ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 992/2019

Decizia nr. 992

Ședința publică din data de 09 mai 2019

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.02.2018 pe rolul Judecătoriei Aleșd sub nr. x/2018, reclamanta A. PFA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 103.500 RON, reprezentând despăgubiri cauzate de animale sălbatice (mistreți) la culturile de cartofi de sămânță înființate de reclamantă în localitatea Zece Hotare, județul Bihor.

Reclamanta a invocat în drept art. 192 C. proc. civ., art. 13 din Legea 407/2006, iar cu privire la competență, reclamanta a invocat art. 94 lit. k) și art. 113 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța constată că reclamanta, cu ocazia formulării notelor scrise, fila x, a invocat din nou expres art. 113 alin. (9) C. proc. civ., solicitând instanței să judece cererea în funcție de regulile stabilite pentru răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 1828/2018 pronunțată la data de 19.12.2018 Judecătoria Aleșd a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei către Judecătoria Sectorului 1 București, având în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., respectiv calificarea cererii ca având un caracter strict personal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.02.2019.

La termenul de judecată din data de 05.04.2019, Judecătoria Sectorului 1 București a luat în examinare excepția necompetenței teritoriale și a reținut următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În conformitate cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanța amintește dispozițiile art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ. conform cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.

Instanța reține că reclamanta își întemeiază în mod expres cererea pe dispozițiile răspunderii civile delictuale prin solicitarea înaintată instanței de a pronunța o hotărâre prin care să se constate o presupusă fapta ilicită a pârâtului răspunzător de pagubele provocate de porcii mistreți culturilor pe care le-a deținut reclamanta din localitatea Zece Hotare, județul Bihor.

Prin urmare, acțiunea a fost promovată de către reclamantă ca urmare a presupusei fapte ilicite a pârâtului.

Raportat la situația de fapt prezentată și față de temeiul de drept expres indicat de reclamantă bazat pe dispozițiile răspunderii civile delictuale, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv există un caz de competență alternativă, iar în afara instanțelor prevăzute de art. 107-112 mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanța arată că reclamantei îi este conferit dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotriv competente, respectiv instanța de la sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 București) și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă- presupusa faptă ilicită a animalelor de care pârâtul ar fi răspunzător (Judecătoria Aleșd).

Reclamanta a efectuat alegerea prin sesizarea unei instanțe competente teritorial, față de competența teritorială alternativă, respectiv Judecătoria Aleșd.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a Civilă prin sentința civilă nr. 1871 din 05 aprilie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.

A declinat competența teritorială de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. PFA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR, în favoarea Judecătoriei Aleșd.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. s-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

În temeiul art. 134 C. proc. civ., s-a suspendat judecarea cauzei și a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Aleșd, s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competența în soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 129 alin. (1) și (2) pct. 3, C. proc. civ. "necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Totodată, art. 131 din C. proc. civ. stabilește că "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate".

Cu alte cuvinte, o eventuală necompetență teritorială în cauză nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârâtă prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Prezenta acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 13 din Legea nr. 407/2006, are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor la plata sumei de 103.500 RON, reprezentând despăgubiri cauzate de animale sălbatice.

A reținut în mod corect Judecătoria Sectorului 1 București că reclamanta a invocat cu privire la competență dispozițiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., iar prin notele scrise depuse în fața Judecătoriei Aleșd a precizat că temeiul juridic al acțiunii este întemeiat pe răspunderea civilă delictuală.

Ca atare, instanța constată că față de precizarea expresă a temeiului juridic al acțiunii în cauză devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor de drept comun, regula în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Această competență este una relativă, nefiind reglementată prin norme de ordine publică și, totodată, alternativă, putând fi incidente în cauză și alte norme de competență teritorială.

Potrivit art. 113 pct. 9 din C. proc. civ. "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Astfel, s-a reținut că în această materie s-a reglementat o competență teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanțe simultan competente, conform art. 116 din C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, respectiva instanță este legal învestită, neputându-și declina competența.

Or, în speță, s-a reținut că față de petitul cererii - acțiune întemeiată pe rsăpunderea civilă delictuală- Judecătoria Aleșd era competentă să soluționeze prezenta cauză, în calitate de instanță de la locul în care s-a savârșit fapta ilicită a animalelor de care răspunzător este pârâtul.

Față de aspectele reținute, având în vedere prevederile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., se reține că instanța competentă pentru soluționarea cererii de față este judecătoria pentru care a optat reclamanta, respectiv Judecătoria Aleșd.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte stabilește că Judecătoria Aleșd este instanța competentă material și teritorial în soluționarea pricinii.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în Judecătoriei Aleșd.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 mai 2019.