ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 665/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 665/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 mai
1999 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta
Societatea Națională de Cruce Roșie din România a chemat în judecată Consiliul
General al Municipiului București și R.A.L., pentru a fi obligați pârâții să îi
lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București,
str. Biserica Amzei.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că acest imobil este proprietatea sa (construcție
și teren în suprafață de 584 m.p.), edificat prin subscripție publică, donații
în bani si sponsorizări și că prin Decretul Consiliului de Stat nr. 285/1977, a
fost trecut abuziv în administrarea și în proprietatea Întreprinderii pentru
Administrarea Clădirilor, iar prin H.G. nr. 115/1990, tot în mod abuziv au fost
luate două spații de la parter și trecute în administrarea R.A.L. O altă
nelegalitate a fost comisă la data de 8 iunie 1992, când imobilul a fost trecut
de la R.A.L. în folosința reclamantei pe durata de 50 ani, deși reclamanta era
proprietara bunului.
La termenul din 21
iunie 1999, pârâta R.A.L. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat
obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând
contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului revendicat.
La data de 9 septembrie
1999, pârâta R.A.L. a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului
Finanțelor Publice și Primăriei municipiului București, ca reprezentanți ai
Statului Român, motivat de faptul că reclamanta revendică dreptul său de
proprietate asupra întregului imobil și nu doar dreptul său de folosință asupra
celor două spații trecute în proprietatea statului și aflate în patrimoniul
R.A.L.
Prin sentința nr. 439
din 17 aprilie 2000, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins
excepția de inadmisibilitate a acțiunii, ca neîntemeiată și excepția de
nulitate absolută a Decretului nr. 285/1977, ca inadmisibilă, iar pe fond, a
admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate
și liniștită posesie, imobilul în litigiu; a respins cererea reconvențională
formulată de R.A.L., ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 707/
A din 16 noiembrie 2000, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a
admis apelurile formulate de pârâtele R.A.L. și Primăria municipiului București
și, în consecință: a desființat sentința apelată și a trimis cauza la aceeași
instanță spre rejudecare, motivat de faptul că tribunalul a omis să se pronunțe
cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice
și Primăriei municipiului București, formulată de pârâta R.A.L., așa încât
prima instanță a pronunțat o hotărâre nulă.
Împotriva acestei
decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamanta Societatea Națională
de Cruce Roșie din România și a solicitat casarea hotărârii atacate și,
judecând cele două apeluri, în baza excepțiilor ridicate, instanța de recurs să
confirme sentința civilă nr. 439/2000 pronunțată de Tribunalul București, ca
fiind legală, dată în temeiul art. 480 C. civ.
La termenul din data
de 5 decembrie 2001,
recurenta-reclamantă
Societatea Națională
de Cruce Roșie din România, prin reprezentant legal, a solicitat suspendarea
cauzei în baza dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar
instanța de recurs a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul
dispozițiilor legale invocate.
Prin încheierile din
10 februarie 2005 și respectiv, din 16 martie 2012, Înalta Curte de Casație și
Justiție a menținut măsura suspendării judecății recursului declarat de
reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România, motivat de faptul
că litigiul în baza Legii nr. 10/2001 nu s-a finalizat irevocabil.
La termenul din 12
februarie 2013, pricina a fost repusă pe rol din oficiu, pentru a se verifica
dacă mai subzistă motivele suspendării judecății recursului. Din verificările
efectuate în cauză a rezultat că litigiul în baza Legii nr. 10/2001 a fost
soluționat irevocabil prin decizia nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curții
de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărâre împotriva căreia nu s-a
declarat recurs de către părți.
Totodată, la data de 11 februarie
2013, recurenta-reclamantă Societatea Națională de Cruce Roșie din România a
depus prin serviciul registratură cerere de renunțare la judecată, în baza
dispozițiilor
art.
246
C. proc. civ.
, deoarece cauza a rămas fără obiect
prin soluționarea irevocabilă a
Dosarului nr. 26409.01/3/2006
, având ca obiect
„Legea
nr.
