ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 665/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 mai 1999 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București și R.A.L., pentru a fi obligați pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, str. Biserica Amzei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că acest imobil este proprietatea sa (construcție și teren în suprafață de 584 m.p.), edificat prin subscripție publică, donații în bani si sponsorizări și că prin Decretul Consiliului de Stat nr. 285/1977, a fost trecut abuziv în administrarea și în proprietatea Întreprinderii pentru Administrarea Clădirilor, iar prin H.G.

nr. 115/1990, tot în mod abuziv au fost luate două spații de la parter și trecute în administrarea R.A.L. O altă nelegalitate a fost comisă la data de 8 iunie 1992, când imobilul a fost trecut de la R.A.L. în folosința reclamantei pe durata de 50 ani, deși reclamanta era proprietara bunului. La termenul din 21 iunie 1999, pârâta R.A.L. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului revendicat. La data de 9 septembrie 1999, pârâta R.A.L. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și Primăriei municipiului București, ca reprezentanți ai Statului Român, motivat de faptul că reclamanta revendică dreptul său de proprietate asupra întregului imobil și nu doar dreptul său de folosință asupra celor două spații trecute în proprietatea statului și aflate în patrimoniul R.A.L.

Prin sentința nr. 439 din 17 aprilie 2000, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, ca neîntemeiată și excepția de nulitate absolută a Decretului nr. 285/1977, ca inadmisibilă, iar pe fond, a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul în litigiu; a respins cererea reconvențională formulată de R.A.L., ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 707/ A din 16 noiembrie 2000, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelurile formulate de pârâtele R.A.L. și Primăria municipiului București și, în consecință: a desființat sentința apelată și a trimis cauza la aceeași instanță spre rejudecare, motivat de faptul că tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și Primăriei municipiului București, formulată de pârâta R.A.L., așa încât prima instanță a pronunțat o hotărâre nulă.

Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România și a solicitat casarea hotărârii atacate și, judecând cele două apeluri, în baza excepțiilor ridicate, instanța de recurs să confirme sentința civilă nr. 439/2000 pronunțată de Tribunalul București, ca fiind legală, dată în temeiul art. 480 C. civ. La termenul din data de 5 decembrie 2001, recurenta-reclamantă Societatea Națională de Cruce Roșie din România, prin reprezentant legal, a solicitat suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar instanța de recurs a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul dispozițiilor legale invocate.

Prin încheierile din 10 februarie 2005 și respectiv, din 16 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut măsura suspendării judecății recursului declarat de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România, motivat de faptul că litigiul în baza Legii nr. 10/2001 nu s-a finalizat irevocabil. La termenul din 12 februarie 2013, pricina a fost repusă pe rol din oficiu, pentru a se verifica dacă mai subzistă motivele suspendării judecății recursului. Din verificările efectuate în cauză a rezultat că litigiul în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărâre împotriva căreia nu s-a declarat recurs de către părți.

Totodată, la data de 11 februarie 2013, recurenta-reclamantă Societatea Națională de Cruce Roșie din România a depus prin serviciul registratură cerere de renunțare la judecată, în baza dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. , deoarece cauza a rămas fără obiect prin soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 26409.01/3/2006 , având ca obiect „Legea nr. 10/2001”. Recurenta a solicitat să se ia act de renunțare și să se dispună închiderea dosarului. De asemenea, recurenta-reclamantă a menționat că decizia nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă , este definitivă și irevocabilă și a anexat cererii sale, o copie conformă cu originalul de pe această hotărâre judecătorească.

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția lipsei obiectului acțiunii, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. , reținând următoarele: În faza procesuală a recursului, judecata prezentei pricini a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la solicitarea reclamantei Societatea Națională de Cruce Roșie din România, până la soluționarea cererii de restituire formulată în temeiul legii speciale nr. 10/2001 privind imobilul în litigiu.

Prin decizia nr. 308/ A din 25 septembrie 2 012 a Curții de Apel București, secția a IV-a, a fost soluționat irevocabil litigiul în baza Legii nr. 10/2001, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 26409.01/3/2006, privind imobilul situat în București, str. Biserica Amzei, sector 1. Drept urmare, cererea de chemare în judecată formulată în prezentul dosar de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România, prin care s-a solicitat revendicarea imobilului în temeiul dreptului comun, a rămas fără obiect. Obiectul acțiunii civile reprezintă pretenția concretă a reclamantului, respectiv protecția unui drept subiectiv sau a unui interes, a cărui realizare se face pe calea justiției. În speță, obiectul acțiunii este reprezentat de cererea de revendicare în natură a imobilului, formulată de reclamantă în temeiul dreptului comun.

Cum imobilul în litigiu a fost restituit reclamantei în procedura Legii nr. 10/2001, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă, acțiunea de față a rămas fără obiect. De altfel, recurenta-reclamanta a recunoscut faptul că prezenta cauză a rămas fără obiect, ca urmare a restituirii imobilului, prin cererea de renunțare la judecată în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., formulată în recurs, motivată de faptul că litigiul având ca obiect „Legea nr. 10/2001” a fost soluționat irevocabil. Pe cale de consecință, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, în mod formal, aceasta fiind singura modalitate procesuală prin care instanța poate să dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

Având în vedere că, în cauza de față nu s-a dispus restituirea imobilului litigios, rămân fără obiect atât cererea reconvențională formulată de p ârâta R.A.A.P.P.S. (fostă R.A. L . ), cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finan ț elor Publice și Primăriei municipiului Bucu rești, formulată de pârâta R.A. A.P.P.S. (fostă R.A. L . ), deoarece cele două cereri au legătură cu acțiunea principală, care a rămas fără obiect. Ca urmare, aceste cereri nu pot fi disjunse, pentru a fi soluționate separat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România. Față de cele ce preced, Înalta Curte, constată că prezenta pricină a rămas fără obiect și va dispune în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România împotriva deciziei nr. 707/ A din data de 16 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică în parte decizia, în sensul că: Schimbă în parte sentința nr. 439 din data de 17 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Respinge acțiunea principală formulată de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România, cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulate de pârâta R.A. A.P.P.S. (fostă R.A.L.), ca rămase fără obiect. Păstrează dispozițiile deciziei de apel referitoare la admiterea apelurilor formulate de pârâți și ale sentinței primei instanțe referitoare la respingerea excepțiilor invocate.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.