ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1315/2019

Ședința publică din data de 13 iunie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2013, administratorul judiciar A. IPURL a solicitat începerea procedurii generale de faliment împotriva debitoarei S.C. B. S.A., întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 7195 din 7 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a aprobat propunerea administratorului judiciar de intrare în procedura generală a falimentului și, în baza art. 107 alin. (1) pct. B din Legea nr. 85/2006 a dispus intrarea în faliment a debitoarei B. S.A., împreună cu toate consecințele ce decurg din adoptarea acestei măsuri, fiind numit lichidatorul judiciar A. IPURL.

Împotriva acestei sentințe, apelanții S.C. B. S.A. prin administrator special C. și C. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1025A din 17 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții S.C. B. S.A. prin administrator special C. și C. împotriva sentinței civile nr. 7195 din 7 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2013.

S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței apelate și s-a dispus restituirea către apelantul C. a cauțiunii în cuantum de 1.000 RON, consemnată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, conform recipisei de consemnare nr. x din 13 februarie 2018, emisă de D. - Sucursala Victoria și depusă la registrul de valori al instanței.

Împotriva deciziei civile nr. 1025A din 17 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, recurenții S.C. B. S.A. prin administrator special C. și C. au declarat recurs.

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și rejudecând cauza, în baza întregului material probator administrat în cauză să fie respinsă solicitarea administratorului judiciar de trecere în procedura de faliment a societății B. S.A..

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin că decizia atacată este nelegală, având în vedere că instanța de apel a făcut o interpretare si aplicare greșită a prevederilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, apreciind că acest text de lege nu își găsește incidența în cauză.

În acest context, recurenții critică decizia Curții de Apel București în ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, întrucât membrii în comitetul creditorilor sunt reprezentanți aleși din rândul acestora. Legiuitorul a prevăzut că în situația în care se constată că un creditor din comitet (un membru al comitetului creditorilor) se afla, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participant la procedură, acesta are obligația să se abțină la vot.

Mai mult, în procedura societății B., dat fiind numărul mic de creditori nu a fost desemnat un comitet al creditorilor, conform Procesului-verbal al ședinței adunării creditorilor din 22 martie 2015, prin care s-a hotărât "neconstituirea unui comitet al creditorilor urmând ca atribuțiile acestuia să fie preluate de către adunarea generală a creditorilor". Membrilor adunării creditorilor le sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (3) si art. 17 alin. (5) deopotrivă, astfel încât regulile abținerii la vot aplicabile membrilor comitetului creditorilor vor fi impuse și membrilor adunării creditorilor, cu atât mai mult cu cât hotărârile adunării creditorilor sunt de importanță majoră asupra derulării procedurii insolvenței.

Așadar, dacă această normă de drept imperativă vizează membrii comitetului creditorilor, implicit vizează și calitatea de creditor, întrucât principala condiție de a fi membru în comitetul creditorilor este de a fi creditor al debitoarei în cauză.

Așadar, prevederile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 nu își găsesc aplicabilitate doar în cazul votului creditorului exprimat cu ocazia ședințelor comitetului, ci în toate situațiile în care acesta votează în calitate de creditor, întrucât legiuitorul a vizat abținerea de la vot în toate situațiile în care acesta s-ar afla în conflict de interese cu interesul concursual al celorlalți creditori.

Or, acest conflict de interese a fost sesizat de către instanța de apel, dar înlăturat sub aspectul neincidenței în cauză a prevederilor art. 17 alin. (5) din Legea nr. 86/2006.

Mai mult, nici nu poate fi reconsiderat acest conflict de interese, în raport de modalitatea în care E. a procedat, întrucât prin amânările repetate referitoare la exprimarea votului, aceasta a arătat că poate fi de acord cu planul de reorganizare și implicit cu încheierea contractului de locațiune, însă ulterior a urmărit un interes propriu, în contra intereselor celorlalți creditori, prin înțelegerea pe care a făcut-o cu investitorul străin.

Așadar, E. a urmărit un interes propriu, fiind în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedura, având obligația legală să se abțină de la vot, aspect care, deși semnalat în fata instanței de fond, a fost ignorat.

Din moment ce E. s-a adresat investitorului străin, F. cu intenția clara de a încheia un contract în condiții mai avantajoase pentru sine și în contra recurentei, precum și a celorlalți creditori ai acesteia, la mai puțin de o lună de la exprimarea votului de respingere a planului de reorganizare, este evident că la momentul exercitării votului, banca urmarea un interes propriu, fiind în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură, ceea ce determină abținerea sa de la vot.

