ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1828/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2013/a6, la data de 06.12.2017, creditorul S.C. A. S.A. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitorului S.C. B. S.R.L. solicitând modificarea acestuia în sensul înscrierii sale cu suma de 41.406.154,39 RON.

Prin sentința nr. 158 din 15.02.2018, Tribunalul Bihor a admis contestația formulată de creditorul S.C. A. S.A. în contradictoriu cu debitorul S.C. B. S.R.L. și administratorul judiciar Comcas LJ 2000 SPRL; a dispus modificarea tabelului preliminar de creanțe al debitorului în sensul înscrierii creditorului cu suma de 41.406.154,39 RON.

Împotriva sentinței nr. 158 din 15.02.2018 a Tribunalului Bihor a formulat apel S.C. B. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

În cursul soluționării apelului, petenta S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. și prin administrator judiciar Comcas LJ 2000 SPRL a formulat, la data de 11.09.2018, cerere de recuzare împotriva doamnelor judecător D. și E., în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Oradea.

În drept, cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41, art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 44, art. 46-47 și art. 148-151 C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de recuzare formulată de petenta S.C. B. S.R.L. împotriva doamnelor judecător, D. și E., în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Oradea.

Împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 17 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurenta S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. și prin administrator judiciar COMCAS LJ 2000 S.P.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că, în fapt, doamnele judecător D. și E., au soluționat apelurile formulate în dosarul x/2013, pronunțând hotărârea nr. 208/2017, în care și-au exprimat în mod concret și vădit opinia în ceea ce privește relația comercială dintre părți; pasaje întregi au fost preluate, în următoarele hotărâri, de către judecătorii care au pronunțat ulterior hotărâri privind această speță, folosindu-se de această hotărâre, drept practică judiciară.

Doamnele judecător a căror recuzare s-a solicitat s-au exprimat în mod concret și vădit și asupra creanței deținută de A. împotriva B. S.R.L. și invers, motiv pentru care, a susținut recurenta, completul de judecată nu poate avea o altă opinie, raportat la motivele apelului declarat în cauză. Lecturând decizia nr. 208/2017, instanța de recurs va observa că cele două doamne judecător nu pot avea cu siguranță o altă opinie decât cea exprimată clar în 2017, s-a mai precizat.

Recurenta a arătat că, așa cum a susținut în petitul inițial al cererii de recuzare, temeiurile de drept sunt prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., dar și art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., temeiuri pe care le susține în continuare.

În opinia recurentei, cele reținute de Curtea de Apel Oradea, sub aspectul obiectului celor două cauze, sunt neîntemeiate, deoarece, chiar dacă obiectele celor două pricini sunt diferite, în ambele se pune în discuție creanța pe care o are de fapt A. S.A. împotriva B. S.R.L.. Or, odată cu pronunțarea deciziei nr. 208/2017, cele două doamne judecător au reținut fără putință de tăgadă că este certă lichidă și exigibilă și deci purtătoare de daune (penalități de întârziere, dobânzi etc.) creanța deținută de A. S.A..

Așadar, chiar dacă primul litigiu se referă la îndeplinirea sau nu a criteriilor cerute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței și cel de-al doilea se referă la contestație împotriva tabelului preliminar, ele au o strânsă legătură între ele și nu se pot exclude una pe cealaltă.

Prin urmare, instanța de recurs trebuie să reanalizeze situația de fapt raportată la prevederile legale incidente și să înlăture clar motivarea Curții de Apel Oradea, respectiv că, soluționarea apelului din cadrul dosarului asociat a6, prin raportare la decizia nr. 208/2017, nu reprezintă o antepronunțare asupra cauzei deduse judecății și repartizate aceluiași complet de judecată, a mai arătat recurenta.

Față de împrejurarea mai sus expusă, recurenta a apreciat că devine incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41, 42 alin. (1) pct. l. C. proc. civ. și instanța de recurs, urmează să admită recursul promovat în cauză.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, având drept consecință, admiterea cererii de recuzare formulată împotriva doamnelor judecător D. și E..

În probațiune, recurenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri anexate dosarului cauzei, Decizia nr. 208/2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2013, cât și atașarea întregului dosar x/2013

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 41, 42 alin. (1) pct. l, 44, 46-47 și 148 -151 C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul procedurii de regularizare, prin rezoluția de primire din 25 octombrie 2018, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON.

Împotriva acestei măsuri recurenta a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 7 decembrie 2018, pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2013.1.1.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21 noiembrie 2018, intimata a solicitat respingerea recursului formulat în principal ca nul, fiind nemotivat în raport de exigențele art. 488 C. proc. civ. și, în subsidiar, ca neîntemeiat iar, pe cale de consecință, menținerea soluției dispuse de prima instanță, în sensul respingerii cererii de recuzare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură, absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. - prin administrator special C. și - prin administrator judiciar COMCAS LJ 2000 S.P.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. - prin administrator special C. și - prin administrator judiciar COMCAS LJ 2000 S.P.R.L. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 17 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.