ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4877/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 215 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 36 alin. (1)

din Decretul nr. 328/1966 a condamnat pe inculpatul P.F. la 10 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) C. pen.,

același inculpat a mai fost condamnat la un an închisoare.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a mai fost

condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

detenția inculpatului de la 13 august 2002 și apoi din 14 august 2002 la 17

decembrie 2002, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest a acestuia.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.N. la 7 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă detenția de la 13

august 2002 la 17 decembrie 2002.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, să restituie părții vătămate D.G. suma de 540.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile, iar inculpatul L.N. să restituie aceleeași părți vătămate o

mașină de tuns Philips sau contravaloarea de 700.000 lei, o pungă de detergent

sau contravaloarea de 350.000 lei, un săpun sau contravaloarea de 25.000 lei.

Cei doi inculpați au fost obligați,

în solidar, să plătească părții civile suma de 250.000 lei contravaloarea

certificatului medico-legal.

S-a reținut, în fapt, urmare

probelor administrate, că, în seara zilei de 9 august 2002, cei doi inculpați

după ce au consumat băuturi alcoolice, s-au deplasat la domiciliul părții

vătămate D.G., cu autoturismul inculpatului P.F., care, a condus mașina fără a

avea permis de conducere.

Odată ajunși, cei doi au pătruns,

fără drept, în curtea și apoi în locuința victimei care se găsea acasă. Urmare

unor discuții în contradictoriu, P.F. a lovit victima, căreia a început să-i

curgă sânge din nas.

Întrucât aceasta a început să

strige, cei doi inculpați au târât-o în dormitor, unde, au continuat s-o

lovească cu pumnii și picioarele, timp în care i-au sustras, din buzunar suma

de 40.000 lei. Apoi, în timp ce P.F. lovea pe D.G., L.N. a sustras din locuință

mai multe bunuri (un radiocasetofon, un telefon mobil, 1 pereche pantofi, o

mașină de tuns, suma de 500.000 lei, 36 bucăți electrozi, precum și alte bunuri

de mai mică importanță) pe care, în mai multe rânduri le-a dus la mașină.

Din raportul de expertiză medico-legală

a rezultat că, urmare loviturilor primite, D.G. a prezentat leziuni traumatice

ce au necesitat, pentru vindecare, 12 zile îngrijiri medicale.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 120 din 5 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de P.F. și L.N.

Împotriva ultimei hotărâri, cei doi

inculpați au declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, după rejudecare,

prin aplicarea de largi circumstanțe atenuante să li se reducă pedeapsa sub

minimul special în raport de circumstanțele lor personale, de sinceritatea de

care au dat dovadă, precum și de împrejurarea în care au fost comise faptele,

ambii fiind în stare de ebrietate.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

La individualizarea pedepselor,

instanțele, în mod corect au ținut seama de gradul de pericol social al

faptelor manifestat prin modul extrem de dur al săvârșirii acestora, prin

lovirea cu brutalitate a victimei, iar pentru ca țipetele de ajutor ale

acesteia să nu poate fi auzite, au târât-o în altă cameră, unde, au continuat

s-o lovească.

Pe de altă parte, gradul de pericol

social va fi evaluat și în raport de frecvența îngrijorătoare al acestui gen de

infracțiuni care creează în rândul populației un sentiment acut de

insecuritate.

Referitor la sinceritatea invocată

de inculpați se constată că nu s-a manifestat în nici o fază a procesului

penal, pe parcurs susținând diverse variante contradictorii, nici una din ele

neavând la bază probele administrate în cauză.

Astfel fiind, recursurile declarate

vor fi respinse, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Se va deduce durata reținerii și

arestării preventive de la 13 august 2002 la 30 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.N. și P.F. împotriva deciziei penale nr. 120 din 5

martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepse, timpul reținerii

și arestării preventive a inculpaților de la 13 august 2002, la 30 octombrie

2003.

Obligă pe inculpatul L.N. la plata

sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul P.F. la plata

sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2003.