În atare condiții, votul dat de banca trebuie apreciat ca viciat și înlăturat, în cauză fiind incidente prevederile art. 17 pct. (5) din Legea nr. 85/2006, aspect care conduce la desființarea deciziei pronunțate în apel.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează incidența în cauză a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin decizia atacată, Curtea de Apel București relevă faptul că, votul negativ exprimat la data de 22 septembrie 2017 de E. nu reflecta dezacordul pentru încheierea contractului de locațiune sau de vânzare cu F. ci, mai degrabă, refuzul de diminuare a creanței sale chirografare.

În opinia recurenților, această motivare a instanței de apel este străină naturii pricinii din două motive:

În primul rând, din preambulul deciziei criticate rezultă că E., prin reprezentant legal, relevă instanței de apel că "renunță la diferența de creanță (...) avocatul intimatei creditoare E. arată că este o intenție a băncii de a rezolva problema".

În condițiile în care reprezentantul băncii susține că banca are în vedere, pe de o parte, renunțarea la creanță, iar pe de altă parte, achiesarea băncii la pretențiile apelantei în raport de sentința Tribunalului București vizând trecerea în faliment, instanța de apel apreciază în contra acestor susțineri, motivând că refuzul E. nu a fost legat de o înțelegere ascunsă dintre bancă și investitorul străin (dovedită cu înscrisurile de la dosar), ci nemulțumirea legată de reducerea creanței chirografare.

În al doilea rând, E. a renunțat la parte din creanță, așa cum a susținut în fața instanței de apel, aspect care infirmă motivarea instanței de apel în privința faptului că refuzul băncii nu a fost legat de înțelegerea ascunsă cu investitorul străin, ci de nemulțumirea legată de diminuarea creanței chirografare.

În al treilea rând, așa cum se arată în planul de reorganizare, în cazul falimentului, nu vor fi fonduri din vânzarea activului în lichidare - pentru plata creditorilor chirografari - lucru care se confirmă în prezent prin licitații cu un preț din ce în ce mai mic.

Mai mult, așa cum arată situația în prezent, E. nu va mai încasa nici suma de 6.265.000 RON reprezentând 100% din creanța chirografară pe care urma să o încaseze dacă vota planul de reorganizare. Urmarea fiind că societatea G. și fidejusorii vor fi somați să plătească ceea ce E. a refuzat să încaseze prin planul propus, folosind o strategie nelegală, imorală și păguboasă pentru toți participanții la procedură și anume aceea de a face o înțelegere ascunsă cu F. în contra intereselor celorlalți creditori.

Prin întâmpinarea depusă la 15 octombrie 2018, intimata G. S.R.L. a solicitat instanței de recurs să ia act de cererea de achiesare la recursul formulat de S.C. B. S.A. - prin administrator special și C., întrucât hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii.

Intimata S.C. E. S.A., prin întâmpinarea depusă la 29 octombrie 2018 a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, aceasta consideră că motivele invocate nu se pot încadra în cadrul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și ca atare s-ar impune constatarea nulității acestuia.

Prin răspunsul depus la întâmpinarea intimatei, la 23 noiembrie 2018, recurenții solicită înlăturarea susținerilor invocate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 ianuarie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 25 ianuarie 2019, recurenta și intimata G. S.R.L. depunând punct de vedere.

La termenul din 13 iunie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenții B. S.A. prin administrator special C. și C., în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții S.C. B. S.A. prin administrator special C. și C. împotriva sentinței civile nr. 7195 din 7 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2013, prin care s-a aprobat propunerea administratorului judiciar de intrare în procedura generală a falimentului și, în baza art. 107 alin. (1) pct. B din Legea nr. 85/2006 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei B. S.A., împreună cu toate consecințele ce decurg din adoptarea acestei măsuri, fiind numit lichidatorul judiciar A. I.P.U.R.L.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenței este un act de procedură specific procedurii insolvenței, iar verificarea legalității revine doar judecătorului sindic învestit cu deschiderea procedurii insolvenței.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., raportat la obiectul acțiunii.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de apel fiind definitivă nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți S.C. B. S.A. prin administrator special C. și C. împotriva deciziei civile nr. 1025 A din 17 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. S.A. prin administrator special C. și C. împotriva deciziei civile nr. 1025 A din 17 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații G. S.R.L. prin lichidator judiciar H., I. S.A., E. (fostă J. SA), K., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, L., B. S.A. prin lichidator judiciar A. IPURL, M., Primăria Municipiului Galați și N. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2019.