ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1181/2019

Ședința publică din data de 4 iunie 2019

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la data de 8 septembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 1.3, art. 2.1, art. 6.3 din secțiunea 6 - Rambursare din contractul de credit nr. x din 19.12.2007, încheiat între părți. S-a solicitat obligarea pârâtei să convertească în RON creditul acordat prin contractul de credit nr. x/19.12.2007 și să emită un nou grafic de rambursare, cu începere de la data semnării contractului până la sfârșitul perioadei de contractare, la cursul valutar de 2,2695 RON/CHF (reprezentând 1,8913+ 20% CHF/RON) de la data contractării creditului. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzelor abuzive.

În cuprinsul cererii, reclamantul a evaluat litigiul la suma de 253.688 RON (echivalentul a 61.875 CHF).

La solicitarea instanței, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că valoarea capătului de cerere privind conversia creditului în moneda națională este de 253.688 RON, iar valoarea capătului privind sumele solicitate cu titlu de diferență de curs valutar este de 38.941 RON .

Prin sentința civilă nr. 320 din 1 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1946/2017 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Totodată, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 3.570 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 22 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului, cu consecința constatării caracterului abuziv și nulității clauzelor prevăzute la art. 1.3, art. 2.1, art. 6.3 din secțiunea 6 - Rambursare din contractul de credit nr. x din 19.12.2007, încheiat între părți. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului acordat prin contractul de credit nr. x/19.12.2007 și să se emită un nou grafic de rambursare, cu începere de la data semnării contractului până la sfârșitul perioadei de contractare, la cursul valutar de 2,2695 RON/CHF. S-a solicita și obligarea pârâtei la restituirea prestațiilor efectuate în temeiul clauzelor abuzive.

În cuprinsul recursului, recurentul a arătat că argumentul potrivit căruia clauza contestată i-a fost cunoscută de la momentul încheierii contractului nu este suficient pentru a înlătura lipsa negocierii, în condițiile în care nu a avut posibilitatea de a influența conținutul respectivei clauze, putând doar să refuze încheierea contractului.

Recurentul-reclamant a mai susținut că, pentru a se stabili dacă în speță condiția dezechilibrului semnificativ este îndeplinită, instanța de apel trebuia să se raporteze la natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul, precum și la circumstanțele existente la momentul încheierii contractului.

În accepțiunea reclamantului, nu se poate reține că interesele sale legitime au fost luate în considerare, în condițiile în care se afla într-o poziție de inferioritate față de profesionist atât în ceea ce privește puterea de negociere, cât și nivelul de informare, în speță fiind vorba de un contract de adeziune.

S-a mai învederat că dezechilibrul major care rezultă dintr-un astfel de contract de adeziune constă în imposibilitatea consumatorului de a cunoaște și anticipa mărimea obligațiilor sale. Așa cum se prevede la art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

La data de 7 martie 2018, intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținându-se sub acest aspect că recurentul critică hotărârea atacată pentru considerente care nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Astfel, intimata-pârâtă a învederat că decizia instanței de apel nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În subsidiar, intimata B. S.A. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

La data de 5 octombrie 2018, intimata-pârâtă a depus la dosar cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, anexând înscrisuri justificative în acest sens.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul recurentului-reclamant este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1946/2017 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 18 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 5 octombrie 2018, intimata-pârâtă a depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 4 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru verificarea subzistenței temeiului de drept care a determinat suspendarea judecării cauzei și pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului, la data de 4 iunie 2019.

Înalta Curte constată că recursul pendinte a fost suspendat pentru a preîntâmpina o practică judiciară neunitară, având în vedere că prin încheierea de ședință din 8 octombrie 2018 s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la admisibilitatea recursurilor vizând litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017 în Monitorul Oficial, respectiv 20 iulie 2017, prin raportare la cele reținute prin decizia nr. 52/18.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere că prin decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibile sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept arătată, instanța va repune cauza pe rol, potrivit art. 415 alin. (4) C. proc. civ., întrucât nu mai subzistă temeiul care a generat suspendarea judecării recursului pendinte.

În continuare, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situației de fapt, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

În raport cu aceste considerente, se constată că, deși formal a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile din cererea de recurs vizează aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii atacate, iar nu de nelegalitatea acesteia.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt a litigiului, după care a susținut, în esență, că între părți nu a avut loc o negociere a clauzelor contractuale, ci banca a procedat la aducerea la cunoștință a conținutului contractului de credit, fără ca reclamantul să aibă posibilitatea de a influența conținutul acestuia. În aceste condiții, recurentul-reclamant a învederat că este îndeplinită condiția dezechilibrului semnificativ în cauză, acesta constând în imposibilitatea consumatorului de a cunoaște și anticipa mărimea obligațiilor sale.

De asemenea, s-a mai precizat că, în speță, clauzele contractuale nu au fost formulate în mod clar și fără echivoc, astfel încât să nu fie necesare cunoștințe de specialitate pentru înțelegerea acestora.

Înalta Curte constată că modul în care au fost construite aceste critici nesocotește caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse și analizate aspecte care vizează netemeinicia hotărârii atacate, motiv pentru care vor fi înlăturate.

Prin intermediul criticilor formulate, în realitate, recurentul-reclamant contestă modul în care instanța de apel a stabilit și interpretat starea de fapt a litigiului prin raportare la probele aflate la dosarul cauzei, înscrisurile avute în vedere la stabilirea acestei situații de fapt, aspecte care nu vizează nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, ci numai netemeinicia acesteia.

Recurentul-reclamant și-a încadrat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă la situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce implică determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel în legătură cu aceste prevederi legale.

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referindu-se fie la nesocotirea unei norme de drept material, care trebuie să fie în vigoare la momentul judecății, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport cu exigențele textului de lege.

Mai mult decât atât, verificând motivele de recurs dezvoltate de recurent, instanța reține că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În plus, Înalta Curte constată că în cadrul criticilor din recurs se regăsesc reiterate ad literam motivele cuprinse în cererea de apel, recurentul neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Motivele din apel nu pot fi invocate tale quale în cadrul recursului, întrucât, procedând astfel, practic recurentul-reclamant critică soluția primei instanțe.

Prin urmare, modul în care a fost concepută cererea de recurs nesocotește caracterul de cale extraordinară de atac a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să determine aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1946/2017 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B. S.A., Înalta Curte urmează să o admită, conform art. 452 și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative. În consecință, Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant A. să achite intimatei-pârâte B. S.A. suma de 4046 RON cheltuieli de judecată, conform facturii fiscale și a dovezii debitării contului aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1946/2017 din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă recurentul-reclamant A. să achite intimatei-pârâte B. S.A. suma de 4046 RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2019.