reorganizare în cazul insolvenței societăților de faliment, căci aceasta a fost înlocuită de procedura de redresare financiară, iar închiderea procedurii de redresare presupune deschiderea procedurii de faliment, intrarea societății în procedura simplificată a falimentului. Prin urmare, se arată, argumentele instanței sunt străine de fondul cauzei.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului recurentei-reclamante în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și inadmisibilitatea recursului recurentului-pârât FGA pentru lipsa calității procesuale.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei.

I Înalta Curte, examinând recursul formulat de recurenta-reclamantă A. reține nemotivarea în drept a acestuia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în situația în care criticile invocate de autorul căii extraordinare de atac nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute la art. 488 din același Cod, cererea se sancționează cu nulitatea.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea atacată, exprimată în afirmația generală că aceasta ar fi nelegală, nu este suficientă pentru a face posibilă cenzura instanței de control, fiind necesar ca cererea de recurs să cuprindă critici referitoare la considerentele reținute de instanța a cărei hotărâre se atacă în susținerea raționamentului său logico-juridic, concretizat în soluția pronunțată.

Deși recurenta-reclamantă își întemeiază cererea pe motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu trimitere la art. 1349 C. civ. și la art. 1357 C. civ., Înalta Curte constată că textele de lege au fost invocate strict formal, în contextul în care nu vizează argumentele reținute de curte în susținerea soluției pronunțate din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material incidente speței.

Criticile formulate de recurentă constituie simple afirmații și aprecieri personale cu privire la interpretarea concluziilor raportului de expertiză medico-legală, respectiv alegații referitoare la incapacitatea sa de muncă și de prejudiciul ce i-a fost cauzat de imposibilitatea sa de a munci.

Față de dezvoltarea susținerilor recurentei, care nu a criticat în mod real considerentele deciziei atacate, cu argumente din care să rezulte încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ci a reluat criticile formulate în apel, Înalta Curte impune concluzia că motivele invocate nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului recurentei-reclamante, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II Cu privire la recursul recurentului FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, Înalta Curte va lua în examinare inadmisibilitatea recursului, din perspectiva art. 458 C. proc. civ., care reglementează subiectele căilor de atac.

Recursul a fost declarat de recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR în nume propriu, după cum rezultă din chiar cererea de recurs.

Potrivit art. 458 C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.

Având în vedere intrarea în insolvență a S.C. C. S.A. în cursul procesului, FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR (F.G.A.) a arătat că, prin decizia A.S.F. nr. 603 din 7 martie 2016, F.G.A. a fost desemnat în temeiul art. 30 (2) - art. 33 din Legea nr. 246/2015 - ca administrator temporar al societății C. ASIGURĂRI S.A.. În consecință, FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a formulat în cauză apel în calitate de administrator temporar al pârâtei C. ASIGURĂRI S.A..

În dosarul instanței de apel s-a depus și hotărârea intermediară nr. 132 din 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei C. ASIGURĂRI S.A. și desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu - E. - Filiala Cluj, dispunându-se citarea în cauză a S.C. C. ASIGURĂRI S.A. și prin lichidatorul judiciar.

Prin încheierea de ședință din data de 31 martie 2017 Curtea a menținut în cauză, dar numai pentru opozabilitatea hotărârii, și pe FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, în calitate de administrator provizoriu al apelantei S.C. C. S.A., respingând în acest sens excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia, menținând însă și citarea apelantei-pârâte prin lichidatorul judiciar provizoriu F. - Filiala Cluj.

Rezultă deci că în cauză, recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR nu a stat niciodată în judecată în nume propriu, ci exclusiv în calitate de administrator temporar al apelantei pârâte S.C. C. S.A., iar în discuție nu a fost niciodată calitatea procesuală pasivă a FONDULUI DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, instanța de apel punând în discuție și soluționând exclusiv problema calității de reprezentant al acesteia pentru apelanta pârâtă S.C. C. S.A..

În consecință, câtă vreme recurentul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR nu a avut niciodată calitatea de parte în cauză, ci exclusiv pe aceea de reprezentant temporar al uneia dintre părțile din proces, potrivit dispozițiilor art. 458 C. proc. civ., acesta nici nu poate exercita, în nume propriu, calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 660 din 8.09.2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va constata nul recursul recurentei-reclamante A. și va respinge recursul recurentului FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva încheierii de ședință din 31 martie 2017 și a deciziei nr. 660 A din 8 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 octombrie 2018.