ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2019

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la 9 august 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 265.014,74 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de conservare - restaurare pictură murală interioară - lucrări de completare, Biserica Mănăstirii Coșula, județul Botoșani; acordarea de despăgubiri egale cu dobânda legală penalizatoare, calculată conform O.G. nr. 13/2011, începând cu 17.06.2016 (data punerii în întârziere prin adresa nr. x) și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 92 din 19 ianuarie 2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.617,93 RON, reprezentând contravaloare lucrări, precum și dobânda legală calculată de la data de 1 august 2016 și până la achitarea integrală a sumei. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.617,35 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 76 din 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 92 din 19 ianuarie 2017. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că: a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 191.646,69 RON în favoarea reclamantei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată pârâta să plătească suma de 2.446,47 RON, cheltuieli de judecată în apel, către reclamanta S.C. A. S.R.L.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 76 din 8 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, motivele fiind, în esență, următoarele:

Recurenta a invocat că nelegalitatea hotărârii atacate decurge din faptul că nu s-a ținut cont de decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunțată de către Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sentința atacată îngrădind dreptul la exercitarea căii de extraordinare de atac a recursului.

Totodată, recurenta a expus istoricul relațiilor dintre părți și situația de fapt, arătând că reclamanta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 265.014,74 RON, reprezentând, pe de o parte plată facturi, iar pe de altă parte dobânda legală penalizatoare, fără a arăta în concret cuantumul acesteia.

A arătat recurenta că modalitatea de împărțire a rezultatelor activității economice a fost stabilită prin acordul de asociere, respectiv "conform procentelor de participare a fiecărei părți la activitatea de realizare a sarcinilor convenite de comun acord".

Acestă clauză stabilește exact care este modalitatea de împărțire a rezultatelor asocierii, inclusiv pierderile, respectiv în funcție de procentul de participare la asociere: 47,534% S.C. B. S.R.L. și 52,468% S.C. A. S.R.L.

Contrar clauzelor privind acordul de asociere, instanța de apel a modificat sentința primei instanțe, acordând asociatului A. S.R.L. întreaga sumă solicitată.

Calitatea de asociat conferă și dreptul la împărțirea beneficiilor, care se face, de regulă, proporțional cu aportul adus în cadrul asocierii, dacă părțile nu convin altfel.

Contractul de asociere în participație este definit de art. 1.949 C. civ., ca fiind contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participație la beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni pe care le întreprinde.

Din această definiție rezultă că o obligație importantă a asociaților o reprezintă împărțirea beneficiilor și suportarea pierderilor rezultate din exercitarea comerțului în cadrul asocierii în participație. Împărțirea beneficiilor și suportarea pierderilor se va realiza potrivit înțelegerilor părților contractante. În virtutea principiului libertății contractuale, asociații au posibilitatea de a stabili cuantumul beneficiilor și întinderea pierderilor atribuite fiecărui asociat participant.

Scopul oricărei asocieri în participație este acela de a desfășura una sau mai multe operațiuni comerciale, cu consecința împărțirii beneficiilor și a suportării pierderilor rezultate.

Contractul de asociere în participație dă naștere la drepturi și obligații în sarcina tuturor părților contractante (asociaților), având caracter sinalagmatic.

Una din principalele obligații ale asociaților o reprezintă aportul la asociere. Potrivit dispozițiilor art. 1.949 C. civ., coroborate cu cele ale art. 1.881 din același cod, fiecare asociat trebuie să contribuie la asociere cu aporturi bănești, bunuri, cunoștințe specifice sau prestații. Aportul în "cunoștințe specifice" poate consta în capacitățile intelectuale, manageriale sau de altă natură ale asociaților participanți.

Recurenta a contribuit în cadrul asocierii, în afara lucrărilor de construcții proprii, și în ceea ce privește realizarea și încasarea lucrărilor realizate de către asociatul S.C. A. S.R.L. cu: purtarea corespondenței cu autoritatea contractantă și solicitarea de instrucțiuni și soluții cu privire la lucrările de pictură, plata costurilor de asigurare a întregii lucrări, plata integrală a cheltuielilor cu utilitățile, respectiv: energie electrică, apă, ajutor cu muncitor necalificați pentru execuția lucrărilor de pictură, punerea la dispoziție a schelelor pentru execuția lucrărilor de pictură, întocmirea situațiilor de lucrări, inclusiv a celor de pictură și înaintarea lor spre aprobare autorității contractante.

În contractul de asociere în participație sunt interzise clauzele leonine, potrivit cărora unul sau mai mulți asociați sunt scutiți de pierderi, dar participă la beneficii - art. 1.953 alin. (5) C. civ. statuând:

"Orice clauză care stabilește un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociați este considerată nescrisă".

Mai mult, chiar dacă o astfel de clauză a fost stipulată, aceasta va fi considerată nescrisă, ceea ce înseamnă că nu va produce efecte, urmând a fi aplicabile dispozițiile legale cu privire la împărțirea beneficiilor și suportarea pierderilor (proporțional cu cota de participare). Chiar dacă această interdicție este altfel enunțată decât clauza leonină, în cazul contractului de societate simplă (art. 1.902 alin. (5) C. civ.), în fond, ipotezele în care o astfel de clauză este considerată nescrisă, sunt similare.

În consecință, sancțiunea existenței unei clauze leonine ar fi de fapt revenirea la proporțiile corecte (partea care are un procent de 52,40% la câștig, va fi considerată ca avînd aceeași contribuție și în caz de pierdere), raportat la prezumția relativă instituită de art. 1894, raportat la art. 1881 alin. (2) C. civ.

În cazul în care în contractul de asociere în participație nu se prevede modalitatea de partajare a beneficiilor și a pierderilor, acestea se vor raporta cotei de participare a fiecărui asociat - ceea ce este specificat și în acordul de asociere încheiat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

Părțile nu au prezentat puncte de vedere.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin adresa emisă la 15.05.2018, recurentei i s-a pus în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.468,97 RON, această obligație reieșind și din raportul comunicat la data de 08.02.2019.

Recurenta nu s-a conformat acestei obligații.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbu, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

În speță, Înalta Curte constată, așadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. BOTOȘANI împotriva deciziei nr. 76 din 8 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. BOTOȘANI împotriva deciziei nr. 76 din 8 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.