ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1363/2019

HOTĂRÂRE

18.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1363/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat-o în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunță:

să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 3 pct. 3.1, 3.11, 3.12, 3.14, 3.2 și art. 4 pct. 4.1 din contractul de credit nr. x din 15 septembrie 2008 și la art. 1, art. 1.6 și art. 3 din actul adițional nr. x din 18 august 2011;

să dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU la valoarea cursului de la data încheierii contractului de credit, care să se aplice pe toată perioada contractuală;

să dispună denominarea creditului în moneda națională;

s-o oblige pe pârâtă la recalcularea debitului principal și a dobânzilor ca urmare a desființării clauzelor contestate și la refacerea graficului de rambursare a creditului;

s-o oblige pe pârâtă la restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor contestate, cu dobânda legală de la perceperii acestora;

s-o oblige pe pârâtă la plata de cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, C. civ. din 1864, Legea nr. 190/1999, Legea nr. 294/2004, O.U.G. nr. 50/2010 și O.G. nr. 21/1992.

Prin sentința civilă nr. 3367 din 10 mai 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/2018.

Prin sentința nr. 121 din 29 octombrie 2018, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj a reținut că din copiile cărților de identitate ale reclamanților rezultă că domiciliul formal al acestora este în Târgu Jiu, însă din probele administrate rezultă că domiciliul real al acestora este în București.

În continuare, același tribunal a reținut că, la 18 august 2017, au fost eliberate cărțile de identitate ale reclamanților, iar cererea de chemare în judecată a fost comunicată Judecătoriei Târgu Jiu la 13 septembrie 2017.

Din răspunsurile reclamanților la interogatoriu reiese că aceștia locuiesc efectiv de mai mult timp în imobilul din București, aflat în proprietatea lor, spre deosebire de cel din Târgu Jiu, care este închiriat, iar copiii lor sunt înscriși la școli din București, localitate în care și locuiesc efectiv.

În aceste condiții, același tribunal a apreciat că domiciliul real și efectiv al reclamanților este în București, aceștia stabilindu-și domiciliul, în mod formal, în Târgu Jiu.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129-132 C. proc. civ., Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 400 din 15 februarie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a evocat dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 și art. 116 C. proc. civ., după care a reținut că, în prezentul litigiu, competența teritorială revine Tribunalului Gorj, în a cărui circumscripție teritorială se află domiciliul reclamanților.

Același tribunalul a apreciat că stabilirea domiciliului legal al reclamanților în Târgu Jiu, cu aproximativ o lună înainte de introducerea acțiunii, nu demonstrează caracterul formal al acestui domiciliu.

De asemenea, răspunsurile la interogatoriu ale reclamanților nu sunt de natură a contura o concluzie în sensul că mențiunile din actele de identitate nu corespund realității.

Același tribunal a evocat declarația reclamantului B., conform căreia din luna august a anul precedent s-a mutat la Târgu Jiu, unde intenționează să se mute definitiv, inclusiv cu copii, neputând preciza cât locuiește efectiv în această localitate, deoarece călătorește foarte mult în interes de serviciu, inclusiv în străinătate.

Totodată, a fost evocată și declarația reclamantei A., care a arătat că locuiește efectiv în Târgu Jiu de aproximativ jumătate de lună.

În aceste condiții, același tribunal a apreciat că declarațiile reclamanților relevă că schimbarea domiciliului lor la adresa din Târgu Jiu s-a făcut cu intenția de a avea acolo locuința principală, conform art. 81 alin. (1) și art. 89 C. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și art. 133-135 C. proc. civ., Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 iulie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Gorj și Tribunalul București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cererea formulată în prezenta cauză are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit, încheiat între doi consumatori și un profesionist.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Textul de lege anterior evocat instituie un caz de competență teritorială alternativă în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului, inclusiv în cazul cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze dintr-un contract încheiat cu un profesionist.

Pentru identificarea domiciliului persoanei fizice prezintă relevanță dispozițiile art. 87 C. civ., conform cărora, "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Potrivit art. 91 alin. (2) C. civ., "în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că ambii reclamanții figurează cu domiciliul în Târgu Jiu, conform mențiunilor din cărțile lor de identitate și din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Împrejurarea că, anterior declanșării litigiului, aceștia au avut domiciliul în București nu prezintă relevanță în cauză, de vreme ce în materia competenței teritoriale interesează domiciliul părții de la momentul introducerii acțiunii.

Având în vedere că reclamanții au înregistrat cererea pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, cauza fiind ulterior declinată în favoarea Tribunalului Gorj, prin raportare la valoarea litigiului, rezultă că aceștia au optat pentru alegerea instanței de la domiciliul lor, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 și art. 116 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 și art. 116, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.