ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 121/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 3 iunie 2015, sub nr. x/2014/a1, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 6 a solicitat suportarea pasivului societății debitoare S.C. A. S.R.L. de către pârâții B., C. și D., în calitate de foști administratori ai acestei societăți.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 9024 din 11 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 6 și a obligat pe pârâții B., C. și D. la suportarea, în solidar, a pasivului societății debitoare S.C. A. S.R.L., în cuantum de 61.045,63 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B., prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale față de pârâta B. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât C., prin care a menționat că va depune motivele de recurs după comunicarea deciziei recurate.

Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și recurentul-pârât D., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Părțile nu au depus întâmpinări la dosar.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2014, întrucât prezentul dosar asociat s-a format în legătură cu dosarul de insolvență nr. x/2014, având ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 16 decembrie 2014, prin care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 169 (...)".

Art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenți, și de la pronunțare, pentru cei prezenți.

Totodată, conform art. 9 din același act normativ, "curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul-sindic, după caz. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că hotărârile prin care se soluționează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvență sunt supuse numai apelului.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților B., C. și D., în calitate de foști administratori ai societății debitoare S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 169 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 9024 din 11 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, iar în apel prin decizia civilă nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de conținutul prevederilor art. 8 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. h) din același act normativ, rezultă că decizia civilă nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă are caracter definitiv de la data pronunțării.

Fiind o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., rezultă că decizia anterior evocată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incident art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, conform căruia, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții-pârâți C. și D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții-pârâți C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1826 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.