10/2001”.
Recurenta a solicitat să se ia act de renunțare și să se dispună închiderea
dosarului. De asemenea, recurenta-reclamantă a menționat că decizia
nr.
308/
A din 25
septembrie 2012 a Curții de Apel București,
secția
a IV-a civilă
,
este definitivă și
irevocabilă și a anexat cererii sale, o copie conformă cu originalul de pe această
hotărâre judecătorească.
Înalta
Curte va analiza cu prioritate excepția lipsei obiectului acțiunii,
în temeiul
art.
137
alin. (1)
C. proc.
civ.
,
reținând următoarele:
În faza procesuală a recursului,
judecata prezentei pricini a fost suspendată în baza dispozițiilor
art.
47
alin. (1)
din Legea
nr.
10/2001, la solicitarea
reclamantei Societatea Națională de Cruce Roșie din România, până la
soluționarea cererii de restituire formulată în temeiul legii speciale
nr.
10/2001 privind
imobilul în litigiu.
Prin decizia
nr.
308/
A din 25
septembrie
2
012 a
Curții de Apel București,
secția
a IV-a, a fost soluționat irevocabil
litigiul în baza Legii
nr.
10/2001, ce a făcut obiectul
Dosarului
nr.
26409.01/3/2006,
privind imobilul situat în București, str. Biserica Amzei, sector 1.
Drept urmare, cererea de chemare în
judecată formulată în prezentul dosar de reclamanta Societatea Națională de
Cruce Roșie din România, prin care s-a solicitat revendicarea imobilului în
temeiul dreptului comun, a rămas fără obiect.
Obiectul acțiunii
civile reprezintă pretenția concretă a reclamantului, respectiv protecția unui
drept subiectiv sau a unui interes, a cărui realizare se face pe calea
justiției.
În speță, obiectul
acțiunii este reprezentat de cererea de revendicare în natură a imobilului,
formulată de reclamantă în temeiul dreptului comun.
Cum imobilul în
litigiu a fost restituit reclamantei în procedura Legii nr. 10/2001, ca urmare
a pronunțării deciziei nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, irevocabilă, acțiunea de față a rămas fără
obiect.
De altfel,
recurenta-reclamanta a recunoscut faptul că prezenta cauză a rămas fără obiect,
ca urmare a restituirii imobilului, prin cererea de renunțare la judecată în
temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., formulată în recurs, motivată de
faptul că litigiul având ca obiect „Legea nr. 10/2001” a fost soluționat
irevocabil.
Pe cale de
consecință, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, în mod formal,
aceasta fiind singura modalitate procesuală prin care instanța poate să dispună
respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca rămasă fără obiect.
Având în vedere că, în cauza de față
nu s-a dispus restituirea imobilului litigios, rămân fără obiect atât cererea
reconvențională formulată de p
ârâta R.A.A.P.P.S. (fostă R.A.
L
.
), cât și cererea de
chemare în garanție a Ministerului Finan
ț
elor Publice și
Primăriei municipiului Bucu
rești, formulată de pârâta R.A.
A.P.P.S.
(fostă
R.A.
L
.
), deoarece cele două
cereri au legătură cu acțiunea principală, care a rămas fără obiect.
Ca urmare, aceste cereri nu pot fi
disjunse, pentru a fi soluționate separat de cererea de chemare în judecată
formulată de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România.
Față de cele ce preced, Înalta Curte, constată
că prezenta pricină a rămas fără obiect și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România
împotriva deciziei nr. 707/ A din data de 16 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Modifică în parte
decizia, în sensul că:
Schimbă în parte
sentința nr. 439 din data de 17 aprilie 2000 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Respinge acțiunea
principală formulată de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din
România, cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulate de
pârâta R.A. A.P.P.S. (fostă R.A.L.), ca rămase fără obiect.
Păstrează
dispozițiile deciziei de apel referitoare la admiterea apelurilor formulate de
pârâți și ale sentinței primei instanțe referitoare la respingerea excepțiilor
invocate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 februarie 2013.