ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 878/2019

Ședința publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2449/16.05.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 2082/23.03.2017, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2016. A fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă B., împotriva aceleiași sentințe civile. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca nefondată. Au fost menținute restul dispozițiilor. A fost obligată apelanta-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 67 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că:

Prin decizia civilă nr. 186/31.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013, s-a constatat în mod irevocabil caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 pct. 3.3 teza a doua din contractul de credit nr. x/29.02.2008 și art. 3.7 teza a doua din contractul de credit nr. x/13.01.2009, în forma anterioară modificării prin acte adiționale.

În dosarul nr. x/2016, reclamanta a solicitat restituirea dobânzilor încasate de bancă în baza clauzelor declarate abuzive, pe perioada cuprinsă între data încheierii contractelor și data modificării acestora prin acte adiționale, așadar obiectul nu se suprapune cu cel dedus judecății în dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei nr. 2449/16.05.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs reclamanta B..

Prin decizia nr. 191/4.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a constatat nul recursul formulat de recurenta-reclamantă B., împotriva deciziei civile nr. 2449/16.05.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta B. susținând că decizia nr. 191/4.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016 încalcă autoritatea de lucru judecat deoarece instanța de recurs a procedat ilegal la reanalizarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

Revizuienta arată că, pentru a admite excepția nulității recursului promovat de aceasta, instanța a reținut că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Întreaga motivarea a instanței face referire la declararea sau nedeclararea clauzelor ca fiind abuzive în timp ce obiectul dosarului era cu totul altul, constând în restituirea sumelor de bani încasate de bancă în temeiul clauzelor ce au fost deja declarate abuzive prin decizia anterioară a instanței, definitivă și irevocabilă, nr. 186/31.03.2016.

Susține revizuienta că, procedând astfel, instanța a analizat un aspect deja tranșat prin decizia nr. 186/31.03.2016, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a acesteia.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 pct. (8) C. proc. civ., revizuirea se poate cere când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri precum și imposibilitatea executării.

Deși în actualul text nu se mai prevede condiția triplei identități de cauză, de obiect și de părți, acesta consacră vechea jurisprudență, în sensul că este mai clar reglementată necesitatea ca prin cea de a două hotărâre pronunțată să se încalce autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată ea de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ. potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că revizuenta este nemulțumită de soluția pronunțată de o instanță de recurs, în raport de altă soluție pronunțată de aceeași instanță susținând că prin hotărârea atacată cu revizuire a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei decizii, respectiv că s-a reanalizat un aspect dezlegat definitiv prin prima decizie.

Analizând această critică, Înalta Curte reține că, prin decizia civilă nr. 186/31.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013, s-a constatat în mod irevocabil caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 pct. 3.3 teza a doua din contractul de credit nr. x/29.02.2008 și art. 3.7 teza a doua din contractul de credit nr. x/13.01.2009, în forma anterioară modificării prin acte adiționale în timp ce prin decizia nr. 191/4.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a constatat nul recursul formulat de recurenta-reclamantă B., împotriva deciziei civile nr. 2449/16.05.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A, acest dosar având ca obiect restituirea dobânzilor încasate de bancă în baza clauzelor declarate abuzive, pe perioada cuprinsă între data încheierii contractelor și data modificării acestora prin acte adiționale.

După cum se observă din dispozitivelor celor două decizii, soluțiile date nu sunt contradictorii, prin decizia a cărei revizuire se solicită neavând loc o judecată pe fond a recursului ci constatarea nulității acestuia pentru nerespectarea condițiilor de formă, respectiv neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect.

Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanța nu a stabilit o situație contrară celei statuate prin decizia civilă nr. 186/31.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2013 ci a avut în vedere exclusiv motivarea soluției de constatare a nulității recursului.

În realitate, revizuienta, raportându-se la temeiul de drept invocat, își manifestă nemulțumirea față de soluția de constatare a nulității recursului, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 alin. (1), (3) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta B. împotriva deciziei nr. 191/4.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019.